În absenţa tineretului Câmpulungului, apatic la orice tentativă (după ce că sunt atât de rare) de urnire a bolovanului blocat, vorba unui cetăţean, în anii ’80, pseudo-dezbaterea pe tema garajelor s-a ţinut cu bunicii acestora. În sala ocupată pe jumătate de seniori al naibii de zgomotoşi, abia dacă vedeai câte un „junior” la 50 de ani. Restul, „bucăţi” de vârsta a treia, reprezentând electoratul lui Liviu Ţâroiu, venit să susţină, cu gura mare şi gesturi energice, semn că până şi reumatismul se manifestă subiectiv, chiar politic, cauza şandramalelor întinse precum o plagă puroioasă pe obrazul localităţii. La câtă poluare fonică au produs o mână de bunei nervoşi că cel ales n-a făcut public dovada recunoştinţei pentru votul din 5 iunie, asigurându-i că garajele lor sunt în siguranţă, n-ai fi zis că senectutea vine la pachet cu boli, cu dependenţă de medicamente, cu slăbiciune fizică şi psihică. Ca un vulcan trezit din adormire s-a manifestat generaţia de aur, apărătoare a tinichelelor, sosită ghiulea la Primărie ca să desfiinţeze hotărârea aprobată, iarna trecută, de majoritatea liberală a lui David. Atunci, s-a aprins focul revoluţiei garajelor, care a pârjolit scorul PNL-ului, autorul iniţiativei de a fi prelungite contractele de închiriere doar cu nouă luni, până la 30 septembrie 2016, timp în care titularilor să le fie trimise notificări de ridicare a magherniţelor de pe domeniul public. Chiar dacă liberalii joacă, la spartul târgului, cartea amneziei, cum că, vezi Doamne, n-a fost vorba de demolare, asta s-a urmărit în esenţă, scurtându-se perioada contractelor. Şi era un lucru bun, dar nu în „comuna primitivă” Câmpulung, unde se creşte porcul lângă bloc, unde, în zori, te trezeşte cocoşul, nu ceasul deşteptător, şi unde, ferindu-te de excrementele de maidanez, nimereşti în găinaţ de ouătoare de curte.
Nici nu vă imaginaţi cu ce vioiciune adolescentină au urcat „Golgota” etajului, care scoate sufletul şi unui om în putere, până la sala de festivităţi, unde s-a ţinut „circoteca” moşnegească abundând în ţâpurituri politice! Motivaţia apărării coşmeliilor în care îşi ţin lemnele, cărbunele, mobila din timpul războiului, borcanele cu zacuscă şi garniţele cu jumări i-a întinerit cu 50 de ani pe telespectatorii care s-au îndurat să piardă finalul emisiunii cultural-educative „Mireasă pentru fiul meu”, ca să dea curs invitaţiei lui Ţâroiu „hai la noi să mâncăm nimic”.
Evident că cel mai şiret dintre primarii pe care i-a avut Câmpulungul a scăldat-o conform instruirii de la şcoala de partid, repetând la răstimpuri: „V-am chemat ca să vă ascultăm.” La vederea mulţimii de participanţi cu tâmplele albite, mirosea de la o poştă a eşec al dialogului purtat de autorităţi cu tabăra „catârilor” căpăţânoşi, pe care, la anii lor, este imposibil să-i faci să accepte o schimbare. O schimbare în bine, de care să se bucure urmaşii lor. Dar cum urmaşii n-au servit dezbaterea, porţia de egoism de care am avut parte de la înţelepţii care or fi fost buni de cumpărat în alte vremuri, înainte să-i tâmpească abundenţa de show-uri tv cu romance-uri rurale, a fost maximă. Prea puţini dintre cei care au luat cuvântul s-au manifestat ca nişte oameni cu scaun la cap, care au înţeles că este timpul să respingem ţigănia! Dacă vrem un oraş frumos, dichisit, aerisit, luminos, trebuie să dispară „vagoanele” deprimante dintre blocuri. Nici vorbă de a accepta îndemnul la trezire, cum era de anticipat sesizând prezenţa preponderent din rândul vârstnicilor, neînchipuit de potenţi când a fost vorba să protesteze la adresa „teroriştilor” de la PNL, cu planuri de a atenta la avuţia încropită, în multe cazuri, din furturile de la ARO. Păi, ştiu ăştia de la PNL câte aripi de ARO au zburat peste porţile uzinei, ca lumea să aibă cu ce să înşire brâurile de fierărie printre „cutiile de chibrituri” comuniste?
Pe David l-a „mâncat” undeva – scuzaţi expresia – să ia cuvântul şi să laude funia din casa spânzuratului. Mai să fie să fie linşat de luptătorii comunişti din „Rezistenţa” anti-liberală, care au sărit cu „huo!”, cu fluierături, cu înjurături la adresa „elementelor duşmănoase”, care nu s-au potolit nici după ce au pierdut alegerile. Şi aşa comicăria de dezbatere a fost o orăcăială cap-coadă, semn că huruitul colivei în piept este poveste scoasă la înaintare când se vaită că sunt bătrâni, neputincioşi, iar banii strânşi o viaţă nu le ajung decât pentru vreo 50 de înmormântări, cu pomenile aferente, per cap de pensionar. Însă, când s-a ridicat David, acest „Sfarmă piatră” al garajelor apărate precum Mărăşeştiul, l-au ţinut într-o huiduială sănătoasă. Debandadă ca la un ospiciu cu îngrijitori în concediu. „Ai, mă, tu grijă de maşina mea?!” „Ai construit, mă, tu ceva la viaţa ta?!”, au zbierat unii cu pretenţii de exemplu pentru generaţia tânără. Nici strop de respect pentru cineva cu o opinie diferită, pe care l-au înghesuit verbal cu apucături de huligani de stadion. Înspăimântătoare scenă, care justifică deriva în care rătăceşte Câmpulungul, aflat în imposibilitatea de a găsi drumul către ţărm, atâta vreme cât unii aflaţi la apusul vieţii decid în locul tinerilor. Şi vor decide, pentru că fiii şi nepoţii lor s-au născut prea obosiţi ca să gândească, ca să vorbească şi, cel mai trist, ca să-şi dorească.
O primă concluzie, pe care cu amărăciune o lansăm în spaţiul public: poate că este mai bine că tinerii n-au venit la Primărie, ca să nu fim mai decepţionaţi decât suntem, constatând că şi ei au aceleaşi concepţii prăfuite, penibile şi periculoase pentru o localitate ajunsă într-un hal de îngălare fără egal în judeţ. A doua concluzie: nu încape îndoială că primarul va rămâne sluga unor şantajişti învăţaţi cu practicile securiste din fostul regim. Nu întâmplător au pronunţat „2020”, în acelaşi context cu garajele, ca un avertisment adresat lui Ţâroiu să stea în banca lui, dacă vrea al doilea mandat.