Judecata lui Dumnezeu, adevăr deosebit de solemn. Ce cumplit va fi la judecată, când oamenii vor fi puşi să vadă câte inimi au stricat cu cele ce le-au ieşit din gură! Acum noi avem vederea scurtă şi nu putem privi lucrurile în toată mărimea pe care o au ele înaintea lui Dumnezeu. Va veni însă vremea când totul îţi va fi pus sub ochi şi vei vedea urmările gândurilor, ale faptelor şi ale vorbelor tale rele care au întinat o mulţime de suflete. Vorbirea de rău este foarte contagioasă şi se duce până la mari depărtări. Vorbe rele au rămas de la oameni mari; ei au murit, dar vorbele lor continuă să trăiască. O vorbire presărată cu păcat se duce din tată în fiu până la mari depărtări, şi în timp şi în spaţiu; se răspândeşte de nu mai poţi repara nimic. Este cu neputinţă să mai împiedici vorba, odată ce i-ai dat drumul.
Este o judecată a lui Dumnezeu. „Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii” (1 Petru 4.5). Deci viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ. Este o judecată a lui Dumnezeu! Nimeni n-ar trebui să zică: Ai murit, mort eşti şi gata! Aceasta le-ar conveni multor oameni care-şi fac de cap. Dar însuşi cugetul lor nu se uneşte cu cuvintele lor. Ei strigă astfel pentru ei înşişi. Când trece pe lângă cimitir, seara, copilului îi este frică şi fluieră; dar nu pentru morţi fluieră el, ci pentru el însuşi, ca să prindă curaj. Tot din acest motiv îşi strigă şi oamenii astfel de vorbe, ca să capete curaj înăuntrul lor; însă lăuntrul lor le spune: Dar dacă o fi judecată, ce mă fac?! Lucrurile acestea trec, desigur, peste mintea noastră. Ele ne sunt totuşi descoperite de Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că este o judecată. Evreii erau învăţaţi să ştie despre judecata celor vii. Înainte de Domnul Isus, lucrurile despre viitor şi despre judecată nu le fuseseră descoperite cum ne sunt nouă acum. Noul Testament are însă multe locuri care ne spun că este o judecată. Apocalipsa (20.11 15) îndeosebi ne arată şi mai viu cum va fi această judecată. Iar apostolul Pavel spune că Dumnezeu a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul Isus Hristos (Fapte 17.31). Domnul Isus spune că oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor care le va fi ieşit din gură. Într-unul din psalmi (50.3) spune: „Îţi voi pune totul sub ochi”. Ce va fi la această judecată? Plâns şi scrâşnire din dinţi va fi pentru mulţi. Gândul la judecată trebuie să zguduie pe orice om care n-a încheiat socotelile cu Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu trebuie să îngrozească pe orice vinovat. Şi, păcătoşi fiind, toţi suntem vinovaţi. Slavă Domnului însă că toţi putem să scăpăm de judecată, crezând în jertfa ispăşitoare de pe cruce a Domnului Isus Hristos. Pentru cei care au crezut nu mai este osândire, pentru că jertfa Lui a aranjat odată pentru totdeauna situaţia păcătosului care s-a pocăit şi a crezut în El.
Dumnezeu va aduce la lumină şi gândurile ascunse ale inimii. „De aceea, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi care va descoperi gândurile (sau intenţiile) inimilor“ (1 Corinteni 4.5). Nimic nu rămâne ascuns pentru totdeauna. Domnul va descoperi şi gândurile inimii şi intenţia cu care ai făcut un lucru. Intenţia, gândul ascuns, nu-l poate judeca niciun om. Cu ce gând, cu ce intenţie face cineva un lucru sau altul, omul nu poate să ştie întotdeauna: Domnul însă ştie. Unul zice: „N-am avut intenţia să fac rău, să te jignesc, să te supăr, să te nedreptăţesc”. Se poate să fie aşa, dar se poate şi să nu fie chiar aşa. Când însă va veni Domnul Isus, atunci lumina va fi mare şi vor fi date la iveală lucrurile ascunse şi intenţiile. „Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu”. Mulţi se vor arăta atunci într-o lumină nouă, care ori îi va înălţa, ori îi va coborî. Aceasta îi va smeri pe cei ce se cred că sunt ceva, dar va fi o încurajare pentru toţi acei sfinţi necunoscuţi înaintea oamenilor, modeşti, care umblă smeriţi cu Dumnezeu, care stăruie în rugăciune şi care sunt o binecuvântare pentru adunare.
Îndrăzneală în ziua judecăţii. „Să avem deplină încredere în ziua judecăţii” (1 Ioan 4.17). Judecata este un lucru de care, cu drept cuvânt, oricine trebuie să se înfioare. Dar cel credincios nu se mai înfioară, pentru că Domnul Isus a fost judecat în locul nostru. „Nu este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8.1). Ei s-au încrezut în Cel care a fost pedepsit în locul lor. Totuşi va fi o judecată a celor credincioşi, dar aceasta va fi de răsplătire! Va mai fi o judecată, a celor vii, de la începutul împărăţiei de o mie de ani (Matei 25). La sfârşitul împărăţiei de o mie de ani va fi judecata „de apoi”, când toţi cei care au murit se vor înfăţişa înaintea scaunului de domnie mare şi alb. Sunt deci trei judecăţi, afară de judecata pe care şi-o face omul când se întoarce la Dumnezeu. Nu vom avea decât o judecată de răsplătire: unii vor fi frumos răsplătiţi, alţii vor fi mântuiţi ca prin foc. Sunt mai multe feluri de cununi, dar toate sunt frumoase. Credincioşii se vor bucura când îi vor vedea pe alţii răsplătiţi. Acolo nu va fi nimeni gelos pe altul că a fost mai bine răsplătit ca el; acolo nu mai este părere de rău. Dumnezeul nostru ştie cum să răsplătească pe fiecare. Dar chiar şi răsplata este tot lucrarea Lui, tot harul Lui. Chiar în răsplata pe care o primesc toţi cei care se ostenesc în lucrarea de răspândire a evangheliei, ei văd tot un har. Dumnezeu îi va răsplăti, deşi ei nu umblă după răsplată; ea vine în plus. Suntem ai Domnului Isus şi trebuie să trăim şi să lucrăm aşa cum vrea El, pentru că El vrea să ne pună în slujba Sa.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745.021.424