19.9 C
Campulung Muscel
13/04/2024

Scările blocului Romarta, locul unde fumează şi beau cafea elevii chiulangii

Zona din spatele blocului Romarta a devenit, de când a început şcoala, locul preferat al adolescenţilor care au deprins viciul fumatului din generală. Deveniţi liceeni, sunt fumători în bună regulă, cu obiceiuri intrate în rutina zilnică, aşa cum este şi acesta al întâlnirilor matinale, la o cafea şi o ţigară, în spaţiul cu pricina. În caz că mai sunt părinţi în oraş care nu ştiu că odraslele lor fumează, le sugerăm un raid la cântatul cocoşilor pe breteaua de legătură între esplanada Clubului ARO şi blocurile din spatele instituţiei, ca să-şi identifice progenitura în găştile postate claie peste grămadă la cele două scări de bloc. La ora opt, când puştimea cu ochii lipiţi de somn trebuie să înceapă primul curs, „dezertorii” pufăie cu poftă şi îşi hidratează gâtlejurile uscate de fumul liniştitor cu cafeaua procurată de la dozatoarele din vecini, o droaie în clădirea Clubului ARO sau, mai aproape, la chioşcul de ziare. De-abia ai loc printre grupurile zgomotoase, care dau trezirea locatarilor din imobil cu chicotelile lor sub ferestrele celor cărora pensia le dă dreptul să zăbovească sub plapumă, scutind căldura, care-i atât de scumpă. 

Zăboveşte dacă poţi, când nişte muzgori, care ar trebui să fie în bănci, la şcoală, râd şi vorbesc în gura mare despre toate prostiile pământului. Înjură, îşi bagă, îşi scot, căci din tembeli nu puteau să iasă genii, şi ard, dimineaţă de dimineaţă, banii primiţi de acasă, de la părinţii cu nările astupate, cărora fie nu le pute, fie nu le pasă. Căci fumatul e cel mai mic rău care i se poate întâmpla fiului/fiicei, când la modă sunt drogurile, băutura, sexul pe bani, sexul cu persoane de acelaşi sex şi ce-or mai fi practicând generaţiile de gălbejiţi crescuţi la lumina monitorului.              

Dacă îi vezi, te-apucă şi mila, şi sila: gheboşaţi de frig, fiindcă de iarnă se mai îmbracă doar mamaia, cu jantilicuri pe ei până la buric, subţiri ca foiţa de ceapă, cu picioarele goale în târlici de pânză, în care şosetele se poartă ascunse, ca să fie expusă epiderma încheieturilor învineţite de temperaturile zgârcite, jucând de pe un picior pe altul, dar rezistând eroic pe durata primei ore de chiul. Buzunarele care au coborât mult sub fese, odată cu turul nădragilor, căci, din nou, asta e moda, trădează care le sunt plăcerile: pachetul de ţigări şi telefonul, aflat în poziţia „pe loc repaus”  atunci când proprietarul are o mână ocupată cu ţigara, iar cealaltă, cu paharul de cafea. Caraghioşi, descentraţi, probabil, de opăreala între coapse, cauzată de jeanşii prea mulaţi, care au început să semene din ce în ce mai mult cu ştrampii femeieşti, şi frezaţi cu ciobul, ăştia sunt adolescenţii noştri, care te fac să te cutremuri de halul în care au ajuns să umble. La şcoală!         

Într-o dimineaţă, o bătrânică binevoitoare, care a realizat că, dacă îi ia cu “huo”, riscă să coboare scările de-a dura, s-a oprit lângă junele cu feţele schimonosite de machiajul de centură, pentru o mică lecţie de viaţă, morală şi maniere. În timp ce bunicuţa oferea consultanţă gratis, în speranţa că vor scăpa, şi ea, şi vecinii, de pornografiile verbale de sub balcoane, una dintre blondele vopsite cu banii de alocaţie trăgea cu o sete din ţigară, de ziceai că e ultima şi se „duce”. Iar rotocoalele de fum, slobozite cu acelaşi nesaţ cu care au fost inhalate, au învăluit într-o ceaţă groasă ochelarii pensionarei cu bune intenţii. Ca să-i scurteze poveţele plictisitoare, matracucile minore i-au mulţumit batjocoritor şi i-au întors spatele, ca să-şi continue bârfele despre club, Facebook, „nesimţita aia, nesimţitul ăla”… 

Disperaţi de gălăgie şi mizeria lăsată în urmă de ciumpalacii încârligaţi la intrările din blocul central, pe geamul scării dinspre covrigărie a apărut un anunţ: “Vă rugăm, nu mai fumaţi la scară!” Dacă era pe exterior, era de mult completat cu un îndemn porcos adresat autorului. Probabil, cum vă aşteptaţi, toţi cei oripilaţi de comportamentul deviant al tinerilor de astăzi, căruia, cu toată indulgenţa, nu-i mai poţi spune teribilism, fumatul şi şezătoarea vulgară se practică pe mai departe. Aviz domnului poliţist local, trimis de la Primărie, ca să asigure stocurile de covrigi pentru şefi, să bage capul după colţ, ca să vadă o jumătate de clasă studiind la „şcoala vieţii”. 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!