Cu câteva zile înainte de Crăciun, marginea stângă a străzii Grigore Alexandrescu, în direcţia spre Piteşti, a continuat să fie umplută de resturi provenite din construcţii şi nu numai, căci molozul deşertat pe malul înălţat considerabil este concurat serios de lemn, plastic şi fier. Situaţia creată, după cum am înţeles, în ajutorul orăşenilor ale căror gospodării sunt poziţionate mult în vale, sub şoseaua de centură, va avea ca finalitate nivelarea mormanelor, pentru a forma o pantă între stradă şi proprietăţile cetăţenilor. În prezent, familiile afectate nu pot ajunge la drumul principal decât ocolind pe nişte căi de acces formate pe lângă garduri.
De pildă, Gheorghe Stănoiu, câmpulungeanul care ne-a relatat cum ia proporţii malul foarte abrupt şi fără baricada de dărâmături, foloseşte, ca să ajungă la stradă, o cărăruie cu ieşire în zona de Sud, spre podul de la Cimitirul Apa Sărată. Cealaltă posibilitate de ieşire la şosea, pe care o foloseşte când are treabă în zona de Nord, constă într-o variantă ocolitoare şi mai mare: o potecă pe lângă împrejmuirile vecinilor, cu ieşire în strada Mirceşti. Ideea este că oamenii nu pot ajunge normal din curte în stradă, din cauza acestei paveze naturale, care este marginea şoselei, aflată la o înălţime considerabilă faţă de locuinţele din vale.
Pe anumite tronsoane, diferenţa de nivel a fost „îndulcită” prin umplerea hăului cu moloz, care a fost nivelat până la gardul casei. Dar numai acolo unde s-a putut, adică proprietatea privată n-a fost atât de coborâtă, cum este casa lui Gheorghe Stănoiu, căruia i se pregăteşte „povârnişul” ce-i va pune încheieturile oaselor la încercare. Chiar dacă nu va mai ocoli, tot se va opinti să urce coasta, căci, cel mai probabil, această poziţie înclinată o va avea forma de relief creată din rămăşiţele rezultate din construcţii şi demolări.
După cum se vede treaba, lumea a avut de renovat până în Ajunul Crăciunului, după cum s-au descărcat bucăţile de orice pe marginea şoselei tranzitate într-o veselie. Mai cu seamă acum, de sărbători, şi la ducere, şi la întoarcere de la munte, în zone cu adevărat turistice, spre deosebire de Câmpulungul rămas la statutul de zonă de tranzit. Toată săptămâna trecută, s-a deşertat încontinuu, fapt care ne-a determinat să ne deplasăm la faţa locului de mai multe ori. De fiecare dată, am constatat movile proaspete de bolovani, bucăţi de rigips, tencuială, plastic, fragmente de lemn, chiar şi pământ. La un moment dat, am surprins o camionetă albă, care a basculat în partea de Nord a „şantierului” care se pregăteşte o platformă plină cu moloz. Două ajutoare ale şoferului au supravegheat operaţiunea de descărcare a dărâmăturilor, alăturate altor dâmburi intrate în peisaj până în „buza” Crăciunului. Joi, 28 decembrie 2017, muntele de resturi era cu vârf. Pe lângă ceea ce a rezultat din demolări, după peretele cu faianţă azvârlit, aproape de şosea, trona o saltea, pe care se jucau câţiva căţeluşi, iar vatelina cu care era umplută se împrăştiase până în mijlocul străzii. Împreună cu resturile rezultate din râcâirea pereţilor, pe marginea drumului au ajuns şi echipamentele muncitorilor: pantofi, cozile lopeţilor şi mături, haine pline de var, recipiente de la spuma poliuretanică, dar şi rămăşiţele de la masa lor: PET-uri de apă minerală şi bere, doze de bere, recipiente de la icre sau muştar, cutii de brânză topită sau pungi cu resturi de pâine. În ritmul acesta, până la Anul Nou, fâşia de mizerii se va uni cu cea formată după podul de la Apa Sărată, de-a lungul străzii care duce la garajul de TIR-uri, vizavi de cimitir. „E.M.”