În ultimii doi ani, incinta fostului Cinematograf „Muscelul” a trecut printr-o transformare radicală, prăpădul interior fiind eliminat şi înlocuit cu o investiţie uriaşă, care, astăzi, îi atrage pe tinerii Câmpulungului şi nu numai. Următoarea relatare îşi propune să prezinte publicului muscelean o realizare, până la urmă, în cadrul unei iniţiative private, care a salvat clădirea de la distrugere sigură. N-a putut s-o facă proprietara, Regia de Film, care a lăsat în paragină un loc de suflet al câmpulungenilor, a putut un întreprinzător particular, care a transformat sala cinematografului într-un local cochet, decorat cu mult bun gust, unde au loc seri tematice. Astfel, omul de afaceri a completat investiţia demarată în urmă cu trei ani, când grădina de vară a cinematografului a fost transformată într-o terasă în aer liber. Până la urmă, nostalgicilor după fostul cinema central nu le rămâne decât să se consoleze cu ideea că măcar astfel clădirea rămâne în picioare, însufleţită de o viaţă nouă, unde se ţin evenimente pentru un public elevat. Şi să fie convinşi că societatea cinematografică n-ar fi renovat în veci imobilul emblematic al municipiului. Exclus să-i fi redat fosta destinaţie, despre care este greu de crezut că ar mai fi umplut sala de spectatori ca pe vremuri, când rula un film bun. Poate, la început, de curiozitate, dar interesul s-ar fi pierdut în timp.
Cum ajunsese cinematograful
Văzând ce se alesese de cinematograful copilăriei şi tinereţii multora dintre noi, te apuca plânsul, mai rău ca la filmele indiene vizionate într-o sală înţesată de spectatori veniţi cu familia în efectiv complet. Un film sinistru a „rulat” până acum doi ani în incinta devastată într-un stil barbar de tot soiul de derbedei, care şi-au descărcat nervii pe dotările fostului Cinema „Muscelul”. Zice-se, se adăposteau, noaptea, între zidurile goale, boschetarii pripăşiţi prin Câmpulung din te miri ce colţuri ale judeţului şi probabil că aşa era. Trebuia să înnopteze undeva milogii urbei, care te oripilau cu rânjetul schimonosit de băutură şi foame şi cu mirosul de hoit în mişcare. Şi cine nu prinsese o odaie liberă prin băile din „Kretzulescu” ante-reabilitare, avea loc berechet în interiorul cinematografului
Amplasat, în mod nefericit, pentru clienţii băncii din apropiere şi trecătorii opriţi pentru câteva minute de odihnă în Grădina Publică – şi nu doar pentru ei – într-o zonă ultracentrală, fostul cinema te scârbea cu urâţenia lui şi mizeria adunată grămezi în interior, pe care o zăreai din stradă. Într-o perioadă, intrarea a fost blocată, dar baricada nu i-a împiedicat pe huliganii „cuibăriţi” în interior să continue distrugerile.
Cinematograful, care, cu 25-30 de ani în urmă, vibra de viaţă şi aducea atâta bucurie iubitorilor de filme bune, care aveau două-trei ore de program tv pe seară, în alb-negru, a fost lăsat de izbelişte de proprietar, Regia Română de Film. Ani la rând, n-a mai fost de folos decât hoţilor de fier vechi şi „homeleşilor” adăpostiţi pe timp de noapte, ploaie, frig şi ninsoare. Ce-i drept, şi etnicii care au locuit la etaj au contribuit masiv la ruinarea sălii, a scărilor şi a zonei casei de bilete, punând pe foc mobilierul din lemn şi vânzând la fier vechi instalaţia electrică.
Acum patru ani, am pătruns în clădire, pentru a vedea dezastrul cauzat de „vandalii” urbani. Uşile de la intrare, larg deschise, până la perete, erau o invitaţie pentru amărâţii care îşi trăiau viaţa ca un film de groază. De la stradă, îţi dădeai seama că orice „lovit la scufie” putea să intre şi să facă zob ce-i ieşea în cale. Cum am împins uşa capitonată la interior, mirosul puternic trăda prezenţa şobolanilor, care, combinat cu duhoarea mucegaiului şi a excrementelor, îţi aducea conţinutul stomacului în gât. De la intrare se vedeau pe podea rămăşiţe din capitonajul pereţilor care servea drept izolare fonică, aruncate după ce au fost decojite de pe lambriul ajuns în sobe.
