Doi dintre vorbitorii de la Apa Sărată, zona cel mai bine reprezentată la dezbaterea bugetului: un cetăţean, Răuţoiu (în picioare), iar lângă el, preotul Gheorghe Dumitru
Două lipsuri, care nu vor fi corectate nici în 2017, i-au îndreptat paşii părintelui Gheorghe Dumitru, parohul Bisericii Apa Sărată, către Primărie, luni, 20 martie, ziua în care s-a dezbătut bugetul local pe anul în curs. Localnicii l-au mandatat pe slujitorul Bisericii să le pledeze cauza în faţa autorităţilor locale, “corigente” faţă de votanţii din această parte a Câmpulungului, la capitolul infrastructură. Deşi ceva-ceva s-a mai mişcat, insuficient, însă, pentru a-i îmbuna pe orăşenii mai mult cu buletinul decât cu confortul în materie de utilităţi şi stare a drumurilor. Trei mari carenţe îi nemulţumesc profund pe localnicii de la Apa Sărată, Pescăreasa şi Grădişte, de la şoseaua principală, până în cele mai înfundate uliţe ale Mărcuşului: condiţia execrabilă a unor căi de acces către proprietăţi – este vorba despre suprafaţa propriu-zisă de circulaţie atât pentru şoferi, cât şi pentru pietoni, fără a mai avea pretenţii de trotuare, rigole ori şanţuri cât de modeste – care împiedică intrarea maşinii de gunoi, lipsa unui aer nealterat de mirosurile infecte de la Staţia de Epurare şi lipsa gazelor. Vom începe prezentarea dialogului purtat de părintele Gheorghe Dumitru cu primarul Liviu Ţâroiu cu cea mai nouă doleanţă intrată pe lista de revendicări a plătitorilor de taxe şi impozite din Sudul municipiului: sistemul de încălzire cu gaze naturale, lumea fiind încurajată să ceară această facilitate de continua dezvoltare a vecinilor de la Schitu Goleşti, unde uliţă după uliţă face obiectul unor investiţii de care câmpulungenii de aici sunt privaţi.
Sudiştii vor gaze naturale şi pentru că nu mai au de unde să cumpere lemn de pe piaţa liberă
Datorită rolului de puternic liant al Bisericii în raport cu enoriaşii pe care îi deserveşte, între conducătorul Parohiei Apa Sărată şi cel al „turmei” câmpulungene de pe cuprinsul localităţii a intervenit o înţelegere menită să ajute ambele părţi. Cum preotul este omul pe care credincioşii îl ascultă, având încredere în capacitatea sa de a mijloci relaţia cu autorităţile locale, acesta a primit mandat şi de la populaţie, şi de la edilul-şef al municipiului să se ocupe de colectarea cererilor de la contribuabilii interesaţi să-şi încălzească locuinţele cu gaze. Încă o dată se dovedeşte flerul înnăscut al actualului primar, atunci când a ales persoana cea mai potrivită pentru calitatea de intermediar, căci preotul cunoaşte pe toată lumea, într-o zonă cu mulţi vârstnici, care păstrează tradiţia frecventării bisericii. Aşadar, la preot ajung majoritatea neajunsurilor familiale ori edilitar-gospodăreşti.
Părintele a purces la treabă şi „materialul” primit de la enoriaşi, într-un număr de peste 250 de solicitări scrise, a fost predat Primăriei, care, la rândul ei, l-a înmânat proiectantului viitoarei investiţii. Cum a decurs munca sa a povestit chiar el, la şedinţa de la începutul săptămânii. Alocuţiunea acestuia a debutat cu un reproş destinat, în general, administraţiei publice locale, care, întotdeauna, i-a lăsat de-o parte pe cei din cartierul de Sud al municipiului. Remarcând că în bugetul pe 2017 a fost inclusă o finanţare de 100.000 de lei, un miliard, în banii vechi, părintele Dumitru şi-a exprimat îndoiala că banii vor ajunge pentru mare lucru. În mod cert, consumarea fondurilor nu va fi sesizată de cetăţeni, întrucât alocarea este menită să servească doar proiectării viitoarei reţele şi obţinerii avizelor necesare. „Am demarat acea lucrare, aşa cum am vorbit cu dumneavoastră, de strângere de cereri, şi pentru a arăta că locuitorii din toată zona, de la moară începând, până la Grădişte, inclusiv, şi până pe Grigore Alexandrescu, de la fosta fabrică de cuie, până la barieră, nu au depus numai o cerere. Pentru a arăta că, într-adevăr, îşi doresc acest lucru, au depus şi copiile de pe actele de proprietate a casei şi copii de pe buletin. Nu este doar o cerere făcută ca să fie la număr. Nu avem altă soluţie, nu avem cu ce să ne mai încălzim.”, a prezentat preotul Gheorghe Dumitru, în linii mari, demersul întreprins.
În momentul în care a anunţat că s-au strâns peste 250 de cereri, depuse şi înregistrate la Primărie, a intervenit în discuţie şi cel căruia i s-a adresat vorbitorul. „Le-am văzut, le-am adunat, le-am şi dat proiectantului pentru a face calculul.”, a replicat primarul Liviu Ţâroiu. „Prevederea este aşa de mică, încât mă gândesc că… Distrigaz n-o să plângă de mila noastră că n-avem gaz. O să facă partea lor, dar n-o să finanţeze întru totul. Asta e, ei se uită la profit.”, a continuat dialogul parohul de la Apa Sărată.
