Secţiunea „Diverse” a şedinţei Consiliului Local Câmpulung, ţinută în penultima zi a lunii octombrie, a debutat cu actualizarea principalei condiţii puse de o parte a coaliţiei puterii, „înghiţite” de restul, atunci când s-a votat desfiinţarea fostului amfiteatru din spatele Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”: sala în aer liber destinată evenimentelor culturale şi artistice să fie recreată pe alt amplasament, pentru ca municipiul să nu rămână fără această facilitate. În momentul în care aleşii conveneau asupra acestei concesii, Câmpulungul rămăsese de decenii fără un teatru neacoperit, degradându-se prin lipsa folosinţei şi a întreţinerii atât grădina de vară a Cinematografului „Muscelul”, cât şi cea a instituţiei de cultură, care a servit, mare parte a existenţei sale, Festivalului Rock „Posada”. Cum timpul înseamnă schimbare, „Posada” reînviată, după un deceniu de „moarte clinică”, a ajuns pe Stadionul Municipal, o locaţie incomparabil mai potrivită amplorii căpătate de desfăşurarea de forţe implicate în organizare şi numărul în creştere al publicului, de ordinul miilor, care n-ar fi putut fi cuprins de modestul spaţiu aflat în vecinătatea blocurilor şi a Şcolii Gimnaziale „Oprea Iorgulescu”. Tot la capitolul schimbări, fosta extindere în aer liber a Cinema „Muscelul”, o pârloagă acoperită de gunoaie şi latrină pentru chiriaşii din clădire, s-a transformat într-o terasă modernă, pe placul câmpulungenilor. La fel, cinematograful, care, dintr-o ruină, a primit, cu investiţii uriaşe, o utilizare adaptată gusturilor clienţilor de astăzi.
Noul „Kretzulescu”, marca Liviu Ţâroiu, va conţine un teatru de vară pe locul patinoarului
Cea mai contestată opţiune pentru recondiţionarea unui spaţiu devastat a fost cea care a privit schimbarea destinaţiei fostului teatru de vară al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” în parcare. A fost dorinţa lui Călin Andrei, pusă în practică de Liviu Ţâroiu, târât fără succes prin litigii de succesorii fostului primar liberal, în faţa căruia n-au avut curaj să cârtească. După aproape doi ani de sabotare a investiţiei, repetăm, proiectate şi planificate de Călin Andrei, de a cărei realizare faptică s-a ocupat Liviu Ţâroiu, parcarea a trimis direct în istorie amfiteatrul, mai potrivit ca decor de film horror decât ca sală de spectacole. Oricum, şi să fi fost reabilitat, era exclus, în actualele condiţii, care limitează nivelul de decibeli în apropierea zonelor de locuinţe, ca teatrul de vară să mai găzduiască acţiuni zgomotoase la doi paşi de ferestrele oamenilor.
Fie din nostalgie, fie dintr-o nevoie a publicului muscelean de a savura actul cultural într-un spaţiu deschis – de care ne îndoim că este atât de aprinsă, încât să justifice o investiţie de ordinul miliardelor -, consilierul local ALDE Sergiu Cicu a apelat la stratagema „Să nu uiţi, Liviule!” şi i-a amintit lui Ţâroiu care a fost învoiala. Votează demolarea teatrului de vară, cu condiţia de a fi reconstituit într-o parte a Câmpulungului, în care să nu deranjeze lumea de la bloc ori case. Primarul, cu replica pregătită, semn că se discutase ceva şi înainte de vot, a indus ideea că setea de cultură în aer liber va fi potolită prin metamorfozarea patinoarului într-o agora inspirată de orăşelele turistice din Bulgaria, Grecia, etc. Toate aceste discuţii, care au gâdilat, anul trecut, urechile iubitorilor de frumos, au revenit în prezent prin intervenţia scurtă a directorului Casei de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu”, interesat să ştie dacă Liviu Ţâroiu a renunţat sau nu la planul asumat.
„Acum un an, am supus la vot parcarea care s-a făcut în spatele Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, cu menţiunea de a se amenaja un teatru de vară multifuncţional pe amplasamentul fostului patinoar din Parcul „Kretzulescu”. Aş vrea să ştiu dacă, la primăvară, ne apucăm sau nu de amenajare.”, a zgâlţâit memoria şefului Executivului Sergiu Cicu, mulţumit cu un răspuns mai pe ocolite. „Este dată tema de proiectare de amenajare a Parcului „Kretzulescu”, rest de executat, cu această soluţie. Când o să avem proiectul, o să vi-l prezentăm şi după aceea va fi scos la licitaţie.”, a închis repede subiectul Liviu Ţâroiu, de la care înţelegem că sunt şanse să ne gândim la debutul noului „Kretzulescu” din primăvara lui 2019 încolo. Exclus 2018, dacă, momentan, investiţia reluată, după rateul proiectului european, este abia în faza de proiectare!
