-5.9 C
Campulung Muscel
10/02/2025

Ianuarie, vreme de raport

Fiind prima lună a anului, şefii de servicii şi instituţii subordonate autorităţilor administraţiei publice locale se prezintă la raport. Excepţie fac directorii de societăţi comerciale, unde „patron”, unic sau majoritar, este Consiliul Local, societăţi ale căror conduceri dau raportul în particular. Edilul şi Pieţele nu-şi prezintă bilanţul public, realizările şi nerealizările fiind discutate cu uşile închise, fără presă, pentru ca concluziile să nu ajungă la ştiinţa comunităţii căreia îi aparţin bunurile administrate, exploatate şi, în general, fructificate în scopul obţinerii de venituri de către cele două societăţi. Cum comunitatea câmpulungeană este proprietara averii de care dispun Edilul şi Pieţele, nu aleşii – care au dezamăgit puternic, şi nu o dată, când a fost vorba de apărarea intereselor publice – era îndreptăţită să i se prezinte un raport de activitate şi din partea celor două societăţi susţinute din banii noştri. Fie în calitate de plătitori de servicii, fie în calitate de contributori la bugetul local, din care sunt finanţate investiţii de extinderi de reţele de apă şi canalizare sau, în cazul Pieţelor, viitoarea modernizare anunţată de Liviu Ţâroiu, în caz că tentativa de accesare a unor fonduri de la Guvern, prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (Ordonanţa 28), eşuează. 

Din acest considerent, nu ni se pare corectă menţinerea interdicţiei pentru presă de a asista la şedinţele AGA la Pieţe şi Edilul, unde privatul este cu bagajele făcute, în aşteptarea preţului pe care Câmpulungul se pare că-l va plăti în 2017 pentru răscumpărarea treimii din societate pierdute acum zece ani. Or, dacă nu este posibilă participarea jurnaliştilor la dezbaterile acţionarilor, care sunt aleşi tot de populaţie – aşadar, comunitatea este parte a acestui proces, începând de la acţionariat, până la patrimoniu şi susţinerea din fonduri publice a unor investiţii – măcar să beneficiem de un rezumat, cu ceea ce le convine din dialogul ultrasecret. Dar cerem prea mult şi, dacă o ţinem dintr-o pretenţie într-alta, s-ar putea să le vină ideea să nu ne mai lase să intrăm nici la şedinţele de Consiliu, la ce atmosferă încrâncenată pluteşte în acest mandat.

Păcat că suntem atât de urâcioşi, închistaţi, încuiaţi în gândire, încât să nu comunicăm unii cu alţii, aşa cum se întâmplă dincolo de graniţele Câmpulungului, în lumea civilizată a judeţului, unde directorii aflaţi în slujba populaţiei, din proprie iniţiativă, ţin conferinţe de presă, fără să aştepte ghiontul superiorului. La noi, însă, şi superiorul întruneşte calităţile expuse mai înainte, aşa că ce aşteptări să avem de la subordonaţi „să spargă gheaţa” izolării de beneficiarul serviciilor lor?! 

Întrucât avem un exemplu pozitiv la o azvârlitură de băţ de Câmpulung, lansăm şi în acest colţ de pagină aprecieri la adresa primarului de la Bughea de Jos, care, înainte de a plămădi bugetul, a lăsat biroul cel nou şi a coborât în teritoriu, programând întâlniri cu locuitorii din fiecare sat al comunei. Nu pentru dezbaterea publică a bugetului, aşa cum se întâmplă la Mioveni, în cartiere, acţiune care nu i-a inspirat şi pe liderii noştri, dezinteresaţi să afle ce vrea lumea, fiind din cale-afară de mulţumiţi că nu vine nimeni la întrunirea de la Primărie, ca să le dea lor socotelile peste cap. La Bughea de Jos, întrevederile se ţin pentru ca edilii să afle de la cetăţeni ce să pună în buget, pe lângă alte subiecte de lămurit. Aşa cum este gunoiul, o „nebuloasă” şi pentru câmpulungeni, dar cine să meargă în cartiere ca să le explice, aşa cum face primarul vecin, care are planificate şedinţe în satele localităţii, pentru clarificarea inclusiv a obligaţiilor de plată. 

Dacă este ianuarie, este vreme de raport. Ca să nu obosească studiind atâtea informări aferente anului trecut, în prima lună a anului, au fost programaţi directorul ADP, Liviu Popescu, şi cel al  Asistenţei Sociale, Cătălin Bădiţa. Ultimul a avut de scris, nu glumă, nu mai puţin de trei rapoarte, pe care aleşii, bănuim, le-au lecturat până la întrunirea de astăzi, ca să-şi exprime eventuale nemulţumiri ori, dimpotrivă, laude la adresa activităţii „ireproşabile” a Socialului, care a încheiat 2016 cu o bâlbâială impardonabilă în materia repartizării tichetelor sociale persoanelor sărace. 

Dacă Bădiţa a fost scutit de critici în anii trecuţi – probabil, tot aplauze va primi şi la şedinţa de astăzi, pentru munca susţinută în scopul combaterii sărăciei şi excluziunii sociale – nu la fel de norocos a fost Liviu Popescu, dat de garduri atât de puternic la un moment dat, încât am fost tentaţi să credem că i s-a găsit un înlocuitor şi de aceea i se caută nod în papură. Ce-i drept, nu era greu de găsit, întrucât forţele modeste ale serviciului, şi umane, şi logistice, împiedică derularea sarcinilor într-o manieră impecabilă. Adăugăm insuficientei dotări a ADP-ului nesimţirea unei părţi consistente a populaţiei, şi băştinaşe, şi sosite de la ţară, cu treburi la oraş, şi avem complet tabloul neputinţei serviciului public. Lipseşte din prima tranşă de directori şefa de la Evidenţa Persoanelor, care, probabil, va veni luna viitoare, cu colegii de la Cultură: Bibliotecă, Muzeu şi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. 

Cel mai important raport, „bomboana pe coliva” informărilor publice, este, bineînţeles, cel aparţinând lui Liviu Ţâroiu, care, şi interimar, şi oficial, a prezentat un bilanţ pe 2016 cât două de-ale înaintaşului său. Ca să fie mai cu moţ, enumerarea se încheie cu câteva mărturisiri de suflet ale conducătorului nostru, care îi vor adăuga 5.000 de voturi, în 2020, celor 5.000 scoase în 2016. 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!