Potrivit insinuărilor opoziţiei liberale din Consiliul Local Câmpulung, municipiul n-ar fi departe de localităţile rurale care au făcut furori la nivel naţional cu obsesia primarilor pentru coşuri de gunoi. O obsesie atât de puternică la Archiş, o comună din Arad, adusă în situaţia de executare silită, din cauza primarului, care a achiziţionat, fără licitaţie, 760 de coşuri de gunoi stradale, pentru care datorează vânzătorului mai bine de 670.000 de lei, de trei ori veniturile localităţii pe acest an. Abundenţa de recipiente menite a prelua resturile trecătorilor era destinată unui teritoriu care măsoară sub 20 de kilometri de străzi. La cei 1.500 de locuitori şi 640 de case, autorităţile au montat doar jumătate din marfa livrată, neavând unde să o instaleze pe toată. Surplusul a fost pus la păstrare şi trebuie plătit, mai cu seamă că furnizorul a declanşat procedura de executare silită, neachitându-i-se în totalitate facturile emise.
În urmă cu doi ani, a făcut senzaţie primarul comunei Stăncuţa, din judeţul Brăila, care a împopoţonat un parc cu 122 de bănci şi 175 de coşuri de gunoi. Presa naţională a consemnat la acel moment că, dacă s-ar aşeza pe o bancă trei săteni, în parc încap 1.700 de oameni, adică jumătate din populaţia activă a localităţii. Mobilierul urban a fost aşezat unul lângă altul, băncile şi coşurile fiind aproape lipite, ca să aibă loc întreaga cantitate achiziţionată de Primărie, mai cu seamă că n-avea arbori ori flori ornamentale ca să împiedice umplerea oazei de agrement cu dotările plătite din banul public.
Revenind la Câmpulung, unde, mandat după mandat, coşurile de gunoi au lipsit de pe lista de cumpărături, se pare că Liviu Ţâroiu a vrut să scoată pârleala şi a cumpărat şi pentru predecesorii strânşi la pungă. Cel puţin, în această direcţie bat aluziile opozanţilor, potrivit cărora nu mai poţi intra în curtea ADP-ului, blocată de mormanele de cutii din plastic, care nu şi-ar mai găsi locul pe domeniul public, din cauza supraîncărcării. Situaţie de care ne îndoim amarnic, pentru că n-am sesizat vreo supraîncărcare a Gruiului ori Vişoiului, nici măcar o prezenţă a acestor dotări care să fie considerată mulţumitoare. Şi nu va fi niciodată mulţumitoare, căci şi dacă ar fi puse pe măsura nevoilor puţinilor semeni cu bun simţ, n-ar rezista din cauza derbedeilor care distrug orice noutate ivită pe retină. De aceea o fi cumpărat Ţâroiu din belşug, ca să aibă şi rezerve, intuind că primele vor face cu ochiul şuturilor şi pumnilor cu mâncărimi.
Comentatorii deciziilor primarului PSD s-au legat de umplerea Şoselei Naţionale, din trei în trei metri, cu pubele de mici dimensiuni, pe care le doboară maidanezii înaintea huliganilor, care lipsesc în această parte a Câmpulungului populată de vârstnici. „Nu din trei în trei metri, l-a contrazis viceprimarul Mărgărin Blidaru, în calitate de coordonator al ADP-ului, pe fostul ocupant al acestei poziţii de la PNL. „Eu am propus să se pună în parcarea de pe Şoseaua Naţională, pentru că acolo mereu se aruncă gunoi în şanţ.” „De la Şuşter până la PECO sunt patru coşuri.”, a reclamat Bogdan David mâna largă a PSD-iştilor, care nu s-au uitat la bani când au făcut cumpărături. N-a contat nici preţul, n-a contat nici cantitatea, în privinţa căreia avem o reţinere că este suficientă la halul de nepăsare faţă de bunul plătit din impozitele noastre.
Că, în ciuda „risipei” reclamate de opoziţioniştii care îi caută nod în papură primarului, este nevoie de astfel de dotări, chiar în zone centrale, au demonstrat-o înseşi intervenţiile în plen ale consilierilor Anca Dumitrescu, interesată să ştie dacă a fost rezolvată lipsa lor la Şcoala Gimnazială „Oprea Iorgulescu”, şi Constantin Staicu, a cărui alocuţiune a privit zona Kaufland – Fraţii Goleşti. La data şedinţei de Consiliu, 30 octombrie 2017, vicele Mărgărin Blidaru l-a asigurat că tronsonul respectiv se află pe agenda de lucru. La fel, nu este asigurată pe partea de salubritate nici vecinătatea fostului Liceu Chimic, a precizat Liviu Ţâroiu, pentru a demonta ideea de jaf comis asupra veniturilor Primăriei prin acest tip de achiziţie nechibzuită.
Reamintim că, la sfârşitul lunii august, administraţia publică locală a decis să intre vârtos şi în fondul de rezervă al bugetului local, după epuizarea excedentului, adică a economiilor făcute în cele trei mandate ale lui Călin Andrei. Mai bine de jumătate din această resursă, 477.200 lei din cei 900.000 lei, au îndestulat nevoi ale şcolilor, ADP-ului şi Spitalului de Pneumoftiziologie Câmpulung. Urgenţele serviciului public condus de Liviu Popescu, pentru care a fost nevoie să se toace şi fondul de rezervă în bună măsură, au constat în cumpărarea de coşuri de gunoi şi bănci şi reparaţia unor locuri de joacă. Nota de plată, în valoare de 205.000 lei, este achitată de municipalitate din rezerva a cărei intrare la apă constatăm că nu le dă nicio emoţie gestionarilor banului public. Pe categorii de bunuri, cu costurile aferente, lista de dotări a Serviciului Public de Administrarea Domeniului Public şi Privat arată astfel: 60 de bucăţi de bănci – 80.000 lei; 100 de bucăţi de coşuri de gunoi – 70.000 lei; reparaţii ale locurilor de joacă – 55.000 lei. Această din urmă sumă – precizează raportul Economicului – rezultă din estimarea necesarului de lucrări de reparaţii care se vor efectua pentru aducerea în bună stare a echipamentelor din locurile de joacă existente, conform centralizatorului întocmit de SC DFS CENTER GRUP Piteşti.
Sesizând scumpătăţile de bănci şi coşuri de gunoi pe lista de cumpărături a ADP-ului – bănci de 1.333 de lei bucata şi coşuri de gunoi de 700 de lei bucata -, ne-am amintit din nou de ştirea cu primarul executat silit şi cu salarii neplătite subordonaţilor, pentru recipiente de peste 800 de lei bucata, în condiţiile în care astfel de produse se vând pe internet cu preţuri cuprinse între 130 de lei şi 200 de lei bucata. La Câmpulung s-a optat tot pentru varianta de lux, nefiind cumpărate numai coşuri tradiţionale, ci şi din cele făţoase, cum au fost montate pe bulevard, ca să se asorteze cu lămpile de 18.000 lei bucata şi băncile de 2.500 lei bucata, amplasate în sfertul de reabilitare urbană din timpul administraţiei PNL. În încercarea de a ne convinge la faţa locului despre prisosul de dotări de pe Şoseaua Naţională, am numărat trei bucăţi – dacă au fost patru, cum reclamă opoziţia, grijulie dintr-odată cu veniturile comunităţii, una s-a „evaporat” -, aşezate în alveolele destinate staţionării maşinilor, din o sută în o sută de metri, până la staţia PECO.