Chit că sunt în faţa presei, care înregistrează, audio şi video, dezbaterile publice ale Consiliului Local, aleşii îşi permit să facă, în public, schimb de informaţii aflate pe căi neoficiale. Cum sunt „cârtiţele” din subordinea lui Liviu Ţâroiu, pe care acesta le acuză că-i alimentează concurenţa cu secrete de serviciu. Picanteriile răsuflate dintr-o astfel de sursă care nu ţine cu „casa” – deşi „casa” a umflat salariile tuturor, fără deosebire, loiali ori turnători -, au constituit subiect de clacă în Consiliul Local, unde s-a pus sub semnul îndoielii succesul afacerii câmpulungeano-chineze debutate cu o pauză, în clasicul stil românesc. Chiar dacă n-aţi sesizat, din cauza geamurilor acoperite cu hârtie, nicio mişcare în zona Pieţei Vişoi, care ar fi trebuit să se afle într-un şantier pe măsura angajamentelor pompoase asumate de câştigătorul licitaţiei, un chinez de la Balş, Liviu Ţâroiu vrea ca noi, câmpulungenii, să credem că tranzacţia este expresia seriozităţii asiatice, cu care n-ar fi rău să se contagieze şi muscelenii. Batem în lemn, ca să nu se întâmple una ca asta, judecând după etapele scurse până în prezent, care numai soliditate a cuvântului dat în scris nu denotă. Motive să ne îndoim de profesionalismul afaceristului care a aruncat cu banii la licitaţie – vorba vine! -, ofertând de trei ori preţul cerut, avem destule. În primul rând, i-au trebuit patru luni, după adjudecarea Pieţei Vişoi, în noiembrie 2017, ca să se prezinte la Primărie, pentru semnarea contractului. De ce Ţâroiu nu l-a expediat rapid, anulând licitaţia, mai cu seamă că insul ridicase şi pretenţii de modificare a contractului… ne abţinem de la comentarii.
Răbdător, primarul a aşteptat să treacă şi Anul Nou chinezesc, picat pe la jumătatea lui februarie, şi pe 21 martie, de Ziua Olteniei – sărbătorită prima oară în 2018 -, l-a avut musafir la Primărie pe chinezul de la Balş. Camuflat cu o glugă supradimensionată pentru silueta de fetişcană trasă prin inel, „olteanul” a părut, în timp ce părăsea Primăria, că se ascunde de jurnaliştii neacceptaţi la întâlnire ca să imortalizeze momentul „istoric” al semnării contractului. Întrucât asociatul lui Ţâroiu n-a dorit publicitate, de aceea, la plecare, fie a stat în spatele gazdelor mult mai bine clădite fizic decât el, fie s-a protejat, după cum spuneam, cu o glugă generoasă, precum cele purtate de vizitatorii „beciului domnesc”, presa a fost nevoită să se mulţumească doar cu momentul în care partenerii uniţi prin contract au coborât treptele Primăriei. La capătul lor, până la maşina care urma să-l ducă spre achiziţia imobiliară, făcută, repetăm, cu patru luni înainte, oaspetele misterios a târmocit cu şoşoneii de catifea zloata din faţa Primăriei, nimerind la Câmpulung în mijlocul unei ierni autentice.
În scurt timp, se împlinesc trei luni de când părţile şi-au pus semnătura pe contract, iar unii dintre aleşi se întreabă public de ce nu intră în teşchereaua publică cei 23.000 de lei, redevenţa lunară acceptată de concesionarul Pieţei Vişoi. Peste 5.000 de euro, deşi Primăria se mulţumea şi cu 1.500 de euro. Fără valoarea unei rate lunare, redevenţa anuală se ridică la 3 miliarde de lei vechi într-un an! O sumă nesperată, care l-a făcut pe Liviu Ţâroiu mai tolerant faţă de cerinţele investitorului, care a plusat, dacă a văzut că merge. Şase luni fără redevenţă, ca să-şi amenajeze spaţiul! Iar primarul a zis şi de această dată „bine”, deşi impresia generală lăsată de proprietarul viitorului depozit de marfă, vândută inclusiv virtual, este că întreaga tranzacţie s-ar putea să capete o formă virtuală, căci în fapt nu se simte nimic. În fine, chinezul mai are trei luni până va pune în funcţiune magazinul sau ce-o fi el, dacă va fi ceva.