Ca să nu-şi facă iluzii că, în 2017, oamenii vor scăpa de corvoada procurării lemnului de foc, primarul a spus-o franc: „Rugămintea mea este să nu vă aşteptaţi ca, anul acesta, să veţi gaze.” „Nu neapărat, ne-am consolat cu gândul.”, părea că este la curent preotul cu planificarea gândită de aleşi, care, în acest an, vor rezolva ceea de ţine de birocraţie. „O primă discuţie am avut cu Distrigaz, v-am spus-o şi dumneavoastră. Am avut o primă discuţie cu reprezentanţii judeţului, Consiliul Judeţean, Prefectură, parlamentarii Argeşului în cele două Camere, pentru că legislaţia României, cu operatorul de gaz, pe zona noastră, este un pic defectă. În sensul că el vrea să-i fac eu investiţia şi să i-o dau cu titlu gratuit. Iar el este un privat. Vine Curtea de Conturi, care zice: „Ce faci, măi, primare?”, a precizat Liviu Ţâroiu.
La care preotul Dumitru a susţinut că s-a gândit că societatea de gaz, văzând atâtea cereri din partea oamenilor, care vor neapărat această utilitate, va contribui cu partea ei la realizarea investiţiei. Nu este vorba numai despre zona de case, dar sunt şi blocurile de la Grădişte, sunt şi blocurile din fosta colonie minieră, ai căror locatari au aderat la idee. „Când am discutat cu dumneavoastră, şi în campanie, v-am spus că o să încerc.”, a mai afirmat primarul. „Este o necesitate.”, a stăruit partenerul de discuţie. „Este, a confirmat Ţâroiu. Faptul că lemnul a cam dispărut de pe piaţa liberă, din cauza legislaţiei, ne obligă să găsim o soluţie. V-am promis şi o să vă promit în continuare că o ducem la capăt.”
„Dacă puneţi, două săptămâni, la Apa Sărată, staţia aia de măsurare a calităţii aerului, vă garantez că se ridică în picioare şi fuge singură!”
A doua mare nemulţumire, mai veche decât cea expusă, este legată de aerul irespirabil, de primăvara, până toamna, din pricina nefuncţionării corespunzătoare a Staţiei de Epurare, care împrăştie pe o distanţă considerabilă – culmea!, şi la intrarea în Câmpulung – un miros înfiorător. Şi nu numai „moartea” nărilor şi a ficatului este problema, ci însăşi lipsa reţelei de canalizare pe tronsonul cuprins între Staţia de Epurare şi intrarea/ieşirea din Câmpulung. În ceea ce priveşte lucrările de canalizare, alt subiect abordat de părinte, pentru a se putea întoarce la enoriaşi cu un punct de vedere al celui dintâi om al municipiului: „Am discutat cu dumneavoastră şi aţi spus că nu se poate, tehnic, face, la cum este Staţia de Epurare acum. Dar s-ar putea prevedea un studiu, ceva, ca şi noi să avem parte de canalizare. Că noi n-avem parte decât de mirosul de la Epurare, care, de primăvara şi până iarna, ne ţine cu geamurile şi uşile închise. Acolo nu se poate respira. Dar noi nu beneficiem nici de canalizare, nici de reţeaua de gaze, nu avem nimic în acea zonă. (…) Ar trebui să facem aceste lucruri, pentru că şi noi plătim la fel. Aceleaşi taxe, impozite.” „Nu este adevărat, a ripostat Liviu Ţâroiu. Plătiţi pe zone. Haideţi să fim realişti!” „Pe zone, dar noi suntem zona I.”, n-a cedat nici părintele. „Zona I pe aer.”, a continuat, în spirit de glumă, şeful Executivului, care a “încasat-o” în aceeaşi notă de la interlocutorul său: „Nu există zonă de încadrare a aerului acolo. Niciodată n-o să avem cel mai bun aer din tot Câmpulungul. Dacă puneţi, două săptămâni, la Apa Sărată, staţia aia de măsurare a calităţii aerului, vă garantez că se ridică în picioare şi fuge singură!” „O să aveţi o problemă, că o să vedeţi că aerul este foarte bun, fiindcă staţia nu măsoară mirosuri!”, a pus punct subiectului urât mirositor primarul Ţâroiu.
Până se dotează Financiar Urban cu utilaje mici, pentru uliţele înguste, la răspântii vor fi instalate tomberoane
Alt treilea punct pe agenda de revendicări cu care s-a prezentat la şedinţă părintele Dumitru: deşi Primăria încasează taxa de gunoi, sunt străzi în Mărcuş, ai căror locuitori nu au unde să ducă resturile, pentru că maşina firmei de salubritate nu poate să urce. „Ştiţi bine strada Boboc, ştiţi bine strada Mărcuş, pe care nu se poate circula. Dacă plouă mai tare, nu mai circuli pe nicăieri. Este o problemă, gunoiul este dus prin vâlcelele acelea, prin păduricea aceea, pentru că oamenii n-au unde să-l ducă.”, a mai povestit preotul, căruia primarul i-a dat dreptate. Liviu Ţâroiu a chemat la o consfătuire conducerea societăţii Financiar Urban, ca să-i pună în vedere că este musai să introducă în dotare utilaje mai mici, adaptate îngustimii unor drumeaguri, cum sunt cele din Mărcuş. „N-o să meargă cu ditamai utilajul pe aceste străzi, căci nu va putea intra. Dar, până atunci, am avut discuţia cu dânşii ca, în fiecare capăt de stradă, până unde poate ajunge maşina, să pună containere mari de gunoi, în care lumea să depoziteze. Şi aşa vom face. Cred că, până la 15 aprilie, vom avea în toate zonele, nu numai la dumneavoastră. Soluţii trebuie să găsim, nu se poate să nu găsim. Toată lumea să dea declaraţii de gunoi, dar să vadă că are unde să depoziteze, iar noi să-l preluăm, aşa cum este normal, dacă tot încasăm.”, a încheiat primarul Ţâroiu.