-1.2 C
Campulung Muscel
07/02/2025

Gazdele Slovelor Muscelene, împreună cu şefii celor mai mari biblioteci din ţară, pregătesc ediţia jubiliară

Evenimentul, unul cu tradiţie, care beneficiază de cea mai selectă participare, va împlini, în 2018, zece ani şi se va bucura de o participare internaţională

Simpozionul „Slove Muscelene”, care se bucură de invitaţi din rândul unor intelectuali veritabili, abundă, în partea sa festivă, în mesaje şi gânduri alese adresate gazdelor, organizatorilor, muscelenilor, complimentaţi pentru firea ospitalieră şi aerul istoric al oraşului. Ediţia 2017 a beneficiat de distinşi oaspeţi, conducători ai unor instituţii a căror activitate se identifică cu ştiinţa şi cultura, care au repetat experienţa revenirii la Câmpulung, la o manifestare care, prin ţinuta sa elevată, face să se vorbească despre Câmpulung la nivele superioare. Redăm în continuare alocuţiunile transmise la ceremonia de deschidere a „Slovelor Muscelene” de apropiaţii iniţiatoarei proiectului, prof.univ.dr. Doina Banciu, împreună cu părintele Ştefan Ştefănescu, proiect care, la anul, va împlini zece ani de când ridică nivelul sărbătorii municipiului. 

Ştefan Ştefănescu, directorul Bibliotecii Municipale „Ion Barbu” Câmpulung    

Mesajul cu cea mai mare priză la publicul prezent la ceremonie într-un număr care a depăşit capacitatea Sălii Mari a Primăriei i-a aparţinut sufletului local al manifestării, preotul Ştefan Ştefănescu. „Eu sunt emoţionat, pentru că am o relaţie specială cu fiecare dintre dumneavoastră. Suntem recunoscători oaspeţilor care au sosit de la Capitală, din zonele istorice reprezentative ale ţării, cu care avem o bună colaborare, şi, nu în ultimul rând, muscelenilor mei dragi, pentru că au ales să ne fie alături la a IX-a ediţie a Simpozionului „Slove Muscelene” şi, pentru aceasta, tuturor vă spun „bine aţi venit!” Este o mare responsabilitate pentru organizatorii acestor evenimente culturale cum gestionează tezaurul istoric, cultural şi spiritual al acestui ţinut binecuvântat de Dumnezeu, pentru că am luat cu împrumut de la generaţiile viitoare tot ceea ce este valoros, dar trebuie să ne întoarcem cu recunoştinţă spre înaintaşii noştri, care au scris istorie. Oamenii de valoare. Când spun acest lucru, să ne aducem aminte că în Câmpulung a fost prima rezidenţă domnească şi, implicit, prima Mitropolie a Ungrovlahiei, pentru că domnitorul trebuia să aibă şi ierarhul Bisericii alături de el. Să ne gândim la anul 1521, când negustorul Neacşu a redactat un document scris integral în Limba română, scrisoarea fiind adresată judelui Braşovului, prin care îl informează despre mişcările trupelor otomane la Dunăre. Aşadar, un document de mare însemnătate pentru ţară. Să ne gândim la evlaviosul Matei Basarab, care a adus tiparniţa la Mănăstirea „Negru Vodă” şi care, la 1635, a tipărit prima carte, „Molitvelnicul slavonesc”, în limba slavonă, după care „Psaltirea”, „Antologhionul” şi „Învăţături preste toate zilele”, o carte cu un conţinut moral şi religios în ajutorul slujitorilor Bisericii. Să ne aducem aminte că, în 1669, Antonie Vodă din Popeşti înfiinţează Şcoala Domnească în Limba română, pe lângă Biserica Domnească, ctitoria Doamnei Chiajna şi a fiului ei, Petru cel Tânăr. Să ne aducem aminte că în Câmpulung au existat oameni de valoare care au scris istorie şi mă gândesc doar la câteva nume, Dinicu Golescu, I.D. Negulici, Ion Barbu, care este şi patronul spiritual al bibliotecii noastre, Dan Simonescu, istoricul literar şi membru de onoare al Academiei Române, care a fost un bun slujitor în cvorumul Bibliotecii şi care ne-a învăţat că biblioteca este instituţia de cultură care asigură naşterea, dezvoltarea şi perpetuarea valorilor, valori care se zidesc prin studiu aprofundat; a spus despre bibliotecar că este cel care transformă documentele depozitate în documente consultabile, pregătit de fiecare dată să răspundă provocărilor viitorului. Să ne gândim că, în vremea lui Constantin Brâncoveanu şi Matei Basarab, cărţile se tipăreau pe cheltuiala Cancelariei Domneşti şi erau dăruite bisericilor şi oamenilor de cultură. Cartea care a asigurat credinţa ortodoxă şi, bineînţeles, rânduiala în biserici, cartea care a dat măsură în contemporaneitate, cartea care, aşa cum spunea domnul profesor Stoica, atunci când ne-am văzut la Biblioteca Centrală, Arghezi a dat definiţia ca fiind ca lumina lunii aşternută pe o piatră, după ce luna a apus. Noi, care slujim în ogorul bibliotecilor, avem o mare responsabilitate. Trebuie să răspundem provocărilor viitorului, să reuşim să ne informatizăm şi să mergem, dacă nu în pas, cel puţin la pas, aşa cum ne spunea Tudor Muşatescu, un alt om de cultură al Câmpulungului. Oameni de valoare în Câmpulung… Dimitrie Ionescu Berechet, arhitectul şef al Patriarhiei Române. (…)”, a transmis directorul Bibliotecii Municipale „Ion Barbu” Câmpulung, cu mulţumiri pentru cei prezenţi într-un număr copleşitor, dând forţă evenimentului.

