Cu toate că lâna şi pieile nu mai au căutare în zilele noastre ori sunt plătite prost, iar cheltuielile depăşesc, de cele mai multe ori, veniturile, creşterea oilor continuă să rămână o meserie de bază în zonele rurale ale Muscelului şi nu numai. Singurele surse aducătoare de câştig, cu condiţia ca această îndeletnicire să nu fie făcută după ureche, au rămas produsele lactate (caş, telemea, brânza de burduf şi urda) şi mieii destinaţi sacrificării în perioada Sărbătorilor Pascale, dar şi în aceste cazuri afacerea poate fi o loterie, dacă preţul nu e unul corect. Anul acesta, a fost unul bun pentru miei, dar preţul la care vor fi vândute animalele va aduce pierderi mari crescătorilor, spun specialiştii în domeniu.
La Jugur, preţul cărnii de miei, în carcasă, între 18 şi 20 de lei kilogramul
Pentru Cornel Ştefănescu, din satul Jugur, comuna Poienarii de Muscel, creşterea oilor a devenit un mod de viaţă. Fost salariat la exploatarea minieră din localitate şi un mare pasionat de cai, bărbatul s-a apucat serios de această meserie în urmă cu cinci ani, „când încă treburile mai mergeau”, după cum ne-a declarat. A pornit la drum cu 30 de oi, iar acum turma a ajuns la 250 de capete, plus peste 160 de miei, care au venit pe lume în această iarnă. A iubit oile şi nu şi-a trădat niciodată meseria. Din contră, a muncit din greu, cu răbdare şi pasiune, cu toate că răsplata nu a fost întotdeauna pe măsură. E ajutat de fiul său, care promite să-i calce, cu mândrie, pe urme. Cum se apropie Sărbătorile Pascale, se pregăteşte de vânzarea mieilor, având de dat peste 100 de exemplare. E îngrijorat, anul acesta, că nu-i va putea vinde pe toţi, din cauza lipsei de bani cu care se confruntă populaţia şi a ofertei mari de pe piaţă. „Am miei frumoşi, majoritatea de 12 – 15 kilograme, dar sunt unii care au 18 – 20 de kilograme, tăiaţi. Am şi mai mici, că unele oi abia au fătat, altele acum fată… Am miei pentru toate buzunarele, clienţi să fie, să putem să-i vindem. Preţul ar fi cam 18 – 20 de lei kilogramul, în carcasă, tăiat. Acum, vedem, dacă cineva ia mai mulţi, mai lăsăm, negociem… În viu ar fi 12 lei, 10 lei, dacă ia mai mulţi. Comenzi sunt foarte puţine până acum. Cu exportul nu ştiu ce se întâmplă, că nu mai vine nimeni să caute în viu. Să vedem ce putem da tăiaţi, deocamdată. Am pus la vânzare şi pe internet, dar şi internetul e plin de miei! Până acum, nu m-a sunat nimeni! Acum, să zic că mai sunt trei săptămâni până începe să se taie, dar ştiu eu ce se poate întâmpla? Dacă nu putem lua ceva pe miei, înseamnă că am pagubă de cel puţin 50%, vorbesc de cheltuieli. Preţul ar fi tot cam ca anul trecut, mai lăsăm ceva, numai să se caute, să putem amortiza din cheltuielile pe care le-am avut.”, ne-a mărturisit Cornel Ştefănescu.
Înainte de Revoluţie, cu lâna de la o turmă de oi luai un ARO
Din păcate, de câţiva ani, creşterea oilor nu mai e o afacere rentabilă pentru fermieri. Cheltuielile sunt mari, munca e istovitoare, iar satisfacţiile, tot mai puţine. „Activitatea nu mai e rentabilă, merge pe pierdere, orice-ar fi! Am cheltuit cel puţin 40.000 de lei cu alimentaţia pentru 250 de capete, vorbesc de grăunţe, furaje… Noroc că preţul la porumb nu a fost prea ridicat, l-am luat, adus acasă, la 70 de bani kilogramul, şi m-a costat mai puţin. Dacă era ca în anii trecuţi, când l-am luat şi cu 1 leu şi 10 bani kilogramul, aveam cheltuieli şi mai mari! Dacă se merge în ritmul ăsta, mulţi cedează şi vor vinde animalele. Şi eu aş vinde în toamnă cel puţin 100 de oi, pentru că nu te mai poţi descurca. Nu mai e nici forţă de muncă; vara, tineretul e plecat sau nu mai vrea să muncească, aşa că nu ai cu cine să faci fânul. Pe lână iei un leu la kilogram, dacă-ţi vine negustorul la poartă, şi dai 5 lei la tuns, plus masa la oameni. Nu e posibil aşa ceva! Nu se mai caută şi mulţi o aruncă. Eu, acum, numai la lână, la tuns, la 250 de oi, am pierdere 6.000 de lei ca popa! Netunse, însă, nu poţi să le laşi, că-ţi baţi joc de animale. Am găsit astă-vară, la nişte oameni, oi netunse, în mijlocul verii! Lepădau lâna de pe ele! Pe timpul lui Ceauşescu, cu lâna de la o turmă de oi îţi luai un ARO!”, îşi aminteşte Cornel Ştefănescu. Carnea animalelor crescute tradiţional este mult mai sănătoasă decât cea găsită pe rafturile marilor magazine, aşa că, dacă vreţi să aveţi cele mai bune bucate pentru Sărbătorile Pascale, mergeţi direct la sursă pentru a cumpăra carnea de miel.