Dar cine să ceară înregistrările camerelor video ale lui Oprea, ca să-i ardă pe prăpădiţii care au umplut o vale cu gunoaie?!
Topirea zăpezii a scos la iveală valea gunoaielor aflată dincolo de zidul sudic al Mausoleului Mateiaş, ale cărei proporţii tind către cele ale gropilor clandestine formate din nesimţirea localnicilor, în Mărcuş, Creţişoara, Chilii, Măgura, Richard, platoul Gruiului şi probabil că putem enumera toate periferiile Câmpulungului, afectate de această „molimă”. Dacă, în aşezările cu case, răspunzători de mizeria care umple marginile drumurilor, şanţurile, luminişurile şi râpele sunt locuitorii, la Mateiaş, după cum susţin reprezentanţii Muzeului Municipal, ctitorii noii forme de relief sunt chiriaşii căbănuţelor de pe latura vestică, turiştii şi grupurile de tineri, în special, care se vânzolesc prin parcare şi dincolo de spaţiul delimitat, în serile şi nopţile de primăvară, vară şi toamnă. În acest loc retras, eşti şocat de cantitatea de resturi azvârlite dincolo de împrejmuirea parcării, de parcă te-ai afla într-o zonă locuită, nu într-una de tranzit şi, eventual, popas pentru vizitare ori relaxare. În caz că vă întrebaţi ce caută taman la Mateiaş tinerii care n-au gânduri de autoeducare printr-un tur dat edificiului istoric şi cultural, vă lămureşte o simplă căutare pe Internet. Toată neghiobimea Câmpulungului şi a Muscelului deţine în albumul foto virtual instantanee în ambianţa spectaculoasă a Mausoleului, dar asta nu este nimic pe lângă căutarea pe care o are spaţiul ferit în rândul amatorilor de drifturi în parcarea generoasă şi goală pe înserat. Ori pentru „tandreţurile” cuplurilor cu apartamentele ocupate de părinţi, soţi/soţii şi copii. Ori pentru puştii care beau şi se droghează în valea devenită o infecţie de sus până jos. Acum doi ani, o echipă a ziarului nostru, venită pentru una la Mausoleu, a dat de alta: un adolescent cu seringa în braţ, sub privirile companionilor de aceeaşi vârstă. Aşadar, faptul că se încarcă coasta de gunoi păleşte pe lângă grozăviile la care martor este monumentul tăcut şi încremenit în timpuri total opuse celor în amintirea cărora a fost clădit.
Negustorii care vând lângă parcare se foloseau de tomberoanele Muzeului
Neavând prea des drum în zonă, probabil că sunteţi tentaţi să daţi vina pe lipsa coşurilor de gunoi, cauza umplerii pantei de dovezile gustărilor pe fugă, ambalaje de snacks-uri, caserole, pungi, cartoane şi hârtii, într-o cantitate eclipsată de numărul sticlelor de toate naţiile, doze, pet-uri, de sucuri, bere, energizante şi tării. Pe partea vestică a zidului de piatră, dincolo de care sunt înşirate chioşcurile vânzătorilor de suveniruri de o calitate puţin spus îndoielnică, sunt trei pubele asemănătoare celor de pe bulevard. Mai mult estetice decât practice, dar există. Categoric, nu sunt suficiente, judecând după povârnişul „îmbrăcat” în plastic, caz în care Primăria Câmpulung trebuie să ia măsuri. Adică dacă tot ai cumpărat bănci şi coşuri de gunoi într-un număr care justifică eticheta de oraş al pensionarilor, al bătrânilor şi al bolnavilor, pune mai multe şi în parcarea de la Mateiaş, căci este limpede că are nevoie de ele. Mai cu seamă că viceprimarul Mărgărin Blidaru spunea, la finalul anului trecut, după ce a înşirat pachetul complet bancă-coş, din poartă în poartă, în centru, că i-au rămas destule pe stoc.