Adrian Badea, preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România

Încântat că, după un an, s-a reîntors în frumoasa clădire a Primăriei Câmpulung şi că se află în faţa unui public care, în ciuda temperaturilor ridicate, a venit, într-un număr consistent, ca să asculte opiniile unor specialişti de marcă în domeniul securităţii informaţiei şi nu numai, preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi vicepreşedintele Colegiului Consultativ pentru Cercetare – Dezvoltare şi Inovare s-a referit la o iniţiativă a Academiei. „Ne-am propus ca dezbaterile Academiei să fie o agora deschisă reprezentanţilor lumii academice, lumii universitare, şcolilor, dar, în acelaşi timp, reprezentanţilor celor care conduc, până la urmă, destinele ţării, reprezentanţii ministerelor, ai Guvernului. Până în momentul de faţă, am desfăşurat două dezbateri. Una, în luna martie, la Palatul Parlamentului, a avut drept scop să găsim căile de reînviere a identităţii naţionale în această lume, care încearcă din ce în ce mai mult să se globalizeze. A fost o dezbatere foarte interesantă. Printre acţiunile pe care ne-am propus să le desfăşurăm în acest scop: realizarea unei biblioteci virtuale pentru românii de pretutindeni. Vorbesc despre aceasta, întrucât sunt mulţi reprezentanţi de frunte ai marilor biblioteci ale României, oameni dăruiţi muncii pentru descoperirea unor documente legate de România, de identitatea noastră naţională. În acest scop, am finanţat din partea Academiei noastre o lucrare de cercetare, care acum sperăm noi că se va extinde cu sprijinul Ministerului pentru românii de pretutindeni. Directoarea este proiect este doamna profesor Banciu. A doua masă rotundă am desfăşurat-o la Camera de Comerţ şi Industrie a Bucureştiului, în Aula „Carol I”. Am avut un public select, dar nu numai pentru că reprezentau ministerele, la cel mai înalt nivel – am avut invitaţi doi miniştri şi patru secretari de stat – dar şi pentru faptul că erau, într-adevăr, oameni care au spus lucruri absolut pertinente. Ultima dezbatere, care se leagă un pic de tematica simpozionului dumneavoastră, se va desfăşura în luna noiembrie şi o să invităm şi de aici pe cei care vor fi interesaţi şi are ca temă „Reducerea efectului războaielor hibride prin bună guvernanţă”. Războaiele hibride sunt acele războaie care nu se mai duc cu armele clasice, tunuri, tancuri, rachete, ci sunt războaie mai perfide, aş spune eu, în care războaiele informatice joacă un rol extrem de important. Dar nu numai acestea. Sunt multe altele. De fapt, cei care urmărim viaţa publică, nu numai în România, ci în întreaga lume, vedem aceste tipuri de acţiuni. Sarcina noastră, a celor care guvernează, este ca, prin bună guvernanţă, să reuşim să înlăturăm efectele unor astfel de provocări. Mă bucur că avem aici reprezentanţii unor şcoli, copiii sunt viitorul acestei ţări. Începând din toamnă, vom lansa proiectul „Academia şi elevii” şi o să mergem prin ţară, la licee importante, unde, poate, o să strângem elevi din mai multe licee învecinate şi vom prezenta o serie de conferinţe cu aspect ştiinţific, filosofic ş.a.m.d., care cred că vor apropia un pic tinerii de ştiinţă, pentru că menirea Academiei noastre este să promoveze, în primul rând, ştiinţa. Mă bucur pentru această iniţiativă, pentru că trebuie să facem cât mai multe pentru educaţia copiilor noştri şi, în spiritul acesteia, păstrării identităţii naţionale, cu care ne mândrim, mai ales că 2018 este un an special pentru români.”, a fost mesajul lui Adrian Badea. 

