-3 C
Campulung Muscel
08/02/2025

,PE MUNTELE FERICIRILOR” III.Fericiţi cei blânzi căci ei vor moşteni pământul (Matei 5:5)

ADEVĂRUL CREŞTIN

(continuare din numărul trecut)

 

,,PE MUNTELE FERICIRILOR”

III.Fericiţi cei blânzi căci ei vor moşteni pământul (Matei 5:5)

Se poate ca aceste lucruri să ni se pară ireale; se poate ca în aspecte comune de viaţă să fim deranjaţi de aceşti oameni care, călcând în picioare şi drepturi şi pe oameni, îşi văd parcă de drumul lor şi am fi tentaţi, dacă nu să intrăm în conflict eu ei, cel puţin să ne mâniem. Cuvântul ne îndeamnă: „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele”. „Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra căci supărarea duce numai la rău. Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara. Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi. Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace. Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui. Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua. Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită. Dar sabia lor intră în însăşi inima lor şi li se sfărâmă arcurile” Psalmul 37:7-15. Este un cuvânt care poate însoţi şi ajuta până la intrarea în titlurile de moştenire asupra pământului. Este mare lucru ca până să ajungi să stăpâneşti pământul, să poţi să-ţi stăpâneşti inima; în manifestarea exterioară de comportare să nu te superi, să nu te mânii, să nu te deranjeze împrejurările care par potrivnice, ci să ai puterea înţelepciunii care vine de sus şi aceasta nu ca o abandonare a drepturilor de moştenire, ci ca o amânare pentru timpul oportun când vei putea intra în stăpânirea titlului de moştenire asupra pământului. 

Ce scumpă făgăduinţă: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul”! Cei blânzi sunt fericiţi acum nu numai pentru că sunt scoşi din orice stări conflictuale în care ar putea fi implicaţi; sunt fericiţi nu numai pentru că sunt protejaţi, dacă rămân în dependenţă de Dumnezeu; sunt fericiţi nu pentru că sunt buni şi proşti ca să-i calci în picioare, ci pentru că au înţelepciunea inspirată de Dumnezeu, au forţa lăuntrică pe care le-o dă speranţa în contul făgăduinţelor divine. Nici un om care se supără sau care explodează de mânie la primul contact cu ceva care îl nemulţumeşte nu este fericit. Dimpotrivă, este nefericit şi îşi şi exteriorizează nefericirea. Cei care contează pe făgăduinţele scumpe ale lui Dumnezeu trăiesc o autentică fericire, pentru că mai înainte de a intra în stăpânirea pământului, au deja stăpânirea cerurilor. Lor le este oferită Împărăţia cerurilor şi datorită acestei mari avuţii spirituale, sunt o victimă în această lume; ei plâng, dar sunt mângâiaţi, pentru ca să poată în felul acesta să rămână blânzi şi, blânzi fiind, li se promite pământul, după ce au Împărăţia cerurilor. Adevărata fericire începe cu stăpânirea Împărăţiei cerurilor. Cei care au cerul asigurat au apoi asigurat şi pământul, dar nu în perspectiva unui timp din istoria trecută, ci în perspectiva unei istorii viitoare. 

Va fi o vreme pe care o va inaugura „Cel blând şi smerit cu inima”, care va ieşi din ceruri ca să instaureze pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu: „Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul Îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris, pe care nu-l ştie nimeni, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu” Apocalipsa 19:11-15. Se va instaura odată pe pământ stăpânirea Celui blând şi smerit cu inima, prin autoritatea pe care a avut-o din totdeauna, dar pe care a amânat-o în exerciţiul ei, pentru că a dorit întâi să ne mântuiască şi apoi să ne dea titlul de moştenire asupra pământului. Atunci Fiara va fi prinsă şi aruncată pentru totdeauna în iazul de foc, iar pe pământul plin de atâta nedreptate se va instaura dreptatea autentică. „Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului” Isaia 11:6-8. Într-o vreme în care echilibrul din inima Domnului Hristos se va exterioriza, nu va mai fi nici un conflict, pentru că cei răi nu vor mai fi atunci pe pământ, ci numai cei care au fost blânzi ca şi Domnul Hristos. Nu vor mai fi lupi care să mănânce mieii Domnului Hristos, ci El singur va fi Stăpânul tuturor. Iar stăpânirea Lui dătătoare de pace va împlini şi titlul de moştenire asupra pământului, oferit celor blânzi, pentru că împreună cu El vor împărăţi atunci pe pământ şi toţi aceia care au crezut acum în cuvintele Domnului Hristos şi care le-au trăit ca o experienţă spre fericirea lor în timp şi în veşnicie.

(continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Pe multele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. 

Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!