Şansa cătunului Valea Măcelarului de a se apropia, în viitor, de nivelul de trai, cu respectarea regulilor de muncă şi convieţuire socială, al celorlalte aşezări componente ale comunei Bughea de Jos sunt copiii. Au spus-o şi au repetat-o atât autorităţile locale, cât şi oaspeţii de la Bucureşti şi din afara ţării, pentru care muscelenii au deschis, de curând, cu ospitalitate şi bucurie, uşile celei mai importante instituţii a localităţii. Dacă părinţii înţeleg că a şti carte şi o meserie le va asigura fiilor şi fiicelor o viaţă mai bună, diferită de a lor, atunci, o parte consistentă a problemei este rezolvată. Din acest considerent, dascălii de la Bughea de Jos au o misiune dificilă: educaţia copiilor este dublată de educaţia pe care trebuie să le-o facă părinţilor, ca să înceteze cu practicile primitive de a-şi retrage copiii de la şcoală când sunt la finalul gimnaziului, pentru a-i arunca în greutăţile vieţii de familie. La clasele primare, eforturile cadrelor didactice au fost uşurate graţie gestului formidabil al fundaţiei aflate într-un parteneriat româno-suedez, nu numai cu o importantă misiune umanitară, ci şi cu Primăria Stockholm, fundaţie care hrăneşte şcolarii de la clasele mici, suportând cheltuiala cu masa caldă zilnică, cea mai puternică motivaţie pentru populaţia nevoiaşă de a-şi trimite copiii la ore. Dacă liderii administraţiei publice locale vor avea înţelepciunea de a păstra alături de ei acest colaborator dispus să se implice şi în rezolvarea unor neajunsuri legate de infrastructură şi locuri de muncă, Bratia poate deveni, în timp, un exemplu de reuşită în rândul comunităţilor etnice de pe teritoriul Muscelului.
Profesorii duc muncă de lămurire cu părinţii să-şi lase copiii la şcoală
Unul dintre pionii esenţiali în chestiunea ridicării rudarilor din sărăcie, prin învăţătură şi calificarea într-o meserie, este personalul din învăţământ, începând cu educatoarea de la grădiniţă şi încheind cu directorul Şcolii Gimnaziale, în subordinea căreia funcţionează Şcoala Primară Valea Măcelarului şi unde ajung elevii, pentru continuarea claselor V-VIII. Cum sosirea distinşilor musafiri de la Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, aflată în cadrul Ministerului Muncii, alături de care s-a aflat colaboratorul acestora din Chicago în problematica dezbătută în timpul unei campanii cu caracter naţional – combaterea traficului de persoane -, însoţiţi de reprezentanţii Fundaţiei „Viaţă şi Lumină”, urmărea, printre altele, pregătirea copiilor pentru viaţă şi, în special, pentru a se feri de capcanele vieţii, de la seminar nu putea lipsi directorul Maria Toader. După ce şi-a exprimat încântarea de a avea o colaborare cu Florin Ianovici şi colegii săi de la fundaţie, care au reuşit, asigurând o nevoie esenţială, hrana, să limiteze substanţial proporţiile abandonului şcolar, managerul Şcolii Gimnaziale Bughea de Jos s-a referit la ce a făcut unitatea pentru elevii proveniţi din aşezarea spre care şi-au îndreptat atenţia oameni dispuşi să ajute.
„Mă bucur nespus că avem o asemenea colaborare, de ceva vreme, este un lucru inedit pentru comunitatea noastră. Este o activitate complementară, benefică, pe care o desfăşurăm la nivelul şcolii, şi sunt convinsă că vom realiza împreună lucruri minunate. Sunt probleme în comunitarea romilor, dar încercăm să le fim aproape. Suntem militanţi neobosiţi în a-i chema la şcoală, a-i şcolariza, lucru pe care îl şi rezolvăm în mare parte. Prin programele guvernamentale gen voucherele pentru copilaşii care merg la învăţământul preşcolar, prin Programul Euro 200, prin rechizitele gratuite, pe care, de asemenea, Guvernul României le atribuie copiilor, încercăm să-i atragem la şcoală. Îi implicăm în concursuri şcolare. Pregătim Concursul Naţional „Diversitatea”, care se va desfăşura în curând. Chiar judeţul Argeş va fi gazda fazei naţionale. În colaborare cu domnul Marian Neagoe, avem participare la concursul dedicat comunităţii rome şi, în felul acesta, încercăm să-i includem în activităţile noastre şcolare de zi cu zi. Sunt probleme, nu foarte grave, dar le rezolvăm.”, a afirmat directorul Maria Toader.
Munca depusă cu elevii este dublată, după cum am precizat, de timpul alocat discuţiilor cu părinţii. Procentul de reuşită a dialogului cu adulţii este departe de a fi considerat un succes, dar asta nu înseamnă că nu sunt şi rezultate pozitive, care să-i motiveze pe profesori să insiste. „Suntem mulţumiţi că au început să înţeleagă importanţa şcolii şi avem câţiva copilaşi care urmează cursurile liceelor, lucru care ne bucură. Să sperăm că va fi mai mare procentul elevilor care vor merge la licee, la şcoli profesionale, mai ales că au oportunitatea de a ocupa nişte locuri rezervate pentru ei. Nu ne dăm bătuţi, este o luptă destul de grea cu ei, pe care o continuăm.”, a mai precizat directoarea Toader.