În 2016, organizatorii „Slovelor Muscelene” îşi propuneau să creeze o astfel de bibliotecă, între timp apărând şi finanţarea necesară realizării proiectului de la Academia Oamenilor de Ştiinţă din România. „Nădăjduim ca proiectul să fie upgradat şi să primească şi alte fonduri. Vom implica în proiect nu numai marile biblioteci, ci şi bibliotecile din oraşele cu istorie ale României.”, a afirmat Doina Banciu.

Anul trecut, Adrian Badea mărturisea, cu ocazia aceluiaşi eveniment, ce sentiment îl încerca la revenirea la Câmpulung, la un sfert de veac distanţă de precedenta vizită: „Este o mare plăcere pentru mine să revin pe plaiuri muscelene, spre ruşinea mea, după 25 de ani. Am vizitat foarte multe oraşe, dar aici n-am venit de foarte mult timp. Şi atunci când doamna director Banciu, colega noastră de Academie, ne-a făcut invitaţia de a participa la această frumoasă întâlnire, am acceptat cu deosebită plăcere. Academia Oamenilor de Ştiinţă din România este continuatoarea şi unicul legatar, prin lege, al Academiei de Ştiinţă, care s-a înfiinţat la iniţiativa a 29 de oameni de ştiinţă de prestigiu din România, în anul 1935. Mulţi dintre ei erau membri ai Academiei Române şi erau conduşi de o personalitate deosebită a ştiinţei şi învăţământului din perioada interbelică, prof.dr. Constantin Angelescu, unul dintre miniştrii Instrucţiunii Publice, care a avut, după Spiru Haret, cel mai lung mandat şi cele mai frumoase realizări: mii de şcoli, în special în mediul rural. De ce s-a dorit înfiinţarea acestei Academii? Pentru că, între timp, de la înfiinţarea Academiei Române, în urmă cu 150 de ani, ştiinţa s-a dezvoltat extraordinar de mult. Iar numărul oamenilor care se ocupau cu ştiinţa depăşea capacitatea Academiei Române, prin secţia sa de ştiinţe, să coaguleze cumva aceste energii ale oamenilor de ştiinţă. Această Academie a funcţionat relativ puţin, din 1935 până în 1948, dar a avut realizări extraordinare. Membrii ei au fost marii creatori de şcoală din ultima parte a secolului trecut. Prestigiul Academiei se poate cuantifica şi prin faptul că opt membri laureaţi ai Premiului Nobel, membri de onoare ai acestei Academii, ne-au onorat cu prezenţa. Şi nu sunt personalităţi necunoscute. În 1948, când a avut loc o „înţeleaptă” reformă a vieţii academice, toate academiile din România, inclusiv Academia Regală Română, au fost desfiinţate, înfiinţându-se Academia Republicii Populare Române, care le conţinea cumva pe toate. Lipsa unui for, care să strângă numărul mare de oameni de ştiinţă, care a crescut din ce în ce mai mult, a făcut ca la iniţiativa preşedintelui de atunci al Academiei Române, prof.acad. Săvulescu, să se înfiinţeze Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România, care a funcţionat sub această denumire până în 1996. Apoi şi-a schimbat denumirea în Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, iar din ianuarie 2007, prin Legea 31, de organizare a Academiei noastre, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România a devenit un for naţional de consacrare ştiinţifică, cu personalitate juridică, finanţat direct de la bugetul de stat. Are 15 secţii, în care avem în prezent aproximativ 260 de membri.”      

