(Continuare din numărul trecut)
Hristos Domnul a plătit preţul prin trăirea celei mai sfinte vieţi. Viaţa Sa trăită în toată curăţia Îl arată că a fost Dumnezeu. El n-a avut nici un păcat. Nici chiar duşmanii Săi nu L-au putut acuza de vreun păcat Ioan 8:46. Ba chiar şi Pilat, guvernatorul roman, care L-a judecat, în trei rânduri a declarat: „Eu nu găsesc nici o vină în El” Ioan 18:38; 19:4,6. Dacă ar fi avut un singur păcat, El n-ar fi corespuns să fie Jertfa de ispăşire a păcatelor, căci mielul fără cusur de la jertfele din Vechiul Testament era icoana unei vieţi fără prihană. El a trăit într-o lume păcătoasă, „a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat” Evr.4:15. EI a plătit un mare preţ prin muncile sufletului Său. Evangheliştii ne descriu cele trei ore de mare agonie din Ghetsimani. Matei ne spune că „a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să se întristeze şi să se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine. Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat…” Aceste cuvinte mă fac să înţeleg că nu e nimic din ceea ce e redat în anumite icoane, îngenunchiat, rezemat de o piatră mare, cu o frumoasă strălucire ce cade pe faţa Sa. O, nu, Biblia îmi spune că El a fost cu faţa la pământ. Muncile sufletului Său nu pot fi pictate, dar ele se văd atât din cuvintele Sale, cât şi din poziţia Sa la rugăciune. Aruncarea cu faţa la pământ era expresia unei adânci dureri sufleteşti. Unii scriitori de azi spun că S-a îngrozit de cruce, de ceea ce avea să sufere. Asta, însă, L-ar face mai slab decât eroii martiri ai credinţei, care senini şi cu toată îndrăzneala, ba unii chiar cântând au mers la moarte. O, nu, nu cred că aceasta a fost cauza agoniei. Când grecii au dorit să-L vadă, El a spus: „A sosit ceasul!” Ioan 12:23. El ştia că bobul de grâu trebuie să moară, ca să poată aduce roadă. Dar în Ghetsimani ÎI vedem cuprins de o întristare de moarte, iar evanghelistul Luca scrie: „A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ” Luca 22:44. Cauza groazei, a spaimei, a agoniei se pare că a fost faptul că trebuia să bea paharul păcătoşeniilor noastre, murdăriile unei lumi întregi, să fie El făcut păcat în locul nostru. Partea aceasta a durerilor este mult mai grea decât durerile fizice. Aţi văzut persoane care poartă dureri sufleteşti? Se topesc, se usucă pe picioare.
Păcatul era insuportabil pentru Hristos Domnul, aşa cum firicelul de nisip adus de vânt e insuportabil pentru ochi. El a fost sfânt în toată desăvârşirea şi acum trebuia nu numai să poarte păcatele tuturor, ci să fie El făcut păcat. Aceasta L-a cutremurat, L-a zguduit din adâncul Fiinţei Sale. Sudoarea ca de sânge arată intensitatea acestor munci ale sufletului Său în Ghetsimani. Aici e Sfânta Sfintelor a răscumpărării noastre, unde nu putem pătrunde. Aici durerile au fost prea sfâşietoare, zbuciumul, chinurile mult prea enorme ca să poată fi înţelese de noi! Dar binecuvântat fie în veci Numele Său, că a acceptat în totul voia Tatălui! Ca un imn de glorificare a Lui, apostolul Pavel a scris: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” 2 Corinteni 2:21. Priviţi la Hristos Domnul în Ghetsimani, cu faţa la pământ, zbătându-Se în agonie, ca să pricepeţi măcar ceva din preţul depus, ca nouă să ne poată aduce harul cu toate bogăţiile şi gloriile lui!
El a plătit preţul lăsându-Se dispreţuit. El, Perla cerului, a ajuns batjocura pământului! Ce dispreţ a răbdat El, ca noi, dispreţuitorii să putem avea har! Priviţi-L pe Domnul Slavei arestat în Ghitsimani şi legat la mâini Ioan 18:12. Samson când a fost legat cu şapte funii noi, le-a rupt. Nu credeţi că şi Domnul Isus putea să rupă funia cu care a fost legat? Când căpitanul regelui Ahazia s-a dus cu cei 50 de soldaţi să-l aresteze pe Ilie, el a cerut să se pogoare foc din cer şi i-a mistuit pe toţi. Oare Cel ce a fost Stăpânul lui Ilie nu putea să facă la fel? Putea, dar n-a făcut. El a consimţit să fie legat ca un tâlhar, a îndurat dispreţul acesta, pentru ca noi, cei care am fost legaţi de patimi şi păcate, să putem fi dezlegaţi prin har.
Priviţi puţin la dispreţul ce L-a îndurat la palatul Marelui preot. Luca ne spune că „oamenii care păzeau pe Isus ÎI batjocoreau şi-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau zicând: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?” Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri” Luca 22:63-65. Probabil au făcut aceasta în timp ce se aduna Soborul pentru judecată. Acum era legat nu numai la mâini, ci şi la ochi. El devenise obiectul de batjocură al aprozilor, copoii Marelui preot. Cine ar putea să ne spună ce dureros a fost dispreţul acesta? Iar după ce s-a adunat Soborul şi L-a judecat, a urmat altă scenă de dispreţ. Acum crema lui Israel, înalţii prelaţi recurg la josnicie, trec şi-L scuipă, unii ÎI bat cu pumnii, alţii ÎI pălmuiesc Matei 26:67.
Opriţi-vă o clipă şi priviţi dispreţul îndurat în Pretoriu lui Pilat, aşa cum ni-l redă Matei. „Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în Pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, împăratul iudeilor!” Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap” Matei 27:27-30.
Şi dispreţul s-a repetat la cruce. Acolo preoţii cei mai de seamă, ostaşii, mulţimea adunată, trecătorii, ba chiar şi un tâlhar răstignit îşi bate joc de El. Fiul lui Dumnezeu merita toată cinstea căci ne-a adus harul cerului, dar noi i-am dat tot dispreţul pământului. S-a împlinit în totul prorocia lui Isaia: „Dispreţuit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă” Isaia 53:3. Acesta a fost preţul! (Continuare în numărul viitor) Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel
Telefon de contact: 0745.021.424