După Paul Petrescu, i-ar putea ajuta modelele din rândul confraţilor care au reuşit cu şcoala
Din păcate, strădaniile personalului didactic sunt năruite de exemplele luate de acasă, de la părinţi. „Sperăm ca, măcar pentru viitor, să se poată face ceva cu aceşti tineri, pentru că, din nefericire, părinţii lor sunt într-o situaţie delicată, precară, din două considerente.”, afirmă Paul Petrescu, şeful Agenţiei Locale pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Câmpulung. Primul este nivelul de studii extrem de scăzut, de foarte multe ori, lipsind cu desăvârşire în cazul adulţilor. Al doilea, nivelul de pregătire profesională, care, la fel, de foarte multe ori, nu există deloc, cu consecinţa îngrădirii, din propria lor vină, a accesului pe piaţa muncii. „(…) Există discriminare că nu pot accede pe piaţa muncii din lipsa cunoştinţelor, a calificării şi a dorinţei unora, ca să nu zic multora dintre adulţi. Dacă părinţii n-au învăţat, copiii care merg la şcoală vor deveni exemple de bună practică, pentru a creşte interesul pentru şcoală şi educaţie. (…) Sunt copii din rândul comunităţilor de romi, din diverse localităţi, care au devenit educatori, profesori. Sugestia mea a fost (n.r. la şedinţele în teritoriu ale prefectului) ca ei să fie îndrumaţi spre comunităţile de baştină, pentru a fi exemple de bună practică pentru copiii din familiile din rândul cărora provin. Dacă ducem un tânăr de etnie romă, din Stoeneşti, devenit învăţător, la Arefu, unde nu-l ştie nimeni…”, a creionat şeful A.L.O.F.M. Câmpulung o modalitate de a-i influenţa pe copii şi adolescenţi, dar şi pe părinţii lor, văzând că unul de-al lor a reuşit.
Dar până la a ajunge să urmeze exemple… cale lungă. Cu câteva zile înainte de consfătuirea de la Bughea de Jos, la Valea Mare Pravăţ s-a derulat o discuţie între reprezentanţii administraţiei locale, ai şcolii, ai comunităţii de la Gura Pravăţ şi Agenţie. Directoarea unui liceu a povestit cum acced copiii pe locurile pentru romi, la profesională şi liceu, iar profesorii trebuie să-i înveţe ceea ce ar fi trebuit să înveţe în clasele I-IV! „Este nenorocire, catastrofă! Dar, în toată atmosfera asta de negativism, doamna directoare a dat şi exemple pozitive de copii cuminţi, care ştiu să scrie şi să citească, pentru a fi modele pentru ceilalţi. Copilul rău să înveţe de la copilul bun. Au fost şi părinţi la discuţie, ca să afle şi ei că sunt şi copii buni în rândul comunităţii de romi.”, a încheiat şeful A.L.O.F.M. Câmpulung.
Vicele Oancea: „Sunt 415 copii la şcoală, dintre care 200 aparţin etniei rome”
Pe Paul Petrescu l-a contrazis viceprimarul Bogdan Oancea, în opinia căruia este incomparabil mai puternic exemplul familiei decât al unor excepţii, care au reuşit performanţa de a merge la facultate. Ce fac mama şi tata îi influenţează atât de profund, încât slabe speranţe să copieze ceva bun de la un străin! „Avem foarte mulţi copii. Sunt 415 copii la şcoală, dintre care 200 aparţin etniei rome. În condiţiile în care comuna are 3.000 de locuitori, ei (n.r. romii), 700 de persoane, au 200 de copii. La 2.300 de persoane române vin tot 200 de copii. Vă daţi seama de diferenţă. La Valea Măcelarului, puterea exemplului este foarte mare. Tata stă în faţa prispei, mama stă şi ea, părinţii au foarte mult timp liber. Frecvenţa este mare datorită programului implementat acolo. Ajutoarele sociale, care vin lună de lună, i-au învăţat să stea, să vină la Primărie şi să primească. Au foarte multe drepturi şi foarte puţine obligaţii. Îşi ştiu foarte bine drepturile, dar obligaţiile le ignoră.”, a reclamat vicele Bogdan Oancea.
Cum studiile liceale reprezintă o ţintă prea înaltă pentru cei mai mulţi dintre cei 200 de adolescenţi romi, Paul Petrescu a avut o curiozitate: „La Colegiul Tehnic sunt 9 clase de profesională. Din 9 clase, 7 sunt cu romi. Să vedem câţi sunt din fiecare comunitate.” Explicaţia pentru care tinerii nu merg la profesională ori liceu este simplă. La clasele a VI-a – a VII-a, o lasă pe tânjală, într-un final, renunţând la a mai veni la cursuri în favoarea măritişului, în cazul fetelor. Final care se produce înainte de a absolvi opt clase. În concluzie, frecvenţa foarte bună până la clasa a IV-a se datorează, în mare măsură, prânzului asigurat de fundaţie şi, într-o mică măsură, părinţilor care realizează că analfabetismul le retează orice viitor copiilor lor.