Acum în vârstă de 23 de ani, Lucian Vasilică Milea, originar din Bughea de Jos, unul dintre cei doi tineri condamnaţi pentru uciderea taximetristului Dumitru Gruianu, a cerut Tribunalului Argeş, la începutul lunii noiembrie, anul trecut, întreruperea executării pedepsei de 25 de ani de închisoare. O lună mai târziu, pe 13 decembrie 2016, completul Tribunalului Argeş şi-a declinat competenţa asupra soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. Contestaţia la executare a lui Lucian Vasilică Milea, la Judecătoria Piteşti, s-a derulat la termenul de joi, 26 ianuarie 2017, când completul Secţiei Penale i-a respins ca inadmisibilă cererea.
Pe lângă solicitările adresate instanţelor, Lucian Vasilică Milea ne-a trimis, prin intermediul tatălui său, mai multe „memorii”, în care tânărul afirmă că a fost forţat de anchetatori să recunoască o faptă pe care nu a comis-o.
Cei doi tineri, Lucian Vasilică Milea şi Valentin Nicolae Popescu, au fost condamnaţi pentru omor pe 27 mai 2013, la un an şi trei luni de la momentul comiterii crimei, 4 februarie 2012. Prin sentinţa Tribunalului Argeş, Vasilică Lucian Milea a fost condamnat la 25 de ani de închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor (cu circumstanţe agravante de omor calificat şi omor deosebit de grav, prin cruzime şi interzicerea, timp de 5 ani, a unor drepturi). Valentin Nicolae Popescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de omor, dar, fiind minor, a fost închis într-un loc de detenţie special.
De când a fost condamnat, Lucian Vasilică Milea îşi strigă nevinovăţia de câte ori are ocazia. În perioada când era în arest preventiv, Lucian Vasilică Milea consemna într-o scrisoare: „Familia e aerul, Andreea, bătăile inimii mele, nu pot trăi fără aceste două lucruri. Sper ca, în viitorul apropiat, să mă eliberez şi să-mi continui viaţa şi să mă pot reintegra în societate, dacă nu este aşa, stau degeaba pentru alţii în puşcărie. Ăştia vor să-mi însceneze totul, să pună toată vina asupra mea, dar nu vor reuşi, eu voi merge numai şi numai pe adevăr, poate mă ajută Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru mine, să se afle adevărul, să pot ieşi de aici, pentru că nu mai pot rezista mult, nu ştiu ce voi face dacă mă condamnă, nu voi rezista tot mandatul, eu sunt doar un copil, puşcăria nu e pentru mine, nu am ce căuta aici, pentru că nu am făcut absolut nimic, nimeni nu mă crede, degeaba strig la Dumnezeu după ajutor, că nu mi-l poate oferi nici El, nici familia. Sunt un om între o mie de haite, pot ceda oricând, aici sunt mulţi oameni care suferă pentru cei de acasă, alţii care nici familii nu mai au, şi pentru ce? Pentru că intră nevinovaţi în puşcărie. Procurorii şi restul Poliţiei se bucură la banii care le dă statul în plus, dar nu se gândesc că există Sus un Dumnezeu care le va da după faptă şi răsplată.”