Joi, 24 noiembrie 2011, ora 17.25. La numărul de urgenţă 112 este semnalat un puternic incendiu la Mănăstirea Nămăeşti şi imediat pornesc spre locul dezastrului patru autospeciale şi o ambulanţă SMURD de la Detaşamentul de Pompieri Câmpulung. Lupta cu flăcările e acerbă şi durează mai bine de patru ore, timp în care focul transformă în ruine fumegânde două case monahale şi „înghite”, dincolo de bunurile măicuţelor, mai multe obiecte de patrimoniu, printre care icoane valoroase şi cărţi bisericeşti. Potrivit pompierilor, incendiul a izbucnit ca urmare a supraîncălzirii instalaţiei electrice ce alimenta boilerul şi centrala termică aferente unuia dintre imobile. Pagubele au fost estimate la circa 200.000 lei. Marţi, 6 februarie 2018, ora 19.15. Pompierii câmpulungeni au fost solicitaţi să intervină pentru stingerea unui alt incendiu izbucnit la complexul monahal de la Nămăeşti. Flăcările au cuprins de această dată acoperişul unei chilii în care locuiesc trei măicuţe, fără posibilităţi de propagare. Pagubele au fost minime, focul distrugând acoperişul imobilului pe o suprafaţă de aproximativ 20 metri pătraţi, fără să afecteze, însă, şi camerele de locuit. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că incendiul a izbucnit ca urmare a depozitării necorespunzătoare a cenuşii, cu jar, în apropierea materialelor combustibile. În ambele cazuri, nu au fost persoane rănite şi nu a fost pusă în pericol clădirea mănăstirii.
„Slujitorii Domnului au ajuns slujitorii banului!”
Că cele două incendii au fost doar întâmplări nefericite ori, din contră, un semn divin pentru slujitorii Domnului, care au uitat de cele sfinte şi s-au adâncit în păcatele lumeşti, numai Dumnezeu poate şti. Oricum, cazul ar trebui să-i pună pe gânduri pe mai-marii din BOR, personal pe ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, şi pe protopopul de Muscel, Petre Moşoianu. Ar fi normal şi firesc ca ei să-şi pună următoarea întrebare: de ce a trebuit să se întâmple aşa ceva într-un loc mirific, încărcat de istorie şi spiritualitate, unde, anual, mii de credincioşi vin să se roage la icoana despre care se spune că este făcătoare de minuni? Şi tot normal şi firesc ar fi ca înaltele feţe bisericeşti să vină şi cu un răspuns de bun simţ, pentru că oamenii cu credinţă adevărată în Dumnezeu nu-i absolvă de o eventuală vină, aşa după cum rezultă şi dintr-un sondaj de opinie realizat în rândul credincioşilor musceleni, cărora le-am adresat aceeaşi întrebare. „E semn rău maică! Dacă Dumnezeu loveşte chiar în ograda Lui nu e de bine. Cine ştie ce se va mai întâmpla. Nu mai e credinţă, nu mai e nimic. Peste tot… S-a sucit lumea cu fundu-n sus. Nu degeaba vorbesc ăia la televizor de sfârşitul lumii!”, ne-a spus Maria B., Valea Mare Pravăţ; „Nimeni nu ştie ce se ascunde acolo, în incinta mănăstirii. Credincioşii de rând nu au acces prin chilii, să vadă luxul şi opulenţa. S-a dezvoltat o adevărată afacere, care nu are nimic în comun cu credinţa. Păcat de tot ceea ce e frumos la această mănăstire. Şi păcat că primeşte astfel de lovituri!”, a fost de părere Ion N., Nămăeşti; „Dumnezeu e mare şi le orânduieşte pe toate. El ştie ce s-a întâmplat acolo şi tot El va rezolva într-un fel problema. Nu pot eu să condamn pe nimeni, pentru că doar Dumnezeu este judecătorul suprem!”, a zis Nicoleta I., din Câmpulung; „S-a săturat şi Dumnezeu de chiolhanurile şi afacerile popilor. Cât să mai îndure?! De ce nu-i întrebaţi pe ei… dacă au ei vreo vină. De ce nu-i întrebaţi câţi bani au luat şi încă mai iau. Interesaţi-vă să vedeţi şpăgile la intrarea la seminarii ori la hirotonisiri… Excursii în străinătate, taxe la biserici… Pe ăstea nu le vede nimeni. Iisus a fost şi a murit sărac, pentru oameni! Popii ne îndeamnă să trăim în evlavie, să nu râvnim la bogăţii ca să aibă ei. Nu mă miră că se ajunge la foc şi alte pedepse! Or să vadă ei! Sunt şi preoţi cu suflet mare, care ajută oamenii, dar tot mai rari în ţara asta, unde slujitorii Domnului au ajuns slujitorii banului!”, ne-a declarat Valerică B., Câmpulung. Acestea au fost doar câteva dintre reacţiile muscelenilor vizavi de cele petrecute la complexul monahal de la Nămăeşti.
Protopopul Petre Moşoianu: „Dumnezeu ştie de ce s-a întâmplat aşa!”
Am încercat să luăm legătura şi cu măicuţele de la Nămăeşti pentru a afla părerea lor pe marginea celor două incidente, însă au preferat să păstreze tăcerea. În schimb, protopopul de Muscel, preotul Petre Moşoianu ne-a declarat: „Nu ştiu ce să vă zic, nici nu ştiam, acum am aflat… Poate a fost la mijloc o greşeală omenească, nu-mi dau seama ce s-a întâmplat acolo. Pe 8 mai 1934 a ars tot cartierul Şubeşti, de la un incendiu izbucnit la o chilie de la Mănăstirea „Negru Vodă”, inclusiv biserica asta în care slujesc. De-atunci a rămas aşa! Cine a fost vinovat atunci de acel dezastru?! Nu vreau să mă pronunţ, deocamdată, Dumnezeu ştie de ce s-a întâmplat aşa. Poate că la mijloc sunt şi păcatele oamenilor, poate că e şi vreun semn divin, nu ştiu!”. Sătenii din Nămăeşti încă mai fac comentarii pe marginea celor întâmplate şi aşa a ieşit la iveală faptul că, în noiembrie 2011, focul n-a lovit orice locuinţă monahală, ci chiar acasă la măicuţa care gestiona casieria mănăstirii, după care s-a extins la vecina ei. În podul casei măicuţei casiere au fost distruse de flăcări acatiste, cărţi, bijuterii şi icoane care urmau să fie comercializate în incinta mănăstirii, dar şi covoare vechi româneşti, care, pe timpul comunismului, luau calea exportului. De aici şi concluzia localnicilor cum că măicuţa are ea ceva păcate de ispăşit de şi-a atras asupra ei şi, implicit, asupra mănăstirii, blestemul focului. Dincolo de toate acestea rămâne, însă, ca un simbol de neclintit al puterii lui Dumnezeu, icoana care o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, adăpostită de biserica săpată în stâncă, la care se roagă anual mii de credincioşi.