La Câmpulung s-a pierdut de mult datina care îi aducea pe copii într-un suflet la focul lui Sumedru, pe care l-am lăsat în urmă, calendaristic vorbind, deşi sunt şanse, în ritmul în care se precipită realităţile urbane, tot mai superficiale, să-l lăsăm cu totul în urmă, ca tradiţie plină de farmec şi bucurii făcute de gospodinele locului celor mici. Câtă veselie producea înainte de revoluţie punga plină de „Eugenia”, covrigi, mere, nuci şi biscuiţi cu care copilul se întorcea acasă de la focul din cartier! Nu mai este cazul în prezent, când nici doamnele nu mai oferă dulciuri ţâncilor atraşi încă de obiceiul aprinderii focului care abia mai pâlpâie în peisajul dominat de betoane, dar nici copiii nu mai sunt încântaţi de desertul care îi făcea fericiţi pe părinţii lor. Sătui de croissante şi prăjituri cumpărate de la vestitele cofetării din târg, nu le mai fac cu ochiul gustările dulci, de criză, care făceau furori acum trei decenii. La ţară, însă, se menţine viu gestul de a oferi bunătăţi preparate în casă de sătencele pricepute într-ale bucătăriei, care se prezintă la sărbătoare încărcate cu coşuri doldora de gogoşi şi plăcinte apetisante. Niciun copil nu rezistă aromelor ispititoare care concurează parfumul cetinii arse şi nu strâmbă din nas nici la modeştii covrigi care se împart după tradiţie.
Nu numai dulcele irezistibil a declanşat ploi în gurile pofticioşilor, căci la Dâmbovicioara s-au strâns şi brânzarii locului, cu o puzderie de sortimente servite lângă un boţ de mămăligă fierbinte, cu gust de lemn ars de pe mâinile negre precum catranul. Căci, după cum aflăm de la responsabilele cu promovarea evenimentelor din comună, inclusiv murdăritul cu tăciuni face parte din program. Rar vezi vreun puşti curat pe mâini şi pe obraji, regula fiind mozolitul din cap până în picioare. „Dar ce-au făcut ăştia mici de s-au murdărit aşa? Au pus lemne pe foc?”, întreabă Daniela Coroleucă. „Da, aşa se obişnuieşte la Focul lui Sumedru… să se murdărească cu tăciuni.” „Înţeleg. Dar n-au sărit şi peste jar tinerii? Ştiam că se face şi asta, chiar şi copiii, ca să fie feriţi de boli.”, continuă dialogul interlocutoarea Ralucăi Busioc, asigurată de aceasta că datina a fost respectată într-un totul. „Felicitări părinţilor care au purtat copiii la un asemenea eveniment!”, transmite Elena Nonoşel, care a anunţat că la anul va contribui la producţia de gogoşi, care, la câtă căutare au, niciodată nu sunt într-o cantitate suficientă. „Copiii se ocupă de organizarea lucrurilor, precizează doamnele de la Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara. Ei strâng cetina, ajutaţi de adulţi, bineînţeles!” „Le rămân amintirile copilăriei şi ei sunt cei care vor duce tradiţia mai departe. Felicitări părinţilor şi organizatorilor!”, transmite Elena Nonoşel.
Despre tanti Viorica, una dintre sătencele prezente cu un coş pregătit cu grijă pentru copiii care au muncit să-i bucure pe dâmbovicioreni, Simina Crăciun îşi aminteşte că „a rămas la fel de generoasă. Când eram copii, ne adunam la dânsa la televizor, iar, când aşeza masa, ne adunam în jurul mesei de parcă eram din familie. Când venea obosit nenea Lică, nu avea loc în pat de noi. Niciodată nu ne-a trimis acasă sau să ne zică ceva rău.” La fel, tanti Valentina, lăudată pentru gogoşile împărţite cu generozitate celor mari şi celor mici.