În afară de recipientele, repetăm, mai mult ornamentale şi prea puţine, într-un colţ al parcării se află cele patru tomberoane ale Muzeului Municipal, administratorul averii imobiliare de la Mateiaş. Folosirea pubelelor, pentru ridicarea cărora plătesc câmpulungenii, susţinători din taxele şi impozitele lor ai serviciului de salubritate la Mausoleul Mateiaş, ar fi revendicată de chiriaşii de pe proprietatea particulară. Altfel spus, noi, câmpulungenii, să plătim din banii noştri şi pentru cei care fac profit, dar şi gunoi la Mateiaş. Sesizând că neguţătorii se folosesc de recipientele care deservesc instituţia de cultură, managerul Alexandru Oprea a dispus securizarea lor cu lacăt, dar nu le-a închis definitiv, ci le-a lăsat întredeschise, cât să încapă resturi de mici dimensiuni, nu ce aruncau comercianţii. Decizia acestuia i-a înfuriat pe întreprinzătorii care, nemaiavând acces la tomberoanele Muzeului, s-au răzbunat pe natură. Aşadar, gestionarii complexului monumental au dat din lac în puţ, în încercarea de a mai scuti din cheltuielile cu serviciul prestat de Financiar Urban, trezindu-se cu proprietatea mai pângărită decât era. Cel puţin, aşa sună apărarea construită de directorul Oprea, care ne-a prezentat versiunea sa referitoare la ceea ce se întâmplă la Mateiaş.
„E groapă de gunoi publică acolo. Este absolut înfiorător. Mie, anul trecut, mi-au venit facturi la gunoi foarte mari, pentru că domnii comercianţi foloseau tomberoanele, deşi noi plătim gunoiul. În lunile de vară, mi-a venit factură de 2.000 de lei. Atunci, am instituit o formulă de pus lacătul pe tomberoane, lăsând pentru turişti o deschidere mică pentru ce au ei de aruncat… un sandviş, o sticlă. Dar pentru gunoiul de mari dimensiuni, am zis „nu”. Nu mai pot să suport această cheltuială.”, a motivat managerul Muzeului de ce nu-i convine să plătească, din banul public, şi pentru cei care fac negoţ în „buza” parcării.
E domeniul public al Câmpulungului, e treaba ADP-ului să facă curăţenie
Alexandru Oprea a recunoscut că n-are cum să asigure o protecţie a terenului aflat sub bordură, peste care ai impresia că plouă cu mizerie. Doar dacă, susţine el, ridică un gard de plasă. Pază există, dar paznicii nu intervin când golănimea târgului se dezlănţuie şi pe bună dreptate. Trăim în ţara în care bătăile şi crimele deschid aproape fiecare jurnal naţional de ştiri, victime ajungând până şi poliţiştii. Revenind la zona preferată a găştilor retrase cu metehnele lor păcătoase la Mateiaş, directorul ne spunea că instituţia beneficiază de pază pe schimburi, având trei paznici detaşaţi la Mausoleu. Mai ales că, în Anul Centenarului, a prelungit programul de vizitare până la ora 23.00. „De la ora 09.00 dimineaţa, până la ora 11.00, noaptea, este personal muzeal acolo. Şi avem sistem de supraveghere video avizat de Poliţie.”, spunea acesta, luându-le apărarea paznicilor, care n-au „competenţă să-i tragă de urechi”. Dar au competenţă măcar să surprindă şi să semnaleze prezenţa celor care frecventează zona în scopuri neortodoxe. La fel, cu ajutorul înregistrărilor, ar putea fi depistaţi şi sancţionaţi măcar o parte dintre autorii nenorocirii văii care, în curând, va prinde şi miros, pe măsura creşterii temperaturii.
