Pe principiul că „ziua bună de dimineaţă se cunoaşte” s-au bazat şi oaspeţii primarului Ţâroiu, care s-au „deşertat” în târg cum s-a crăpat de ziuă, stricându-le horoscopul de miercuri câmpulungenilor lipsiţi de chef de hărmălaie la mijlocul săptămânii. Şi aşa avuseseră marţi destulă zarvă printre blocuri, unde, la mijitul zorilor, drujbiştii măcelăreau tufişurile centrale de sub balcoanele cetăţenilor care n-au apucat să evadeze din Câmpulungul aflat în cea mai urâtă perioadă a anului. Decibelii, însoţiţi de ploaia verde de resturi împrăştiate în toate direcţiile, nu se consumau furibund, din cauză că i-ar fi apucat pe aleşi dragul de câmpulungeni, a căror retină s-a obişnuit cu desişurile de brusturi şi pălămidă. Nu. Locul a fost curăţat pentru şlapii delicaţi ai patronilor de tiribombe, descărcate la controversatul „kilometrul zero”, în care, vai de noi!, privirea ni se opreşte în stâlpi şi blocuri comuniste. În aceste zile iubite, conform urmaşului la butoanele parangheliei, de 70% dintre orăşeni, privirea derutată de „relicvele” fostului regim, înghesuite între clădiri de patrimoniu, ni se opreşte fix pe popourile dolofane ale ocupanţilor domeniului public, care nu se mai obosesc să-şi ridice indispensabilii alunecaţi în timpul repetatelor mişcări de aplecare, la care sunt obligaţi prin natura meseriei. Fie că manevrează un mic, o hamsie, o pastramă, fie că pun în mişcare o maşinărie de învârtit şi zdruncinat asistatul social, în extaz că a venit bâlciul la Câmpulung!
Primul anunţ al primarului, încălcat, după cum ne aşteptam să se întâmple, a privit poposirea tămbălăului în târgul fremătând de nerăbdare, care s-a produs marţi după amiază, cu o zi mai devreme. Cum nici picii care au dat acadeaua pe tabletă n-ar fi luat de bună vestea cu amplasarea logisticii de sărbătoare pe gustul locatarilor de bordeie de pe văile cotropite, vederea peisajului urban „violat” de catrafusele gheşeftarilor, miercuri dimineaţa, n-a fost chiar un şoc. Mai degrabă, o mare silă că se încarcă iar până la sufocare solul şi atmosfera, suplimentar gradelor anunţate a lua avânt în termometre. Aşadar, marţi, pe înserat, primul predat în faţa afaceriştilor de cort a fost bulevardul, unde primii sosiţi, primii serviţi. Maşina comunitarilor… postată pe trecerea de pietoni de la biserica din capătul bulevardului, în timp ce angajaţii Poliţiei Locale, împreună cu proprietarii de tarabe acoperite, măsurau de mama focului! Că am zis de bulevard. Pentru Piaţa Primăriei, de bine, de rău, s-a ţinut o imitaţie de selecţie de oferte, cu convingerea organizatorilor că nu va veni nimeni care să deranjeze aranjamentele aranjate cu asociatul care a fost şi este. Dar despre bulevard, care n-a fost în contractul încheiat cu fericitul câştigător, n-am auzit pe mâinile cui a încăput. Şi cum. Închiriat la „grămadă” şi apoi subînchiriat în regim de colaborare, căci de subînchiriere, legal, nu poate fi vorba? Închiriat pe bucăţi, direct de Primărie, de vreme ce poliţiştii locali făceau voluntariat pentru oaspeţii noştri contributori la succesul celei de-a 19-a ediţii de când ne sărbătorim gălăgios? Nicio vorbuliţă despre cât foşnet produce bulevardul în bugetul Z.M.C., la care, de pildă, doamna cu care ai noştri s-au întovărăşit oficial trebuie să verse un pic peste un miliard, în banii vechi.
