(Continuare din numărul trecut)
Dincolo de mormânt
Samuel a venit, însă nu la chemarea vrăjitoarei din En-Dor. Dar va întreba cineva: “Cum se poate ca o femeie care cheamă duhurile morţilor să aibă atâta putere încât să-l cheme pe un ales al lui Dumnezeu?”. Femeia spune: “Văd o fiinţă dumnezeiască”; iar în evreieşte, cuvântul folosit aici este “Elohim”, care poate fi tradus şi prin “Dumnezeu”. În timp ce femeia se pregătea să ajungă în starea care să-i permită să cheme duhul unui mort, deodată vede o apariţie care o înspăimântă. Ea lucra cu diavolul şi apariţiile lui îi erau cunoscute. Dar ce vede acum nu mai văzuse niciodată. Îngrozită, a scos un ţipăt mare şi i-a zis lui Saul: “Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” (1 Samuel 28.12). În loc să spună că a apărut Samuel, ea a zis: “Tu eşti Saul!”. Însă acesta caută s-o liniştească, zicându-i: “Nu te teme de nimic! Dar ce vezi?”. “Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” Atâta tot. Samuel a venit, dar nu la chemarea vrăjitoarei. Totuşi, ea l-a văzut pe Samuel, dar Saul nu l-a văzut. Femeia îi descrie înfăţişarea şi Saul îşi dă seama că într-adevăr apăruse Samuel. S-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat; aceasta nu înseamnă că şi-a făcut semnul crucii.
Dumnezeu Însuşi l-a trimis pe Samuel, înainte ca femeia să-i cheme duhul. Lucrând cu diavolul, pentru că spiritismul este o lucrare demonică, femeia l-ar fi înşelat pe Saul. Înainte ca femeia să poată chema spiritul, Dumnezeu Însuşi l-a trimis pe Samuel, ca să întărească judecata rostită mai înainte, când Samuel era încă în viaţă. Dumnezeu poate să facă lucrul acesta, adică să le-o ia înainte mincinoşilor şi diavolului, pentru a-Şi face lucrarea Sa şi a-Şi împlini planurile Sale. Că Dumnezeu l-a trimis pe Samuel ne putem da seama citind şi alte locuri din Cuvântul lui Dumnezeu, cum este Ezechiel 14.4 5.
Locuinţa morţilor. Unde este Locuinţa morţilor? În jos, în adânc. Descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la Locuinţa morţilor este gradată, adică se lărgeşte treptat. Biblia ne vorbeşte de Locuinţa morţilor: Şeol în evreieşte şi Hades în greceşte. Acolo merg cei care au murit, credincioşi şi necredincioşi; credincioşii odihnindu-se, ceilalţi chinuindu-se. Domnul Isus a vorbit despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr şi a amintit de existenţa unei prăpăstii între unii şi alţii. Nu se poate trece de la un loc la altul; iar Dumnezeu nu Se foloseşte de niciunul dintre cei ce au trăit pe pământ şi au trecut dincolo, să-i trimită din nou şi să-i înveţe pe oameni. “Au pe Moise şi pe proroci: să asculte de ei” (Luca 16.29). Aceasta înseamnă că au Sfânta Scriptură, unde putem vedea cum nu se poate mai lămurit care este voia lui Dumnezeu şi ce-a făcut El pentru mântuirea oamenilor.
O schimbare a intervenit în Locuinţa morţilor la moartea Domnului Isus. Odată cu moartea şi învierea Domnului Hristos se pare că a intervenit o schimbare şi în Locuinţa morţilor. Credincioşii născuţi din nou merg la Domnul Isus. Când tâlharul de pe cruce s-a adresat Domnului Isus cu cuvintele: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta!”, Domnul i-a răspuns: “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23.42,43). Scriindu-le creştinilor din Tesalonic, apostolul Pavel le spune: “Dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El” (1 Tesaloniceni 4.14). Aşadar, când Domnul Isus va veni din nou, îi va aduce cu El pe cei ce au adormit în El. Deci starea de după moarte a sufletelor credincioase este: la Domnul Isus. În Apocalipsa 1.18 se spune că Domnul Isus are cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Moartea are trupurile; Locuinţa morţilor are sufletele.
Dumnezeu poate trimite uneori în lumea noastră oameni care au ajuns dincolo. Cine poate trimite în lumea noastră pe cineva care a ajuns dincolo? Numai Domnul Dumnezeu, dacă aşa găseşte El cu cale; şi nimeni altul. Deci Dumnezeu a intervenit şi în cazul arătării lui Samuel şi n-a lăsat ca acea femeie spiritistă să-şi desfăşoare meşteşugul ei înşelător. Domnul este Cel care a făcut să apară Samuel. Ceva asemănător se vede la Numeri 23.15,16, unde Dumnezeu i-a ieşit înainte lui Balaam şi i-a pus în gură cuvinte de binecuvântare pentru Israel, deşi Balaam se dusese să consulte un duh rău. Altădată, trimişi de Dumnezeu, Moise şi Ilie au apărut pe muntele schimbării la faţă şi au stat de vorbă cu Domnul Isus. În Evanghelia după Matei (27.51,52) se spune că, atunci când a fost ruptă perdeaua dinăuntrul templului, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Dar unde s-au dus după aceea? Ce s-a făcut cu ei? Nu ştim. Dumnezeu poate să-i dea unei creaturi un trup, aşa cum le-a şi dat de multe ori unor îngeri. Îngerii pot să capete de la Domnul un trup, pentru un timp. Însă ce se întâmplă după aceea cu acel trup nu ştim. În cazul femeii din En-Dor, Dumnezeu a făcut să apară Samuel însuşi. Dar unde a mers după aceea? La locul lui. Aceste lucruri întrec mintea noastră. “De ce m-ai tulburat?” – nu “De ce m-ai trezit din somn?” “De ce m-ai tulburat?”, zice Samuel, ceea ce nu înseamnă “De ce m-ai trezit din somn?”. Nu este o plăcere pentru cel ce a ajuns în lumea de dincolo să revină pe pământ, decât doar ca un act de ascultare faţă de Tatăl; altfel nu-i nicio plăcere să vină dintr-un loc de fericire într-un loc de păcat şi de nelegiuire. În cazul lui Samuel, tristă era şi vestea pe care i-o repeta lui Saul. (Continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424