Sorina Stanca, directorul Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj şi preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor şi Bibliotecilor din România

Aflată pentru a doua oară la Câmpulung, Sorina Stanca îşi exprima satisfacţia revenirii la evenimentul „Slove Muscelene”.  „Am venit la acest eveniment cu multă emoţie, pentru că profesia noastră de bibliotecar se zbate de multă vreme să câştige teren. Sunt în România peste 17.000 de biblioteci, suntem o forţă, dacă nu prin ceea ce facem pentru comunităţile noastre, cel puţin prin număr. De ce biblioteca şi de ce bibliotecarii, în secolul XXI, secolul internetului, în care cu un click de mouse poţi să-ţi găseşti informaţia? Pentru că, în acest secol, toată lumea este bombardată de sute şi mii de informaţii şi pentru că, în acest hăţiş al internetului, trebuie să existe cineva care să pună ordine, atât cât putem. Pentru că o informaţie pe care o căutaţi şi o găsiţi pe internet, numai dacă este dintr-o sursă de încredere, puteţi spune despre ea că este o informaţie corectă. Cine vă spune că este o sursă de încredere? Bibliotecarul, care se străduieşte să aducă informaţia către public, către cititor, care creează biblioteci digitale, aşa cum aţi auzit la domnul profesor Badea, care promova această idee a bibliotecii pentru Diaspora. Şi noi, bibliotecarii din România, ne străduim şi cei care veţi participa la sesiunea ştiinţifică veţi afla cum ne-am pregătit mai mult decât alte autorităţi să întâmpinăm anul Marii Uniri, anul 2018, când comunitatea românească va sărbători 100 de ani de la Marea Unire. Cum? Cu informaţie pe care deja o putem pune pe internet în biblioteca digitală. Pentru că bibliotecarul este aparţinătorul unei profesii foarte riguroase, vă rog să-mi permiteţi să spun câteva cuvinte pe care le-a rostit un mare om de stat, fostul preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama, o ţară în care biblioteca publică este foarte preţuită. „Gardieni ai adevărului şi ai cunoaşterii, bibliotecarilor trebuie să le mulţumim pentru rolul lor de apărători ai dreptului la instruire, la gândire independentă şi, mai presus de orice, la lectură, la informaţie. Dacă deschideţi Scriptura, Evanghelia după Ioan începe cu: „La început a fost cuvântul.” Cu toate că aceasta are o semnificaţie particulară în Scriptură, în sens mai larg, se are în vedere importanţa deosebită a limbii, a scrisului, a lecturii, a comunicării, a cărţii ca mijloc de difuzare a culturii şi de a ne uni ca popor. Mai mult decât o clădire care găzduieşte cărţi şi informaţii, biblioteca reprezintă o fereastră spre o lume mai largă, un loc în care  descoperim idei şi concepte deosebite, care ajută la dezvoltarea istoriei umanităţii. Biblioteca publică este o instituţie de mare importanţă, pentru că prin colectarea şi diseminarea informaţiei, prin promovarea lecturii şi a cunoaşterii, prin oferirea spaţiilor pentru întâlniri comunitare, ajută la dezvoltarea comunităţii. Biblioteca este mai mult decât cărţi şi tehnologii, biblioteca este spaţiul care uneşte comunitatea.”

Adrian Alui Gheorghe, poet şi directorul Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” Neamţ

Trecut pentru a doua oară munţii, pentru a ajunge la Câmpulung, după momentele plăcute trăite anul trecut, acesta afirma în faţa publicului muscelean că festivitatea de deschidere a „Slovelor Muscelene” 2017 a constituit o lecţie de normalitate, la care au fost părtaşi cu toţii. „Într-o perioadă în care vorbim de crize, de negăsirea de sine, în acest conclav s-a vorbit despre normalitate. Cred că noi trăim într-o dublă Românie. O Românie de la televizor, zbuciumată, o Românie care se pierde în fleacuri, în amănunte, dar, dincolo de asta, există o Românie profundă, care mizează pe valoare. I-am văzut pe aceşti copii (n.r. copiii din satul Malu, premiaţi cu o donaţie de carte de către Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”) şi sunt convins că România este pe mâini bune. Şi la Biblioteca Piatra Neamţ, şi la celelalte biblioteci din România, numărul celor care citesc este unul stabil, impresionant. Am trecut cu mare plăcere munţii ca să ajungem aici, pentru că ştiam că o să întâlnesc oameni frumoşi, pe care i-am văzut şi anul trecut şi am rămas cu acest reflex, de a trece munţii, ca să-i reîntâlnesc.”

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!