Ce plictiseală trebuie să fie pe capul primarului nostru, care n-are nici buget de cheltuit şi probabil că nu-l va avea până în luna martie! Şi nici zăpadă de degajat, ca să-şi umple timpul cu ceva, să-şi descarce energia pe cineva. Apreciem că taximetriştii au preluat – iar acum împrăştie în rândul clienţilor – ideea „deszăpezirii impecabile”, pe care tandemul Ţâroiu-Blidaru a dus-o la îndeplinire, cu maximum de profesionalism, graţie zgârceniei cu care natura s-a îndurat să cearnă o imitaţie de ninsoare, depusă într-un strat anemic, cât să-ţi mozolească vârful ciubotelor. Până şi natura îl iubeşte pe Ţâroiu, nu numai apărătorii garajelor, care au produs acest „Iron Man” al administraţiei publice locale. Adică „Omul de Oţel”, care e din altă poveste decât cea cu „Omul de Tinichea”, deci, vă rugăm, fără acuzaţii la adresa noastră că insinuăm că primarul este protectorul „tinichelelor” din cartiere, de dragul votului din 2020. Până vom vedea ce poate „mâna de fier” PSD-istă, în afara Primăriei, însărcinată de electorat să dreagă ce a stricat “mămăliga liberală”, remarcăm îndârjirea cu care natura l-a împiedicat pe edilul şef al târgului să-şi demonstreze adevărata putere şi capacitate de mobilizare a ADP-ului cocoţat pe un munte de sare. După ce că i-a dat trei fulgi scofâlciţi într-o zi, i-a mai şi topit în următoarea!
Aşa că, privat de răzbelul cu intemperiile, Liviu Ţâroiu conduce o campanie cu maculatură pentru viitoare proiecte, pentru ca, atunci când va avea banii, să intre vârtos în lucrări. A pus la bătaia reparaţiilor două poduri, cinci clădiri, asfaltarea din Grui, canalizarea pe Carpaţi, Ţicăloiu şi Zăvoiului, reia cătinel treaba cu parcarea în locul Teatrului de Vară şi a dat startul strângerii cu uşa a contribuabilului, forţat, din 2017, să plătească gunoiul la Primărie. O treabă inteligentă, care avantajează operatorul, dar s-ar putea să avantajeze şi Primăria, dacă ne gândim la faptul că orăşeanul nostru este, totuşi, un plătitor disciplinat. Că sunt şi „uscături”, după cum v-am arătat în ediţiile trecute, unele posesoare de vile, “fumuri” şi funcţii la stat, date de partid… Înainte de a face publică lista, Ţâroiu ar fi putut să le bată obrazul „uscăturilor” din propriul partid sau din alianţă, de la ALDE: „Păi, cum votaţi, mă, voi taxele pentru câmpulungeni, când sunteţi pe lista de restanţieri?!” Dar, după modelul ţăranului care şi-a dus mârţoaga la târg ca s-o facă de râs, şi primarul i-a arătat lumii pe camarazii cu datorii la bugetul local, ca să vadă electoratul că şi unii dintre aleşi încalcă cu obrăznicie obligaţia de plată.
În sfârşit, să depăşim sila pe care ne-au provocat-o consilierii locali de pe „lista ruşinii” şi repetăm pentru naţiune o informaţie utilă: suntem aşteptaţi la Primărie ca să declarăm câţi locuim sub acelaşi acoperiş, ca să ştie doamnele cât să ne calculeze pe trimestru la gunoi. Nu faceţi treaba asta, calculul vi se face din oficiu, pe baza datelor de la Evidenţa Persoanelor. Şi atunci plătiţi ca proştii şi pentru jumătatea de familie care munceşte în afară. Odată înfiinţat la ghişeul Primăriei, de patru ori pe an, ca să achiţi gunoiul, sigur dai şi impozitul pe proprietăţi şi ce alte daraveli mai ai neonorate. De aceea ne îndoim că scenariul creionat de liberali, cum că se va cocoşa Primăria sub greutatea datoriilor la gunoi, se va adeveri, cunoscută fiind abilitatea conţopiştilor de a-ţi condiţiona eliberarea oricărei hârtii de stingerea unui debit. Zapciii lui Ţâroiu ar fi în stare să nu te lase nici să te însori dacă depistează în hârţoagele lor computerizate vreo amendă de circulaţie de care te-ai făcut că ai uitat.
Aşadar, ce face Ţâroiu după ce termină şi documentaţiile? Că doar n-o să le facă şi pe cele aferente mandatului 2020-2024. O temă de lucru i-a dat-o colegul Cornel Băjan, dar sugestia s-a limitat la a parcurge traseul dintre urechile destinatarului. La şedinţa din noiembrie, colegul de partid a adus fotografia uneia dintre cele patru statui intitulate „Anotimpurile”, amplasate fiecare în câte un colţ al Grădinii Publice. Unde sunt „Anotimpurile”?, l-a întrebat direct Cornel Băjan pe primar, care a răspuns în stilu-i flegmatic: s-au schimbat anotimpurile. Şi s-au şi împuţinat, de aceea Cornel n-a mai găsit decât poza unuia dintre ele. Fără să reacţioneze la băşcălia primarului, el a povestit colegilor din Consiliul Local că a locuit lângă Grădina Publică, în ale cărei colţuri străjuiau cele patru reprezentări, care nu erau deloc mici, ci cât el de mari. Să nu fie pe la vreun ranch, şi-a exprimat acesta îngrijorarea, mai ales că sunt dispărute de mult.
Cine era primar când s-au evaporat statuile?, au cerut să ştie noii aleşi, dezamăgiţi cu un ridicat (chiar mai multe) din umeri. Ştim cine era secretar!, a fost aluzia lui David la sfertul de veac petrecut de Ghinea în Primărie. Dorinţa lui Cornel Băjan era ca „Anotimpurile” să fie repuse la locul lor, lucru care nu sună deloc rău. Găsirea şi instalarea lor ar fi o ocupaţie şi pentru primarul care n-a avut pe agenda începutului de an decât tăieri de porci la partide şi evenimente culturale. Până trece iarna lucie şi vine primăvara cu buget şi ghiocei răscoliţi de utilajele câştigătorilor de licitaţii, să purceadă ancheta coordonată de încă proaspătul şef al Poliţiei Locale, care are şansa misiunii vieţii: să depisteze grădina baştanului cadorisit cu statuile lui Baraschi. Şi să le scoată de la el.