În afara poliţiştilor agresaţi la Berevoeşti de un cioban, care circula cu SUV-ul după propriile reguli – motiv de a le întoarce „îndrăzneala” de a-l opri şi sancţiona cu o cafteală, ajutat de juniorul cu muşchii umflaţi -, ministrului demisionar de la Interne, Carmen Dan, i s-au adresat şi alţi musceleni dezamăgiţi de superiori. Mai exact, o petiţie, în care este reclamată atitudinea pasivă a autorităţilor locale de către Bombonel Viorel Tinca, reprezentantul legal al comunităţii de romi de la Valea Cetăţuia şi expert local în această problematică, angajat la Primăria Cetăţeni, şi consilierul local Daniel Vişan, a luat calea ministerului, în luna martie. Cei doi i-au solicitat şefei de la Interne să implice „autoritatea funcţiei, pentru a soluţiona cazul sesizat”, care, în opinia lor, coincide cu „o tulburare a păcii sociale”. Minoritarii de la Cetăţeni, aşezaţi pe malul stâng al Râului Dâmboviţa, într-un număr de 1.200 de persoane, reprezintă 36% din populaţia localităţii. În ciuda faptului că, din anul 1968, de când a fost reconfigurat teritoriul României, comunitatea de la Valea Cetăţuia este parte componentă a comunei Cetăţeni, Primăria – reclamă cei doi – „a întocmit acte juridice prin care a fost exclusă din P.U.G.-ul localităţii, cu toate că, în tot acest interval de timp, au fost alocate şi cheltuite sume fabuloase”. „La acest moment, ne aflăm în situaţia de nesiguranţă, privind garantarea constituţională a proprietăţii noastre, nefiind prinşi nici în P.U.G.-ul comunei Stoeneşti, nici în P.U.G.-ul comunei Cetăţeni, cu toate că, din anul 1968, de când s-a aplicat Legea 2/1968, toate taxele şi impozitele le achităm la Primăria din care facem parte, Cetăţeni (n.r. în lipsa titlurilor de proprietate, dările sunt încasate pe baza unor măsurători şi declaraţii cerute rudarilor). (…) Rugăm să dispuneţi refacerea P.U.G.-ului, spre a fi inclus satul Valea Cetăţuia, cu străzile aferente, aprobate de Consiliul Local Cetăţeni, în care locuiesc numai romi, strada Doamnei, strada Speranţei şi strada Vadu Lin.”, cer, printre altele, semnatarii adresei rămase fără un răspuns din partea destinatarului, în ciuda celor trei luni trecute de la expedierea ei.
„Armistiţiu” în 2006, între Stoeneşti şi Cetăţeni
Demersurile de fixare în teren a graniţelor pe care legea le stabileşte foarte clar au început înainte de 2006. Însă vom porni în această relatare cu evenimentele anului 2006, când autorităţile locale au adoptat hotărâri menite să limpezească o chestiune, culmea, lămurită deja de lege! Se pare că nu de ajuns pentru cei din teritoriu, care s-au trezit, după 50 de ani, că sunt în dilemă în privinţa apartenenţei teritoriale a satului de rudari. În privinţa apartenenţei administrative nu sunt dubii: locuitorii Văii Cetăţuia îşi rezolvă problemele la Primăria Cetăţeni. Primărie care, însă, nu-i mai recunoaşte ca fiind ai săi şi teritorial, deşi, la împărţirea din ’68, fosta comună Bădeni a pierdut satul în favoarea Cetăţeniului. În 2006, Consiliul Local Stoeneşti a adoptat, pe 20 ianuarie, o hotărâre privind limita de hotar cu Cetăţeni. „Limita de hotar (…) este: Valea Grecii, Râul Dâmboviţa, Valea lui Coman, cu ocolirea caselor de rudari, traversarea acestui râu în punctul strategic, prevăzut în hartă, din spatele Schitului „Negru Vodă”, cu coborâre în Valea Chiliei, în spatele locuinţelor rudarilor, astfel încât terenul pe care se află Schitul „Cetăţuia” şi toate casele rudarilor din satul Valea Cetăţuia să rămână în continuare în administrarea comunei Cetăţeni, care l-a administrat din anul 1968, după organizarea teritorială, conform Legii 2/1968.”, reprezintă esenţa normei adoptate în urmă cu 11 ani.