„Aceeaşi situaţie o avem cu câinii vagabonzi. Îi aruncă din maşini şi pleacă. La vizita domnului Iohannis, în 2016, serviciul de specialitate din Primărie (n.r. Asociaţia „Anima”, după cum ne-a confirmat acesta) a venit şi i-a luat şi, după vizita preşedintelui, i-a adus înapoi. Când au fost întrebaţi: de ce?, ni s-a răspuns: „I-am întors în mediul lor natural.”, ne-a relatat Oprea ce i-au comunicat muzeografii de la Mausoleu, când a văzut maidanezii la loc, pe poziţii. Şi asta nu este tot. „Din lipsa cadastrului şi a clarificării situaţiei, n-am putut să investim într-o toaletă. Se duc pe scări şi… mă rog. Sunt multe de rezolvat acolo, dar asta cu gunoiul… puteţi să vă duceţi la orice oră, terasa de paradă este curată, fiindcă mătură oamenii mei.”
Într-adevăr, în urmă cu două zile, când am realizat reportajul, parcarea era curată, însă ce este dincolo de zid te umple de scârbă. Ani la rând, de curăţenia terenului în pantă s-au ocupat Cătălin Solomon, deţinătorul proprietăţii învecinate, şi primarul Ion Boncoi, care aducea asistaţii social la muncă. Greblau, curăţau, valea devenea cocină la loc, făceau curat din nou şi tot aşa, gestul de bine se repeta degeaba. Dar dacă specialiştii şi autorităţile s-au pus de acord că pământul aparţine Câmpulungului, este limpede cine poartă responsabilitatea igienizării. Primarului Liviu Ţâroiu nu-i rămâne decât să trimită ADP-ul să strângă după nesimţiţii nedepistaţi şi nepedepsiţi, când ar putea să facă bani frumoşi din sancţiuni.
Din nou, ajungem la cel mai ineficient serviciu al Primăriei Câmpulung, Poliţia Locală, care, măcar în anul împlinirii a o sută de ani de la Marea Unire, ar putea avea aici un post permanent. În care nu să stea şi să doarmă, ci să pună umărul la recuperarea prin amenzi a celor 240.000 de lei irosiţi anual cu funcţionarea serviciului. Repetăm, sunt suficiente 240 de amenzi a câte 1.000 de lei şi s-au spălat de păcate. Însă, la mizeria în care se scufundă Câmpulungul, ce fericire ar fi pe Economicul şi Veniturile Primăriei dacă localii ar face febră musculară scriind sancţiuni numai pentru îngălarea generalizată!
Municipiul şi vecinii săi s-au pus de acord în privinţa proprietăţilor
În prima lună a acestui an, Muzeului Municipal Câmpulung i s-a predat în administrare întreaga proprietate a municipiului de la Mateiaş, după îndeplinirea formalităţii de trecere în domeniul public al Câmpulungului a suprafeţei totale de 14.092 de metri pătraţi, compusă din terenul aflat sub construcţia Mausoleului şi suprafaţa de fâneţe, situată în extravilanul comunei Valea Mare Pravăţ. Cele două categorii de imobile, în total, valorează 92.768 lei.
Potrivit procesului verbal de vecinătate, încheiat anul trecut, cei patru proprietari din zona cu pricina au procedat la recunoaşterea şi stabilirea limitei complexului de clădiri. Cea mai consistentă suprafaţă o stăpâneşte în această parte a comunei Valea Mare Pravăţ Municipiul Câmpulung, deţinător al Complexului Mausoleului Mateiaş, pe care îl administrează Muzeul Municipal. Complex care înseamnă, după cum am precizat mai înainte, edificiul propriu-zis şi terenul de sub el, care măsoară 1.820 de metri pătraţi, parcarea cu o suprafaţă de 2.430 de metri pătraţi şi cei 12.272 de metri pătraţi de fâneţe, care înconjoară monumentul. În partea de Vest, spre Câmpulung, municipalitatea îl are ca vecin pe Cătălin Petrişor Solomon, pe la Nord trece Drumul Naţional 73, la Est se află proprietatea lui Petre Solomon şi drumul către satul Piatra, iar la Sud, zona care ne interesează pe noi, terenul municipiului se învecinează cu cel al comunei Stoeneşti.