După cum a decurs dialogul la şedinţa de aprobare a bugetului local al Câmpulungului, evenimentul începutului de an în administraţia publică municipală, impresia lăsată spectatorilor a fost că părţile s-au pus de acord la dezbaterea în comisiile reunite ale Consiliului, organizată cu câteva zile înainte de vot. Luni, 12 februarie 2018, aleşii s-au aşezat la masa tratativelor finale cu primarul şi staff-ul său, pentru ca vineri, 16 februarie 2018, când Executivul aştepta girul Legislativului, ca să treacă la cheltuieli din veniturile acestui an, procedura să meargă şnur. Şi chiar a mers, chit că au fost câteva observaţii lansate de dragul unei aparenţe de dezbatere, mai cu seamă că Liviu Ţâroiu îl avea invitat pe subprefectul Gabriel Stoian. Unul dintre puţinele comentarii lansate în plen, nemaifiind mare lucru de „negociat”, de vreme ce aleşii avuseseră patru-cinci şedinţe de lucru pe tema proiectului de buget, a avut o finalitate amară: investiţia de extindere a Secţiei Oncologie, beneficiară a unui amărât de DALI, va continua în 2018 cu următorul document necesar în ansamblul formalităţilor ce preced lucrarea propriu-zisă. Restul concesiilor la care a fost dispus primarul, după dezbaterea bugetului, acţiune plasată înaintea săptămânii „de foc”, fuseseră tranşate. Înainte de a puncta noutăţile cu care şeful Executivului s-a prezentat la întrunirea oficială a Consiliului, pentru aprobarea documentului de căpătâi al funcţionării Câmpulungului, căci n-avem curaj să spunem „al dezvoltării Câmpulungului”, îi liniştim pe locuitorii Gruiului, şocaţi de planul nefericit al autorităţilor de a-i învecina cu un adăpost de boschetari, că proiectul oarecum a căzut. După cum s-a exprimat Liviu Ţâroiu, presat şi de opoziţie, dar şi de ai lui, tragem nădejde că nu dăm din lac în puţ. Adică în loc să-i strângă sub acoperişul fostei pieţe, să-i înşire pe scări de bloc, printre familii cuminţi de câmpulungeni, pricopsite cu nişte vagabonzi primejdioşi pe palier. Însuşi primarul a afirmat răspicat că, oriunde i-ar duce, sunt indezirabili pentru cei din jur, dar să înghesui între oameni normali persoane cu afecţiuni mintale, grave ori mai puţin grave, echivalează cu a-i expune pe nevinovaţii învecinaţi cu boschetarii târgului unor pericole fatale. Neînvăţaţi să manevreze o instalaţie de gaz, aruncă blocul în aer! Mai e cazul să spunem că nefericiţii rămaşi pe drumuri, care bântuie prin magherniţe părăsite, sunt obişnuiţi să facă focul în mijlocul încăperii?!
100.000 de lei, alocaţi pe ultima sută de metri fie pentru apartamente executate silit, fie pentru containere de locuit
De la dezbaterea publică a bugetului, ţinută pe 9 februarie 2018, am plecat cu ideea lansată de unul dintre colegii de partid ai primarului, potrivit căreia decât să arunce banii, care nu sunt deloc puţini, dacă numai studiul costă un miliard de lei vechi, pe un bloc nou de locuinţe, mai bine cumpără apartamente de pe piaţa liberă. Însă recomandarea tovarăşului PSD-ist îi avea ca beneficiari nu pe prăpădiţii urbei, cazaţi, pe durata iernii, la subsolul Spitalului Municipal, transformat într-un decor horror, care oripilează ochii, urechile şi nările. Propunerea de cumpărare de locuinţe scoase la vânzare de proprietari îi privea pe solicitanţii de case, care au cereri depuse la Primărie şi care puteau fi ajutaţi mai repede şi mai uşor decât în varianta construirii blocului, după care ar fi aşteptat câţiva ani, la lentoarea cu care se fac studiile. Unde mai pui că ce-i în mână nu-i minciună. Adică, în 2018, încă sunt bani într-un excedent de care primarul vrea să scape, cheltuindu-l până la ultima leţcaie, ca să poată primi, asemenea celorlalte localităţi, sume pentru echilibrare de la bugetul naţional şi judeţean. Or, odată gătată rezerva, slabe şanse să vedem înălţat blocul prea curând. Aşa cu apartamente cumpărate de-a gata… Dumitrescu, căci el i-a dat ideea, zice că Primăria iese mai ieftin. Ţâroiu, dimpotrivă, susţine că-l costă mai scump ca să aducă spaţiile la condiţii „locuibile”. Lucru de care ne îndoim.
După aceste opinii împărtăşite în partid, dar şi în afara lui, căci şi opoziţia i-a „bombardat” blocul lui Ţâroiu, apoi refugiul pentru boschetari planificat a se deschide în incinta Pieţei Grui – care, pe lângă boschetari, trebuia să cazeze şi solicitanţi cu dosare la Primărie -, la şedinţa de Consiliu, în care s-a aprobat bugetul, din care fac parte şi aceste proiecte despre care relatăm, primarul a venit cu alte gânduri. Părea că a renunţat la talmeş-balmeşul din piaţă, unde cerşetorimea târgului era amestecată cu familii decente, aflate în aşteptarea unei locuinţe. În schimb, gândurile lui au pus câmpulungenii pe gânduri, crezând că n-au auzit bine: boschetari, unii demenţi de-a binelea, pe scări de bloc?