Din 2004, lucrează la Primăria Cetăţeni Bombonel Tinca, interlocutorul nostru în realizarea acestui articol. Cu o zi înainte să se voteze în Consiliul Local Stoeneşti hotărârea despre care am pomenit, Tinca, pe atunci, consilier local la Cetăţeni, alături de primarii celor două comune şi angajaţi ai Primăriilor în cauză, a luat parte la acţiunea de stabilire a hotarului la faţa locului. Mai precis, în prezenţa Comisiei Judeţene constituite din ordinul prefectului (formate din Ionel Voica, Sonia Constantinescu, Ilie Lungeanu, Iuliana Voica, Lazăr Dumitrescu , Marius Liţă şi Leonard Duţă), s-au aşezat la masa dialogului primarul Ion Toader, viceprimarul Gheorghe Şerb, secretarul Sorin Ciurezu, Bombonel Tinca, ales local, cu toţii din partea Cetăţeniului, iar din partea Stoeneştiului, primarul Ion Paul Marin, viceprimarul Ion Luca şi secretarul Lidia Stroe.
Iată ce chestiuni importante s-au punctat cu ocazia acelei discuţii: „Pe 28 iunie 2002 (n.r. cu aproape patru ani înaintea păcii provizorii, „expirate” între timp), Primăria Cetăţeni a solicitat în scris Primăriei Stoeneşti intrarea în legalitate privind limita de hotar dintre cele două localităţi în zona Valea Cetăţuia, potrivit împărţirii administrativ-teritoriale conform Legii 2/1968. În acest sens, Consiliul Local Cetăţeni a emis Hotărârea 25/2005, cu propunerea de a fi modificat hotarul între cele două localităţi, în sensul ca hotarul existent pe Valea Chiliei să fie stabilit pe Valea lui Coman, cuprinzând întreaga comunitate romă din această zonă, până în punctul Marginea Domnească – Vârful Românescu. Această hotărâre a fost trimisă Primăriei Stoeneşti, cu adresa (…)/14 iunie 2005, dar nu a primit niciun răspuns până în prezent (n.r. 19 ianuarie 2006). Primăria Stoeneşti se angajează ca, până pe 25 ianuarie 2006, să întrunească Consiliul Local, pentru a face o propunere scrisă la limita de hotar pe care o va stabili între cele două localităţi din această zonă. Comunitatea romă, reprezentată în această întrunire, are următorul punct de vedere. Dacă cele două Primării nu vor ajunge la un punct de vedere comun şi legal, comunitatea romă nu doreşte să fie divizată, solicitând să rămână compactă în una dintre cele două localităţi.”, astfel se prezintă rezumatul discuţiilor purtate între cele două tabere, având trimişii prefectului pe post de mediatori. După cum am arătat, autorităţile de la Stoeneşti s-au conformat şi au adoptat hotărârea de Consiliu, a doua zi după asumarea angajamentului.
Destinaţia terenului cumpărat cu bani publici, special pentru mutarea rudarilor din situl arheologic, „deturnată”
Făcând un salt în timp, până în zilele noastre, în Planul Local de Acţiune 2015-2020, întocmit la nivelul Primăriei Cetăţeni, în luna mai 2017 – plan vizând comunitatea de la Valea Cetăţuia – găsim un paragraf, prin care se insistă asupra necesităţii „achiziţionării a circa 4 hectare de teren, cu finanţare guvernamentală şi de la Consiliul Judeţean Argeş sau din rezervele Primăriei Cetăţeni, pentru a fi acordate tinerilor căsătoriţi, cu titlu gratuit, ca să-şi poată construi o locuinţă, conform Legii 15/2003.” Acesta ar fi primul obiectiv al strategiei pentru romi întocmite de administraţia publică locală, la cererea prefectului Emilian Dragnea. Iar al doilea: „Identificarea tuturor familiilor de etnie romă din cele patru cătune, care ocupă suprafeţe de teren, pe care şi-au edificat construcţii şi care nu deţin acte de proprietate, în vederea intrării acestora în legalitate, conform adresei prefectului nr.(…)/27.03.2009.” Adresă semnată de fostul prefect Marcel Proca, venit la acel moment în teritoriu, care prevedea că: „Având în vedere prevederile H.G. nr.430/2001, cu modificările şi completările ulterioare, privind Strategia de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, Instituţia Prefectului – Judeţul Argeş, prin Biroul Judeţean pentru Romi, continuând abordarea şi rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi, va proceda, cu sprijinul autorităţilor locale şi experţilor romi, la identificarea familiilor de romi care ocupă suprafeţe de teren pe care şi-au edificat construcţii şi care nu deţin acte de proprietate, în vederea intrării acestora în legalitate.”