Peturi de bere împrăştiate şi zdrenţe colorate adunate sub forma unor culcuşuri erau dovada că acolo înnoptau nefericiţii aduşi de soartă pe străzi. Bineînţeles că n-am mai găsit niciun scaun în sala principală, nici urmă de „picior”, care să dovedească existenţa unor rânduri de bănci în trecutul îndepărtat. Şi linoleumul a fost şterpelit, rămânând doar cimentul gol, umplut de dejecţii care emanau un miros pestilenţial. Pe pereţi se zăreau spărturile din care s-a scos cablul electric ce alimenta neoanele. Întreaga instalaţie electrică a fost smulsă, împreună cu dozele din pereţi. Mai întâi de toate, ca să ajungă la cabluri, au jupuit lambriul şi izolaţia fonică. Pereţii, fiind foarte înalţi, nu au fost în întregime decojiţi de învelitoarea din lemn, ci doar până unde au ajuns întreprinzătorii de ocazie, dar, odată procurată o scară, probabil, tot printr-o furăciune, treaba era ca şi rezolvată.
Îndreptându-ne către intrarea principală, unde era odinioară casa de bilete, am remarcat că au dispărut geamurile şi uşile, chiar au fost smulse şi tocurile, împreună cu o parte din zidărie. Au încercat să taie şi un stâlp din lemn, dar nu au reuşit. În partea din spate nici nu mai exista uşă, intrarea fiind liberă pentru oricine.
În camera unde ar fi trebuit să fie toaleta, şi-au amenajat culcuşuri boschetarii. Am urcat scările, acolo unde trebuia să fie tribunele dar nu am găsit decât nişte dărâmături şi toalete devastate din care lipseau obiectele sanitare şi din care emana un miros care făcea aerul greu de respirat.
Cu un etaj mai sus, acolo unde se afla camera de producţie, nu se mai găsea nimic. Au fost furate până şi prizele, în pereţi rămânând doar găurile. Deasupra se puteau vedea uşile de la camerele ocupate de chiriaşii Primăriei, între timp, evacuaţi şi ei.
Ce este astăzi
Despre proiectul de restaurare a clădirii impunătoare vorbea şi viceprimarul cu atribuţii de primar, în 2015, Liviu Ţâroiu, în contextul amenajării la etaj a unor locuinţe pentru doctori. În 2015, omul de afaceri, care, cu un an înainte, pusese în funcţiune terasa deschisă, avea deja concesionată partea de jos a imobilului, conform spuselor mai-marelui administraţiei publice locale. Astăzi, numai privatul şi-a îndeplinit obiectivul de a transforma sala fostului cinema într-o locaţie destinată celor cu gusturi fine. Imaginile postate pe site-ul de promovare a localului vorbesc de la sine despre investiţia colosală întreprinsă, care a însufleţit o dărâmătură moartă. Cei care i-au trecut pragul vorbesc în termeni elogioşi la adresa designului interior, ce a readus la viaţă o clădire care, lăsată în halul în care se găsea, avea un deznodământ previzibil.
Patronii localului inaugurat în luna decembrie, cu un recital de colinde şi “Stand Up Comedy”, care, în materie de evenimente, n-are concurenţă pe piaţa din Câmpulung, are un calendar puţin spus atractiv. După “Cafe Concert – Violin Lady/Alice”, pe 7 ianuarie, a urmat „Ora de păpuşi”, dedicată copiilor, pe 8 ianuarie. Clienţii sunt aşteptaţi la „Stand Up Comedy”, pe 20 ianuarie, iar, pe 4 februarie, va concerta Adda. A prins la publicul sătul de cârciumile insalubre, pline de „bruneţi” gălăgioşi, şi concertul susţinut de Crăciun de “Sierra String Quartet”, format din patru instrumentiste frumoase şi talentate, precedat, pe 22 decembrie, de “Cafe Concert Saxofon”. Deci, cine vrea poate.