Finalizarea lucrării de înlocuire a asfaltului vechi şi stricat din Piaţa Jurământului cu un pavaj banal, de comună, a fost marcată prin dezvelirea celor două statui, „Ţărăncuţa” lui Baraschi şi Crucea Jurământului, de pe care, la începutul acestei săptămâni, au fost ridicate foliile protectoare. Luni, la prima oră, erau încă mascate şi înconjurate de gunoaie. Marţi, tot dimineaţa, îngrijitoarele ADP-ului repetau sarcina îndeplinită cu o zi înainte: măturatul mizeriei din parcul Pieţei Mari, care, deşi primenit, este populat de navetiştii din cătunele Muscelului, împărţind teritoriul cu ursărimea urbană. Fundurile lor trântite pe pavajul nou-nouţ zic „bogdaproste” de bunătate de suprafaţă netedă, dar ochiul critic al plătitorului investiţiei de peste 23 de miliarde de lei vechi n-are cum să nu lăcrimeze la vederea deznodământului decepţionant, odată „gătat” primul front de lucru.
Liviu Ţâroiu avea autoritatea de a cere pavaj din granit în locul betoanelor gri
Judecând după puhoiul de rudari şi ursari reinstalaţi pe poziţii, după ce echipele firmei lui Cătălin Spătaru s-au mutat pe Republicii, unde au încheiat pavarea trotuarului de lângă Hotelul Regal, ai fi tentat să spui că nu merita un efort mai mare ori materiale mai de calitate. Marţi, se lucra la scurgerea de lângă calea de deplasare a pietonilor, menită să protejeze asfaltul care urmează a îmbrăca suprafaţa carosabilă. La atât se reduce amenajarea urbanistică a străzilor Negru Vodă şi Republicii, între Bărăţie şi „Dinicu Golescu”, incluzând Piaţa Statuii şi Piaţa Jurământului. Proiectul, care se dorea continuarea reabilitării urbane începute cu Parcul şi Băile „Krezulescu”, plus Bulevardul „Pardon” şi Piaţa Primăriei, îi dă ocazia lui Liviu Ţâroiu să taie prima panglică inaugurală a mandatului său de primar, pentru o lucrare a Primăriei. Momentul festiv şi electoral ar trebui bifat la sfârşitul acestui an, când este programat finalul modernizării care ar fi putut să iasă mai bine, dacă primarul era mai pretenţios în dialogul cu constructorul.
1.950.587,34 lei, fără TVA, sau 2.321.198,93 lei, cu TVA. Reamintim cifrele investiţiei despre care Liviu Ţâroiu, provocat de opoziţie pe tema episodului II al regenerării urbane, recunoaşte că nu e o mare investiţie, dar e o investiţie. Pe care liberalii n-au fost în stare s-o facă în 12 ani, nu într-o jumătate de an, cum şi-a planificat el. Şi durata lucrării a constituit motiv de a fi atacat de opoziţie, cum că putea fi derulată în 30 de zile. Dacă ne gândim că cei 23% din proiectul „Kretzulescu” au consumat doi ani, având ca urmare pierderea unei finanţări de 600 de miliarde de lei vechi, s-ar cădea băgarea bărbiei în piept de către opoziţia liberală, care nu e îndreptăţită să judece lucrărica edilitar-gospodărească menită a făţui partea sudică a centrului. Măcar după Ţâroiu se va vedea ceva. Că nu e frumos, că nu e calitativ, că nu e trainic contează mai puţin pentru câmpulungenii ai căror ochi vor fi luaţi de o spoială ca la ţară, care e mai bună decât ce a fost înainte.
De ce nu s-a putut şi nu s-a vrut mai mult? Simplu. Suma precizată mai înainte, oferta firmei câştigătoare, General Trust Argeş, reprezintă 60% din valoarea cu care contractul a fost scos la licitaţie, 3.828.526,31 lei. Nu cu mult timp înainte să înceapă propria reabilitare urbană, din gura primarului nostru ieşea remarca potrivit căreia criteriul preţului cel mai mic este cea mai mare prostie în materia achiziţiilor publice, cu referire la rateul „Kretzulescu”. Iată că i s-a întâmplat şi lui şi tare ne frământă gândul că l-a ajutat pe constructor să câştige cu o ofertă atât de scăzută, înmuindu-şi cerinţele ca beneficiar.
Preţ mic, ştie toată lumea, înseamnă materiale ieftine. Cum sunt pavelele gri, din beton, urâţele, ca pentru sărăcia de la Câmpulung, pe care Liviu Ţâroiu avea puterea să le elimine de pe lista de cumpărături ale câştigătorului licitaţiei. Conform documentelor pregătite pentru procedura de desemnare a executantului, „pavajul ornamental h = 3cm se va executa din granit fără rosturi, conform texturii 1, indicată mai jos (n.r. din mostrele prezentate, textura 1 corespundea unui granit într-o nuanţă bej, foarte plăcută).” Mai târziu, parcă pentru a susţine un preţ cât mai mic, Investiţiile Primăriei au coborât ştacheta la ce se vede în prezent. „Prin proiect nu se solicită o paletă coloristică anume, pavelele fiind, de regulă, de culoare gri. Ofertantul este liber în a propune o paletă coloristică.”, răspunde Bogdan Popescu, de la Compartimentul Investiţii – Achiziţii al Primăriei, dirigintele de şantier al amenajării urbanistice de la Piaţă. Iată cât „interes” la autoritatea contractantă de a obţine un rezultat impecabil, dacă i-a lăsat libertatea firmei să pună ce pavele vrea!
Repetăm, Liviu Ţâroiu putea să prevină unele dintre capcanele acestui păcătos 60% din valoarea estimată, ţinând morţiş la anumite materiale, dar n-a făcut-o. S-a justificat la două şedinţe ale Consiliului Local, ţinute la două săptămâni distanţă una de cealaltă. Pe 15 iunie 2018, la o întrunire de îndată, spunea că pe trotuarele de pe bulevard avem tot pavele din beton – nu contează că au fost puse prin „1900, toamna”, când erau la modă -, prin urmare, de ce să fie el mai cu moţ cu granit bej, recomandat şi folosit în zonele cu statut de monument istoric. Iar, pe 28 iunie 2018, la dezbaterea ordinară a aleşilor municipali, spunea că nici piatra cubică nu mergea, pentru că: „S-ar putea să ne înjure o parte dintre mame care merg cu cărucioarele. Aşa a fost prevăzut în proiect.”, s-a eschivat primarul, care avea autoritatea de a cere modificarea proiectului dacă voia cu adevărat o investiţie „beton”. Adică şi aspectuoasă, nu numai practică.
Nu strâmbă din nas la pavajul care place „norodului”, pentru că este altceva, primii beneficiari, minoritarii, care au refăcut tabăra din Piaţa Jurământului. O ciurdă de rudărese a încercuit Crucea Jurământului, iar, la câţiva metri distanţă, o surată vindea fragi. S-au reunit sub verdeaţa prăfuită a parcului, unde trebăluiau muncitoarele ADP-ului, înjurând de mama focului mizeria ce împânzea rondul de crăiţe şi aleile dichisite, cetele de ursărese, curioase să inspecteze aspectul „cartierului general” al coţcăriilor din zona Pieţei Mari.