Soţii Şerban au strâns pe lângă casă peste 40 de maidanezi, spre disperarea vecinilor, care nu mai pot trăi în gălăgia şi mizeriile produse de patrupede
În centrul localităţii Albeştii de Muscel, în imediata apropiere a bisericii, se află un adăpost în toată regula pentru câini. Nu este al Primăriei şi nici al unei organizaţii pentru protecţia animalelor, ci, pur şi simplu, o familie şi-a transformat propria gospodărie într-un mare coteţ pentru maidanezi. Vecinii femeii sunt la capătul răbdării, fiind terorizaţi de prezenţa animalelor de ani buni. Oamenii spun că nu mai pot trăi în gălăgia şi în mizeriile produse de patrupede şi se tem de animalele care, din când în când, sunt lăsate să umble libere pe străzi. În toată această perioadă, deşi au curs „râuri” de cerneală pentru reclamaţii la instituţiile abilitate, nimeni nu a luat vreo măsură pentru rezolvarea acestei probleme, zona fiind catalogată de oamenii din zonă drept un focar de infecţie.
„Tot timpul latră, e ca la balamuc!”
Şi pe bună dreptate, pentru că în zonă se simte din plin, mai ales când afară e cald sau adie vântul, un miros greu de suportat de urină şi de fecale, provenit de la animalele nespălate şi nevaccinate, care, în plus, latră aproape tot timpul, făcând un adevărat tămbălău, spre disperarea localnicilor. Oamenii susţin că au ajuns la capătul răbdării şi spun că le este teamă pentru sănătatea lor şi a copiilor. Vinovată de toate acestea este familia Şerban, o familie retrasă, mult prea iubitoare de animale, care şi-a transformat locuinţa într-un adăpost permanent pentru câini, peste 40 la număr. „Toată ziua ne latră, nu putem să ne odihnim. De dimineaţa, de la 5, începe hărmălaia, apoi când încep şi ei discuţiile, să te ţii, nu mai poţi să stai nici în casă! Ca să nu mai spun că mulţi câini ies pe drum, au venit până la poartă şi ne latră. Nu ne-au atacat până acum, dar ţi-e frică atunci când sunt mai mulţi, că nu poţi să iei pe seamă animalele. I-am zis ei că eu nu mai pot să circul din cauza câinilor şi mi-a răspuns că mă miroase, nu mă muşcă. Dar poţi să ştii?! Sunt şi un pericol de infecţie. E aici un miros insuportabil, mai ales atunci când adie vântul. Nu ştiu unde duc mizeria, unde o aruncă… Am şi eu câine, dar nu deranjează pe nimeni!”, ne-a mărturisit o vecină. „Nu pot să dorm nici noaptea, nici ziua. Tot timpul latră, e ca la balamuc! După ce latră câinii, mai încep şi ei să urle, stăpânii. Vai de mine, nu zici că se ceartă, zici că se omoară, nu altceva! Ei acum nu sunt acasă, e doar băiatul lor care a venit de la Bucureşti. S-a luat un vecin de el şi l-a întrebat ce face cu câinii şi cine îl sponsorizează. El i-a răspuns: treaba mea, nu te interesează pe tine cine mă sponsorizează! Vrem şi noi să ştim, pentru că el când a venit cu câinii trebuia să ne ceară şi nouă acordul, nu? Păi, n-a cerut acordul la nici un vecin şi nu ştim de unde aduce câinii, poate din Bucureşti, el ştie. Latră de ne terorizează.”, susţine o altă vecină.
Autorităţile locale, neputincioase din cauza legii
Autorităţile locale au încercat de mai multe ori să poarte o discuţie civilizată cu soţii Şerban pentru a găsi o soluţie, agreată de ambele părţi, pentru rezolvarea acestei probleme, însă nu au avut cu cine sta de vorbă. În plus, proprietarii patrupedelor au şi legea de partea lor, în condiţiile în care nu sunt reglementate clar modalităţile de intervenţie a factorilor responsabili în astfel de cazuri. „După problema pe care am avut-o cu animalele sălbatice, respectiv ursul care a rămas captiv într-un gard de sârmă ghimpată şi mistreţii care au distrus grădinile cetăţenilor, avem şi probleme cu animalele domestice. În gospodăria familiei Petre şi Marcela Şerban se află peste 40 de câini, pare-se fără documente. Din păcate, legislaţia nu ne permite să intrăm în gospodărie, să verificăm starea de sănătate a acestora. Au fost la faţa locului şi reprezentanţi ai DSVS Argeş şi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului care ne-au comunicat faptul că totul depinde de administraţia publică locală, însă, cadrul legislativ care există la ora actuală în ţara noastră nu stabileşte exact modalităţile de abordare a acestei probleme. Am fost la familia respectivă, însoţit de organele de poliţie din comună, dar nu ne-a permis să intrăm înăuntru. Nu vor să comunice, să găsim o soluţie de strămutare a animalelor, ba chiar au trecut şi la ameninţări. Am avut şi o discuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, dar nu am primit nici un răspuns concret.”, ne-a declarat primarul comunei Albeştii de Muscel, Mihai Cătălin Manta. Am încercat să luăm legătura şi cu proprietarii animalelor, pentru a afla şi punctul lor de vedere, însă nu ne-a răspuns nimeni în momentul când i-am strigat la poartă. Oamenii care locuiesc în centrul localităţii Albeştii de Muscel aşteaptă ca instituţiile abilitate să facă ceva pentru a pune capăt acestui calvar, însă indiferenţa edililor este cronică. Dacă cu proprietarii nu se pot lua măsuri, cu animalele situaţia poate fi cât se poate de simplă, în condiţiile în care există un adăpost specializat pentru creşterea lor, în cartierul Grui, şi un altul în construcţie, pe dealul Godeni.