Părea că s-a aşternut tăcerea peste subiectul despre care mare lucru nu prea e de spus, doar că primarul i-a semnat chinezului autorizaţia să-şi tragă reţea de gaz – e singura noutate comunicată de Liviu Ţâroiu -, când s-a trezit Dumitrescu să facă din nou muncă de opoziţie. L-a mustrat public pe colegul Ţâroiu că se frământă să nu piardă chiria pentru cele trei chioşcuri de la „Romarta”, când el stă de cinci ani cu Piaţa Vişoi neredată în funcţiune, de unde s-ar încasa de 20 de ori mai mult! Şi dacă tot a pronunţat „Piaţa Vişoi” – de fapt, voia să ajungă la Piaţa Vişoi -, existând o scurgere de informaţii din Primăria plină de informatori de carieră, dialogul a luat forma unor mondenităţi mai interesante decât demolarea coşmeliei ridicate pe vremea lui Buta.
Dumitrescu aflase, „de la Primărie, din Executiv”, ca să-l cităm, că acel „chinez salvator” ar avea adresa la Balş exact în imobilul celor care au deţinut Piaţa Vişoi în intervalul cuprins între 2006 şi 2013, când s-a produs evacuarea lui Manuel Nae de pe proprietatea municipalităţii. Părându-i-se stranie coincidenţa, i-a cerut, teatral, primarului să verifice dacă, într-adevăr, foştii parteneri de contract ai Primăriei împart adresa cu noul concesionar, care a ridicat dubii de când a oferit preţul de infarct pentru patronii locali care au jinduit după spaţiul desfăşurat pe o suprafaţă tentantă, cu vad comercial excelent. Din cauza gravităţii celor aflate de la „ciripitorul” din Executiv, care, dacă s-ar adeveri, ar compromite reuşita activităţii prezentate de comisia de licitaţie altceva decât „Dragonul Roşu”, colegul de partid îl putea chestiona pe primar în particular, ca să se convingă în privinţa sediului social al firmei chineze. Sau, vorba liberalilor, „nu mai ţineţi şedinţe la partid?”
Însă Dumitrescu a preferat să obţină confirmarea sau infirmarea în public, punându-l astfel pe Ţâroiu într-o situaţie puţin spus delicată, de potenţial încasator de ţeapă. Oricum, primarului nu i-a picat bine insinuarea tovarăşului de partid, care n-a spus, dar asta s-a înţeles, că piaţa ar fi ajuns la acelaşi deţinător, printr-un intermediar, care a licitat un preţ căruia autorităţile n-aveau cum să-i reziste. Liviu Ţâroiu a dezminţit toate scenariile spuse şi nespuse, dar n-a convins în chestiunea controversatei adrese a firmei din Balş. „Sunteţi total dezinformat!”, a explodat primarul, cerându-i imperativ lui Dumitrescu, după şedinţă, numele celui de la care a răsuflat informaţia. Apoi, pentru deturnarea atenţiei, a povestit despre cele şase luni de răgaz acordate investitorului ca să-şi creeze condiţiile necesare business-ului, după care şi-a exprimat îndoiala că fostul concesionar ar fi din Balş. Chiar aşa a şi spus primarul: „Înaintea lui a fost unul singur, se numeşte Nae Manuel şi nu cred că e din Balş.” Ce şuetă s-a pornit în Consiliu pe tema locului de baştină al afaceristului scos din Piaţa Vişoi! Pe Ţâroiu l-au contrazis liberalii, cum că precedentul chiriaş e din Balş, în timp ce alţii au susţinut ba că sunt părinţii, ba că e doar mama, ba că e soţia! Treburile acestea s-au discutat în Consiliul Local, la şedinţa din 30 mai 2018, şi se pot proba cu înregistrări. Auzindu-şi şeful de partid că „nu crede”, Dumitrescu a forţat: „Chiar nu ştiaţi că acel chinez din Balş are adresa soţiei lui Nae Manuel?” La care primarul a făcut pe niznaiul. „Asta nu mai cred”, n-a cedat celălalt, dar nu l-a făcut pe Liviu Ţâroiu să recunoască. Dimpotrivă, a repetat că n-a ştiut. „Iertaţi-mă, chiar nu cred.”, a continuat să-l provoace colegul. „Scuză-mă că nu mă interesează unde are adresa soţia lui Nae Manuel!”, a pus punct discuţiei Liviu Ţâroiu, nu înainte să-i impute camaradului că, neparticipând la discuţii, pleacă urechea la ştiri false, pornite de la răuvoitori din subordinea sa.
O legătură cu Balşul au şi cei vechi, şi cei noi. Cabinetul individual de insolvenţă al Ionelei Nae este înregistrat, potrivit unei surse autorizate, Uniunea Practicienilor în Insolvenţă din România, în localitatea Balş, pe strada Ion Creangă. Firma chinezească, tot din Balş, are sediul social pe Nicolae Bălcescu. Dacă or mai fi şi alte legături care să-i apropie, imobiliar vorbind…