Şi-acum urmează partea şocantă a poveştii în care clandestinii de pe moşia mănăstirii trebuiau să fie strămutaţi într-o zonă în care să beneficieze inclusiv de acte de proprietate, stingându-se astfel tot tămbălăul. „Noi am avut un teren cumpărat cu bani de la Consiliul Judeţean. În loc să-i evacuăm pe acei oameni de acolo… am zis şi eu: până la urmă, dreptul la proprietate este sfânt! Haideţi să lotizăm acest teren pe care l-am cumpărat, să dăm fiecăruia 200-300 de metri pătraţi şi-am terminat problema! Dumnealui (n.r. primarul Ion Toader) a încercat să-mi pună romii în cap: „Vedeţi ce reprezentant aveţi?! Împotriva voastră!” S-a ajuns la mai multe discuţii…”, spunea Bombonel Tinca, dând de înţeles că i s-a închis gura în chestiunea strămutării ţiganilor. Iar terenul de 4.000 de metri pătraţi, pe care ar fi trebuit să se construiască locuinţe, poziţionat în vecinătatea şcolii de jos, a primit destinaţia de cimitir! „Cimitirul nu este autorizat, nu este nimic legal pentru a funcţiona ca cimitir. Şi nimeni din comunitate nu vrea să se îngroape acolo.”, a adăugat reprezentantul romilor, care, până să fie agitaţi de „sus”, erau dispuşi să se mute. Probabil că nu toţi, dar, într-un final, s-ar fi lăsat convinşi de apariţia gospodăriilor noi, cu curţi mai largi, aproape de şcoală.
Sacrificându-se ditamai suprafaţa în favoarea unui cimitir, în care nu sunt decât două morminte, din păcate, în prezent, nu există nicio posibilitate de transferare a satului suprapus peste averea funciară a mănăstirii. „Eu, în Consiliul Local, am fost vehement: „Pe lângă acel teren trebuie să mai achiziţionăm, ca să putem face ceva! Să le oferim o şansă tinerilor căsătoriţi, nu numai să spunem în programul electoral că facem, că dregem!” Nu era nicio încălcare de lege! Le dădeam legal!” Însă Tinca a strigat degeaba, căci a rămas cum au vrut primarul şi ai lui.
Fostul primar, este convins liderul romilor, a câştigat, mandat după mandat, cu promisiunea că-i face proprietari
Coborând în istoria locurilor, descendenţii robilor mănăstireşti au format în vale o comunitate extinsă teritorial pe măsura sporirii populaţiei, care continuă într-un ritm dătător de emoţii şi în prezent. Rata natalităţii în rândul etnicilor, mult peste cea a consătenilor români, a făcut ca, la clasele V-VIII, potrivit reprezentantului acestora, copiii minoritarilor să fie majoritari. „Lucru care nu mă încântă – spunea Bombonel Viorel Tinca -, din cauza lipsei educaţiei. Degeaba s-au făcut atâtea investiţii şi ne-am luptat ca să le asigurăm transportul. Elevii se duc la şcoală, dar… rezultate slabe la învăţătură.”
Revenind la istoricul aşezării pe care Cetăţeni vrea s-o „returneze” Stoeneştiului, Tinca susţine că satul, este adevărat, la dimensiuni mult reduse, exista atunci când a izbucnit Primul Război Mondial. Şi atunci, şi în Al Doilea Război Mondial, au fost înrolaţi şi din rândul minoritarilor, el însuşi având rude care nu s-au mai întors de pe front. Aceste lucruri i le-a relatat şi ministrului demisionar Carmen Dan, pe care o informează că: „Noi nu suntem veniţi pe aceste meleaguri, ci aici ne-am născut din moşi-strămoşi, am avut bunici, părinţi, unchi, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în Primul şi Al Doilea Război Mondial, însă nici sistemul de atunci, nici sistemul comunist nu a dorit să ne pună în legalitate.” Situaţie neschimbată şi după căderea comuniştilor.
La Cetăţeni, primar a fost, 25 de ani – timp suficient pentru a aduce liniştea, odată pentru totdeauna, la Valea Cetăţuia -, Ion Toader. Un sfert de veac era de ajuns ca să găsească o variantă, care să-i mulţumească şi pe rudari, şi pe călugări, nemaifiind motive să se ajungă în prezent la situaţia ruşinoasă pentru o administraţie locală de a-şi dori să scape de un teritoriu atribuit prin lege. Dar a preferat să nu tulbure inerţia traiului minoritarilor lipsiţi de acte de proprietate, lăsând în urma sa o încăierare între instituţii, dar şi între instituţii şi persoane particulare. „Nu vreau să-i aduc o acuză, dar realitatea este că nu a vrut să se implice, căci a fost primar 25 de ani, în care putea să clarifice aceste treburi.” Putea să le clarifice o hotărâre a instanţei, pe care a intenţionat s-o obţină Prefectura Argeş, în 2014, când a iniţiat un proces, la finalul căruia autorităţile locale de la Cetăţeni, Stoeneşti şi Dragoslavele şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş să se pună de acord asupra graniţelor stabilite de legea din ’68. Însă acţiunea s-a suspendat pe 15 ianuarie 2016 şi, astfel, s-a năruit şi această şansă de împăcare a combatanţilor.