Vânzarea parterului privat din Casa de Cultură, o posibilă stratagemă după modelul Edilul
În mediul on-line nu s-a stins amărăciunea pricinuită de eliminarea din peisaj a teatrului de vară, care, cu toată melancolia cauzată de trecut, nu mai era decât o infecţie dintr-o margine într-alta. Vestea că privatul deţinător al unei aripi a clădirii Palatului Culturii a scos la vânzare spaţiul i-a înverşunat mai tare pe câmpulungenii care şi-ar fi dorit reîntregirea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” după fotografiile de epocă. De parcă nu era de ajuns tristeţea pricinuită de nivelarea terenului ocupat cândva de piaţeta în care se manifestau artiştii locului şi invitaţii lor, sub cerul liber, a căzut altă năpastă pe capul apărătorilor patrimoniului Câmpulungului. În cazul imobilului scos la vânzare de proprietarul Tiparg, este vorba despre o parte a unui monument istoric, guvernat, teoretic, de reguli stricte. Practic, s-a văzut stricteţea legii din halul în care a fost batjocorit chiar sub ochii Ministerului Culturii unul dintre cele mai frumoase edificii din Argeş.
Liviu Ţâroiu a vorbit de mai multe ori despre tratativele purtate cu colegul de partid Marcel Proca, care deţine, prin firma sa, spaţiul ocupat cândva de tipografie la parterul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”. Tratative care, se pare, au eşuat, pe fondul preţului prea mare, 400.000 de euro, cerut de vânzător. 1,8 milioane de lei, pe care Primăria şi Consiliul Local, care au întâietate la cumpărare în faţa altor ofertanţi, în privinţa cărora ne îndoim că se vor înghesui să devină proprietari, li s-a părut mult unor autorităţi care au achitat, spăşite, Ministerului Dezvoltării 8,6 milioane de lei pentru dezastrul din parcuri.
Este posibil ca scoaterea la vânzare a parterului privat al Palatului Culturii să fie o strategie a patronului de la Piteşti de a forţa, după modelul Văsâi – Edilul, încheierea contractului cu Primăria. Căci oferte mai bune ca a statului… greu de crezut că se vor ivi, dacă ne gândim că superba clădire a fostei bănci a Câmpulungului a zăcut cu anii cu anunţul de vânzare afişat pe faţadă, până s-a îndurat omul de afaceri Gheorghe Bulugea s-o salveze de la a încăpea pe mâna vreunui bulibaşă. Şi a salvat ditamai imobilul cu un preţ, din câte se aude, sub cel pretins de Proca pentru o încăpere de 450 de metri pătraţi.
Ezitarea aleşilor de a bate palma cu proprietarul, care anunţă că preţul este negociabil, i-a întărâtat pe câmpulungenii cărora nu le-a trecut încă după modificarea tabloului exterior, prin trântirea unei parcări pe locul amfiteatrului. Pe pagina de socializare destinată „Muscelenilor” care au o opinie de împărtăşit lumii s-a închegat un dialog consistent şi virulent, în acelaşi timp, la adresa politicienilor care stau cu mâinile în sân. Din noianul de opinii am selectat câteva care ni s-au părut elocvente pentru starea de spirit a plătitorului de taxe şi impozite tot mai scârbit de maniera halucinantă în care gestionarii banului public planifică urgenţele comunităţii.
=Lovin Anca Daniela: „Când o să înceteze jaful?”
=Tatiana Grecu: „Cuvintele sunt de prisos. Nu ne mai miră nimic. Grav este că suntem doar spectatori.”
=Zamă Dragoş: „Cred că este cea mai înţeleaptă decizie, cine o cumpără o să facă ceva frumos!”
=Mirela Ciortan: „Ce face, domnul Zamă? Poate, o sală de jocuri de noroc sau o cârciumă, ceva! Asta s-a făcut şi la Clubul Aro! Ruşine!”
=Tatiana Grecu: „Primii amatori ar fi un clan de ţigani, că tot le place lor să ocupe poziţii cheie (să iasă ca păduchele în frunte) şi au şi bani. Doamne, fereşte!”
=Mihăiţă Iulian Ghiţă: „Domnul Zamă, am impresia că participaţi direct la vânzarea oraşului, nu prea îmi place atitudinea dumitale deloc. Ce s-a făcut frumos în acest oraş şi eu nu ştiu?”
=Zamă Dragoş: „Domnule, cu tot respectul, asta este părerea mea, s-a văzut cu actualul proprietar ce s-a întâmplat cu acest edificiu deosebit. Dacă o să fie vândută, nu o să fie nici dărâmată, nici mutată, o să rămână pe loc şi eu sunt convins că o să se facă ceva frumos, că potenţial are şi ca amplasament, şi ca spaţiu!”
