Din păcate, noul an şcolar a găsit unitatea de învăţământ de lângă Parcul Kretzulescu cu aceeaşi vecinătate deplorabilă, a rămăşiţei proiectului de tristă amintire, abandonat în 2016, din motiv de refacere a documentaţiilor, pentru ca ceea ce Grup Corint a lăsat baltă să poată fi continuat de alţi constructori. Pentru ca tot plătitorul de taxe şi impozite să înţeleagă, parcurile au rămas neterminate şi aşa vor fi lăsate până la bugetul următor, deoarece autorităţile au nevoie de alte hârtii, alte licitaţii şi alte firme şi, cel mai important, o altă finanţare. Cum europenii nu sunt proşti să plătească de două ori acelaşi proiect, este la mintea cocoşului că osânda pică tot pe biata comunitate câmpulungeană, ţinută dintr-un şoc într-altul cu această investiţie de pomină în istoria Câmpulungului. Totuşi, chiar dacă intervenţiile importante, care implică sume mari de bani, nu se pot face în acest stadiu, în care se reface documentaţia, asta nu înseamnă că autorităţile locale nu pot întreprinde lucrări mai mărunte, gospodăreşti, până la urmă. Cum este învelirea clădirii băilor cu folie, ca să n-o prindă încă o iarnă descoperită. Sau cum este trotuarul de lângă Parcul Kretzulescu, distrus şi el şi încercuit cu plasă pe o bună bucată din lungime.
O astfel de lucrare care nu costa cine ştie cât, nefiind decât de eliminat împrejmuirea şi de turnat provizoriu, până la reconstruirea lui, un pietriş mai fin, pe care să calce cetăţeanul, se putea rezolva pe timpul verii, până la începerea şcolii. Nu se poate ca niciun ales să nu fi văzut mărşăluitul în şir indian al cetăţenilor care nu se feresc de maşini, ştiind că-i feresc posesorii lor, obişnuindu-se, în trei ani şi jumătate, de când s-a distrus trotuarul, să-i vadă pe stradă. Cu sacoşe, venind de la Kaufland, cu umbrele, cu ghiozdanele copiilor şi cu copiii trăgându-i după ei, expunându-se pericolelor, nici picaţi cu ceară nu utilizează pentru deplasare trotuarul disponibil. S-au obişnuit să meargă pe stradă, fiindcă, aşa cum am spus, şoferii s-au obişnuit cu ei. După ce că şi aşa zona era strangulată de autoturismele parcate şi pe o parte, şi pe cealaltă, lume mergând pe carosabil, ca vitele prin lobodă, mai lipsea!
Atunci, dacă au văzut că alegătorii au atracţie pentru partea cu parcul, autorităţile puteau rezolva chestiunea trotuarului înghiţit de „şantierul” Kretzulescu. Nu era cine ştie ce corvoadă: ridicarea gardului de pe tronsonul pe care încă există şi câteva roabe de pietriş, ca soluţie temporară, până la reconstituirea în condiţii a căii de acces destinate pietonilor. La fel, este de neînţeles, dacă parcul a fost redat câmpulungenilor, ce rost îşi au porţile dinspre Kaufland, pe care pătrundeau utilajele şi echipele de lucru ale Grup Corint, rămase, în prezent, fără o continuare. Cum constructorul şi-a luat tălpăşiţa şi ne-a lăsat ca pe proşti, într-un şocant stadiu de 23%, care a costat 81,6 miliarde de lei vechi, poarta trebuie şi ea să dispară. Apelul, care a avut la bază rugăminţile cetăţenilor, l-am lansat public. Acum rămâne de văzut cât timp îi ia conducerii Primăriei să ridice porţile şi, după cum ar fi de dorit, să refacă, măcar de formă, trotuarul.