„Ce s-a făcut la Schitul „Cetăţuia” s-a făcut şi cu munca romilor de jos. A existat o colaborare strânsă între Biserică şi comunitatea de jos. Îmi aduc aminte, când eram copil… s-au perindat mulţi preoţi… căram sus calupuri de bolţari, ajutam.”, a dat liderul etnicilor exemplele pozitive din sat, completate cu cele ale vecinilor care trăiesc din culesul ciupercilor ori munca la cartofi, la Lunguleţu. Că sunt şi „uscături”… Reprezentantul etniei contrazice realitatea descrisă de stareţul de la „Cetăţuia” în privinţa violenţelor la care au fost supuşi monahii, dar admite că în chestiunea proprietăţii, ca titular al dreptului, susţinut cu acte, are dreptate. „Până la urmă, noi trebuie să ţinem cont de dreptul lui de proprietate, căci aşa este normal.”, spunea Bombonel Tinca, referindu-se la intenţia părintelui Modest Ghinea de a realiza, prin eforturile financiare ale mănăstirii, mutarea rudarilor de pe pământurile sale, cumpărând de la un particular un teren în acest scop. Că planul nu i-a reuşit… asta a avut la bază şi atitudinea Primăriei, care a dormit precum muta-n păpuşoi, mulţumită că are la discreţie un electorat uşor de manevrat. „Dacă dumnealui (n.r. fostul primar) era dispus să facă ceva, făcea din 2006, de când s-a deplasat comisia de la Prefectură la faţa locului. Dar nu s-a vrut, ca să ne ţină încurcaţi şi să fim o masă uşor de manipulat pentru voturi. „Vă dau acte de proprietate… dacă mai ies eu…!” Asta a fost politica dumnealui. Actualul îmi spune: „Măi Bombonele, dacă el, în 25 de ani, n-a putut să rezolve, cum pot eu într-un an?!” „Nu se poate să nu putem! Dar nu mă lăsaţi singur!”, ne-a descris liderul romilor relaţia cu şefii săi din Primărie. Dacă chiar nu-i urneşte, este croit să meargă la Bucureşti, la Partida Romilor, pentru iniţierea unui proces împotriva Primăriilor Cetăţeni şi Stoeneşti. „Toţi care s-au perindat pe la Prefectură – a adăugat acesta şi alte nemulţumiri şirului cauzat de factorii locali de decizie – ne luau după gât: „Staţi liniştiţi, că nu vă deranjează nimeni!” Pe mine nu mă bucură acest lucru, că nu ne deranjează nimeni. Eu vreau, ca orice cetăţean, să am actul meu de proprietate şi să mi se respecte dreptul la proprietate.”
Cel mai proaspăt răspuns al prefectului este limpede: graniţele sunt cele din ’68, cu Valea Cetăţuia sat al Cetăţeniului
Bombonel Tinca spune că jonglarea cu satul de rudari ar avea în spate alte interese: „Primarul de la Stoeneşti susţine următorul lucru: „Luăm ţiganii, cu condiţia să ne daţi munţii.” Iar Cetăţenii: „Rămân ţiganii la noi, cu condiţia să ne lăsaţi munţii.” Dumnealor îşi dispută Marginea Domnească, fără legătură cu romii. Graniţa se duce pe Valea lui Coman, până la Marginea Domnească. Stânga ţine de Stoeneşti, dreapta de Cetăţeni.” Liderul romilor, la fel ca preotul, s-a umplut de acte şi adrese la instituţiile statului, ajungând cu corespondenţa până la Ministerul de Interne. Cea mai proaspătă comunicare a Prefecturii Argeş, prin noul său şef, Emilian Dragnea, la solicitarea lui Bombonel Viorel Tinca, nu lasă loc de interpretare: „Limitele teritoriale ale Unităţii Administrativ Teritoriale Cetăţeni sunt cele stabilite, potrivit prevederilor Legii nr.2/1968, republicată, privind organizarea administrativă a teritoriului.” Aşadar, nu este nimic de comentat, de speculat ori contestat. Valea Cetăţuia, împreună cu Cetăţeni şi Lăicăi, reprezintă teritoriu şi sat component al comunei Cetăţeni, a cărui nouă conducere nu recunoaşte că i-ar aparţine, invocând harta Cadastrului judeţean, care nu s-a adaptat schimbărilor produse în ’68.