Peste noapte, următorului asediu i-a căzut teritoriul ultracentral, marcat cu dârele de mâzgă de grătar de la precedentele ediţii, înlocuite în restul de mandat 2016-2020 cu compozit chinezesc, care se vrea granitul îndesat pe gâtul aleşilor de ţeparul cu fumuri de restaurator, pentru a-şi lua tălpăşiţa de la Câmpulung. Agora visată de liberali în Piaţa Primăriei s-a înfăptuit, miercuri dimineaţa, puţin după cântatul cocoşilor, când puhoi de peregrini pârliţi de soare, rubiconzi de atâta mâncat pe fugă, au fost băgaţi în şedinţă, pentru împărţirea tarlalelor generatoare de profit. Invazia rulotelor spărsese frontul central pe când era somnul mai dulce, aşa că trezirea orăşenilor din centru s-a făcut cu un oftat adânc. Startul fusese furat cu o jumătate de zi.
„Hei-rup-ul” amenajărilor s-a făcut printre picioarele câmpulungenilor porniţi la treburi, în oraş, pe când trotuarele erau acoperite de cabluri, foi de cort, beţe, mese şi, bomboana pe colivă, gâlceava patronilor de gheretă de familie. Asta pentru că, deşi le-au demontat şi montat de un milion de ori, tot nu se puneau de acord în privinţa operaţiunilor la care, voiai, nu voiai să asişti, trebuia să te supui majorităţii de 70%, care iubeşte „corturiada”, „grătariada” şi ce-o mai iubi la Zilele Municipiului, pe care aleşii nu le vor doar cu spectacole. Între cei 70% dintre câmpulungeni, fani ai colcăielii zgomotoase din oraş, sunt incluşi şi conducătorii, pentru că acestea le sunt gusturile. Şi interesele. Numai aşa se explică de ce au permis până şi distrugerea mobilierului stradal de către pripaşii veniţi într-un suflet la Câmpulung, unde tot ce le-a stat în cale a fost eliminat. Ca turbaţii s-au pus pe un biet coş de gunoi de pe bulevard, dintre cele din lemn, mai estetice, montate de când îl avem căpitan de plută în derivă pe Ţâroiu. Recipientul a cedat furiei sălbaticilor incomodaţi de piesa de mobilier sacrificată pentru ocupanţii de ocazie. Mare mirare că n-a avut soarta vecinului răposat şi cişmeaua stradală aflată în apropiere!
Până la ora anunţată pentru întâmpinarea promotorilor turismului la Câmpulung, cu bâlci, dacă mai mult nu putem, domeniul public, „potlogit” de tarabe şi maşinării colorate, era primenit de sărbătoare. Şi tare bună era o ploaie de la protectorul Sfântul Ilie, ca să se răcorească după atâta efort bieţii tarabagii, care nici n-au desfăcut bine calabalâcul, că au şi fost asaltaţi de primii degustători ai mititeilor asortaţi cu castraveciori muraţi din rândul bugetărimii Primăriei, cu rol de controlori de calitate. Uite de aia, cu gândul la grăsimile aburinde, i-au dat şefului o foaie plină de greşeli, cu care acesta a apărut în faţa jurnaliştilor, ca să le prezinte exclusivităţile artistice din 2017. Nişte nemţi, care atât de valoroşi sunt, încât – îl cităm pe Ţâroiu -, „se roagă de noi de şase ani să vină încoace.” Iar ăştia leşinaţi să facă show la Câmpulung cântă în deschiderea recitalului lui Fuego. Apoi urcă pe scenă tataia cu cireşele „Nicolaie Şeri”, cum i-a scris un sabotor pe listă primarului. Şi-l mai avem pe folcloristul Alexandru „Punga”, conform citaniei lui Ţâroiu, căzut în ispită. Lipseşte taica Pomohaci, pe a cărui agendă de baluri estivale doar colegul de la Lereşti a reuşit să se strecoare.