„Am alocat pentru cumpărarea de locuinţe de pe piaţa liberă sau, dacă nu vom găsi oportunitatea pentru acestea, să cumpărăm două module pentru oamenii străzii, circa 100.000 de lei. Sperăm să avem posibilitatea să luăm de la ANAF, de la bănci, apartamente, ca să nu avem probleme de a fi cumpărate.”, a dat vestea Liviu Ţâroiu, vineri, după runda de negocieri de luni, cu comisiile şi partidele. Din afirmaţia lui înţelegem că nu mai duce năpăstuiţii în piaţă, ci ori le ia apartamente, ori le cumpără containere. Prima variantă lansată în spaţiul public, o gogomănie care-ţi dă fiori reci, gândindu-te că poţi avea vecin, într-unul dintre apartamentele fără proprietar de pe scară, un nebun de legat. Căci printre nevoiaşii care dorm pe podeaua subsolului Spitalului sunt şi nebuni, care colindă, cu minţile rătăcite, prin oraş, trăgând după ei viaţa strânsă într-o sarsana. Păi, pe ăştia vrea să-i bage în locuinţe scoase la vânzare de bănci şi Fisc, ca să dea foc casei şi blocului?! Când ei au trăit sub şoproane, între ziduri dărăpănate, în maşini, pe bănci în parc, neînvăţaţi cu un aragaz ori o instalaţie de încălzire?! În Piaţa Grui – o variantă aproape la fel de proastă precum cea cu apartamentele achiziţionate în cadrul procedurii de executare silită -, unde erau adunaţi toţi la un loc, măcar ar fi beneficiat de o supraveghere, spaţiul fiind proiectat să funcţioneze chiar cu asistenţă medicală şi bucătărie, unde să servească o masă caldă. Însă, când vor fi împrăştiaţi prin blocuri, cine îi mai păzeşte?!
Oriunde ar planta primarul containerul, lumea se va opune
Liviu Ţâroiu n-a spus limpede că abandonează proiectul cu „scursura” societăţii adăpostită în clădirea fostei pieţe, mai cu seamă că acest obiectiv s-a aflat printre cele care au convins Ministerul Dezvoltării Regionale să-i aprobe Strategia de Dezvoltare Locală a GAL „Câmpulung Muscel”, în care Gruiul apare ca teritoriu defavorizat. Şi ca să fie defavorizat şi în realitate, nu numai în strategie, „buricul” cartierului devenea un centru social destinat vieţuitorilor canalelor, după închiderea Băilor „Kretzulescu”, unde sălăşluiau. „Luaţi în calcul varianta să nu mai introduceţi oamenii fără adăpost în Piaţa Grui, pentru că este un disconfort pentru locuitori?”, a forţat un răspuns cert de la Liviu Ţâroiu unul dintre membrii opoziţiei. „Este acelaşi disconfort peste tot.”, a replicat scurt cel interpelat. Şi aşa este. Şi în piaţă, şi în blocuri, şi în module amplasate, probabil, lângă blocuri ori case, nimeni nu vrea scandalagii violenţi, beţivani şi alienaţi în preajmă. Şi nu este normal, ca autoritate locală, să forţezi lumea să-i tolereze, nemaiavând ce să civilizezi la ei.
„Aţi spus că sunteţi de acord de principiu şi că am fi mulţumiţi dacă s-ar achiziţiona acele module.”, a căutat să dezvolte subiectul Lucian Ionescu, dar n-avea cu cine, căci primarul n-a fost prea vorbăreţ pe această temă dezaprobată de populaţie în toate variantele luate în calcul de autorităţi. „Am spus că am alocat 100.000 de lei pentru una dintre variante.”, a răspuns Liviu Ţâroiu, care, probabil, în sinea lui, a rămas fidel opţiunii cu Piaţa Grui, mai ales că aşa a aprobat ministerul strategia. Nu cu module pe coclauri.
Fiindcă am pomenit de amplasament, şi aşezarea modulelor despre care primarul spunea că au preţuri cuprinse între 5.000 şi 25.000 de euro bucata, cam cât un apartament, este o mare problemă, chiar dacă liberalii consideră că „le poţi pune oriunde găseşti un loc favorabil pentru amplasarea lor.” Când ştim cu toţii că, oriunde ar fi montate, decizia se va lăsa cu proteste la Primărie. Ca să facem un experiment, propunem ca spaţiu pentru containere de locuit terenul de lângă blocurile ANL, unde este, slavă Domnului, destul! E câmp deschis, pericolul este mai redus decât între blocuri, ca să vedem cât de încântaţi sunt ANL-iştii de vecinii plini de boli, beţi morţi şi într-un continuu scandal.
Aşadar, oricum ar da-o, nu e bine. Dar opţiunea cu apartamentele este cea mai proastă din câte am auzit. Primarii le-au făcut destul rău câmpulungenilor băgând familii de chiriaşi sociali pe scările de bloc, unde furnizarea apei potabile este întreruptă frecvent din cauza datoriilor acestora. Boschetarii mai lipseau! Dar cu oamenii la locul lor, care muncesc şi susţin huzurul salarial din Primărie, nu ţine nimeni?!
Să spunem ceva şi despre blocul de locuinţe, care rămâne în cărţi, deocamdată, cu studiul de fezabilitate. La fel ca anul trecut. Primarul îl vede ridicat ori în Grui, ori la Pescăreasa, căci depinde de teren. Teren pe care nu-l are decât în zonele defavorizate, pe seama cărora Grupul de Acţiune Locală va aduce la Câmpulung cele 7 milioane de euro de la UE.