=Mihăiţă Iulian Ghiță: „De ce trebuie să vindem totul, domnul Zamă? Avem un primar, care a fost ales să facă ceva pentru acest oraş. Unde este? Unde sunt toate fondurile, unde sunt toţi banii pe taxe şi impozite? Unde s-au dus investitorii, care au fost refuzaţi de conducătorul oraşului?”
=Aly Alina: „Dar de ce să nu o reabiliteze şi să fie folosită în scopuri culturale, ca să zic aşa? Tu, repede, „S-o vândă toată!” Doamne, mare e grădina Ta! Sau poate vrei să facă o parcare? Sau vreo casă de pariuri, ceva sală de păcănele.”
=Zamă Dragoş: „Primăria niciodată nu o să reabiliteze această clădire, „e bani mulţi” şi nu are interes, dar un investitor puternic financiar poate să facă minuni. Uite, mă gândesc la câteva săli de cinema, o cafenea literară, asta pe lângă un mic casino, că trebuie să şi producă ceva, şi mai sunt multe idei. Important este să se vândă, dacă nu sunt în stare s-o reabiliteze!”
=Mircea Dumitru Petre: „Exemplul Timişoarei (parcă) e edificator. Ţiganii au cumpărat toate clădirile de patrimoniu din centrul oraşului, scoase la vânzare cu grabă şi nesăbuinţă de o administraţie bolnavă şi fără minte. La Câmpulung, unde primarii au excelat la capitolele stupizenie, delăsare, proastă gospodărire şi servilism faţă de politic, vânzarea Casei de Cultură ar fi următorul pas, cel firesc, după demolarea pe dinăuntru şi transformarea Teatrului de Vară în parcare.”
=Marius Nicolae Toader (administratorul grupului): „INCREDIBIL. ALO, MINISTERUL CULTURII? Fostă Primărie a reşedinței Judeţului Istoric MUSCEL, după ce a ajuns casa de inCultură şi odihnă veșnică, o casă a fantomelor, acum se scoate la vânzare, deşi face parte din Patrimoniul Naţional al Clădirilor şi Monumentelor protejate. După ce s-a demolat abuziv Teatrul de Vară, mulţi au anticipat şi această mişcare!”
=Dan Sima: „Mai avem pretenţii la înființarea judeţului Muscel. Capete pătrate, cu mintea în colţuri!”
=Ortansa Birthelmer: „Acum, depinde şi cui i se vinde, în ce scop o cumpără! Ce-ar fi să devină o crâşmă?”
=Gabriel Gab: „De ce vă mai miră? Peste drum, în faţa Băncii Transilvania, unde era parcarea, a apărut deja un gard, aşa cum şi intrarea stadionului a fost ştrangulată de popa din Stoeneşti.”
=Susan Tiberiu Laurenţiu: „Se pare că cineva vrea să îngroape de tot istoria acestui boem orăşel.”
=Aly Alina: „Incompetență, nepăsare şi alte interese.”
=Anişoara Bâlcan: „Unde eşti tu, Victor Naghi, ca să pui mâna pe ei!”
=Maria Marin: „Domnule primar, faceţi să dispară gluma asta proastă despre vânzarea Casei de Cultură. E o glumă proastă.”
=Dan Sima: „La preţul anunţat, de 400.000 euro, negociabil, atenţie! Ştiţi câtă şpagă se ia? O să ajungă şi pentru chibiţi.”
=Mihai Cristudor: „Cred că, în curând, vom aplica şi la Câmpulung una din „CATILINARELE” marelui orator şi om politic CICERO şi vom spune „Oraş de vânzare, dacă s-ar găsi un cumpărător”.”
=Claudia Schmid Bobeică: „Mă amuz cumplit de comentariile date! 400.000 euro = prea puţin?! La investiţie, după cumpărare, vă gândiţi, oameni buni? Aţi intrat în locaţie, ca să ştiţi ce ar însemna investiţia de renovare, restaurare? Valoarea locaţiei este enormă, ca patrimoniu şi ca aşezare! Dar dacă ai aur şi nu poți să-l vinzi, tot rahat se cheamă! Şi mă întreb eu: cine a adus-o în starea asta? Când au început să cadă pereţii, unde eraţi? Când s-au distrus podelele, unde eraţi? Când a început să pice bucată cu bucată, unde eraţi? Munca patriotică nu se mai ştie a face? Avem zidari, tâmplari, ingineri, constructori, grădinari, etc., din păcate, nimeni nu face nimic din proprie iniţiativă, doar timp pentru comentarii „inteligente” avem! Zamă Dragoş, să dea Domnul să se găsească un om cu suflet şi cu mulți bani! Cea mai bună idee!” (Sursa opiniilor: Facebook, Grupul „Musceleni”)