În luna iulie a acestui an, publicistul Gheorghe Ion Petrescu – Radu Petrescu Muscel, pseudonimul literar – solicita sprijinul autorităţilor locale, pentru organizarea Simpozionului Internaţional „Apel la memorie: victimele războaielor”, eveniment derulat de Cercul de Cercetări Istorice „Preot Gheorghe Cotenescu”, sub patronajul spiritual al Patriarhiei Române şi al Academiei Oamenilor de Ştiinţă. Iniţiatorul acţiunii programate între 1 şi 3 septembrie, la Câmpulung, insista pentru analizarea şi aprobarea în regim de urgenţă a patronării de către Primărie şi Consiliul Local a evenimentului, patronare, care, în valoare materială, însemna un ajutor care să acopere o parte din bugetul de 4.700 de lei. Practic, tot ce însemna cazare, transport, masă, şi prânzul, şi cina, plimbările în împrejurimile Câmpulungului, coroanele, cadourile, obiectele şi serviciile de papetărie se ridica la această sumă, din care o parte să fie suportată din bugetul local de „patronii” destinatari ai adreselor lui Radu Petrescu. Ca să-i convingă, acesta puncta în hârtiile înaintate administraţiei publice locale eforturile depuse de comitetul de organizare, format din medicul Gheorghe Radu, Emil Hagi, prof. Gheorghe Banu, prof. Lavinia Bădulescu şi el, Radu Petrescu, pentru a deveni realitate ideea primei ediţii a unei manifestări concentrate pe legătura dintre Polonia, Câmpulung şi zona Muscel. De bine ce-au reacţionat aleşii la pledoria traducătorului şi ziaristului profesionist Radu Petrescu Muscel, acesta a menţionat, între partenerii evenimentului, „aportul simbolic” al Primăriei Câmpulung, constând în punerea la dispoziţie a sălii de festivităţi, în prima zi, şi asigurarea parţială a cheltuielilor legate de cazare. Înaintea municipalităţii, a cărei implicare n-a fost pe măsura aşteptărilor, au fost plasaţi alţi colaboratori: Institutul Polonez din Bucureşti, Primăria Dragoslavele şi Şcoala Gimnazială „Sfântul Iacob”.
Participare mult peste nivelul Câmpulungului
În momentul în care Radu Petrescu se adresa conducătorilor municipiului, acesta avea confirmată prezenţa unor specialişti din Polonia şi Lituania, cărora li s-au alăturat conferenţiari români, de la Bucureşti, Câmpulung, Craiova, Dobreta Turnu Severin, Piteşti, Râmnicu Vâlcea şi Târgovişte, potrivit materialului de prezentate a evenimentului: academicieni, ambasadori, ofiţeri superiori, profesori universitari, cercetători ştiinţifici, arhivişti ş.a.m.d. „De reuşita acestei acţiuni depinde potenţiala înfrăţire a municipiului Câmpulung Muscel cu localitatea lituaniană Rokiskis, deja înfrăţită cu oraşul-staţiune Borşa din Maramureş, o localitate cu un mare potenţial turistic şi economic, în apropierea căreia se află domeniul Contesei Livia de Dymsza Maiorescu, fiica academicianului şi omului politic Titu Maiorescu. Ca urmare a semnării Pactului Ribbentrop-Molotov şi a împărţirii sferelor de influenţă între Hitler şi Stalin, Polonia, Ţările Baltice şi România au avut o soartă comună, pierzând teritorii şi devenind teatre de luptă. Este perioada în care în Muscel au fost repartizaţi refugiaţi polonezi, printre aceştia comandantul armatei, Mareşalul Eduard Smigly-Rydz, internat la Dragoslavele. Este perioada în care Contesa Livia de Dymsza Maiorescu se refugiază cu familia la Câmpulung Muscel, localitate în care va muri la data de 26 august 1946, fiind ulterior înmormântată la Cimitirul Bellu din Bucureşti, alături de tatăl său”, preciza Radu Petrescu în informarea sa, în ideea de a trezi interesul aleşilor municipal.
După contribuţie şi după participare, Simpozionul Internaţional n-a trezit niciun interes „patronilor” bugetului local, nefiind prezenţi decât în prima zi, la deschiderea lui, trei consilieri locali: viceprimarul Mărgărin Blidaru, din nou cu rol de gazdă, în absenţa primarului Liviu Ţâroiu, şi colegii de la PSD, Constantin Ivan şi Marin Stanciu. Aceiaşi care au participat şi la simpozionul dedicat marelui arhitect Dumitrie Ionescu Berechet.
Dintre invitaţi îi amintim pe dr.Nicolae Mareş, fost ministru-consilier la Ambasada României la Varşovia, posesor al unei îndelungate cariere diplomatice, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, dr.Marcin Majewski, cercetător şi directorul Institutului Naţional al Memoriei din Polonia, ziaristul şi muzeograful Horia Nestorescu-Bălceşti, autorul unor lucrări având ca subiect istoria Masoneriei române, cercetătorul şi academicianul Marin Diaconu, Bogdan Stănescu, din partea Ministerului Afacerilor Externe, generalul Virgil Bălăceanu, rapsodul Grigore Leşe, care a interpretat o doină la ceremonia de deschidere şi a fost prezent la toate momentele simpozionului, şi alţii.
Temele anunţate de Radu Petrescu Muscel în cadrul festivităţii au fost: „Refugiaţii polonezi. Tranzitul tezaurului şi patrimoniului cultural polonez”; „Contesa Livia de Dymsza Maiorescu (1863-1946)”; „Istoricul Nicolae Iorga şi preotul profesor Gheorghe Cotenescu (1886-1965)”. Prima temă a constituit subiectul unui referat susţinut de dr.Marcin Majewski în a doua zi a simpozionului, mutat de la Primărie la Şcoala „Sfântul Iacob”, referat intitulat „Refugiaţii polonezi la Câmpulung Muscel în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”. Potrivit cercetătorului polonez, primii soldaţi polonezi au ajuns la Câmpulung la sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie. În prima parte a şederii lor pe teritoriul oraşului, au locuit în case particulare. Garnizoana Câmpulung a primit instrucţiuni legate de internarea soldaţilor polonezi. La începutul lunii octombrie, erau înregistraţi în Garnizoana Câmpulung 1.090 de militari, dintre care un ofiţer superior, 45 ofiţeri inferiori şi 1.044 de subofiţeri şi soldaţi. Toţi aceşti militari au primit alocaţii fixate de Ministerul Apărării, pe zi şi pe grad.
Fiica lui Titu Maiorescu a trăit ultimii patru ani ai vieţii la Câmpulung
Introducerea în cea de-a doua temă a simpozionului a fost asigurată de organizatorul acţiunii, care a prezentat un scurt istoric al sosirii în România a Contesei Livia de Dymsza Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu, căsătorită cu un conte polonez, deţinătorul unei averi importante în Lituania. Şi ea este considerată victimă a celui de-al Doilea Război Mondial, fiind nevoită să se refugieze în România, împreună cu cele două fiice şi cele două nepoate, în momentul în care Ţările Baltice au fost ocupate de Uniunea Sovietică, ulterior de Germania. S-a stabilit la Câmpulung, unde a şi murit după patru ani. Cu prilejul simpozionului, anunţa Radu Petrescu, se va dezveli o placă memorială, întrucât, anul acesta, s-au împlinit 70 de ani de la moartea ei. Contesa a decedat la Câmpulung, pe 26 august 1946, şi a fost înmormântată peste două zile, la Cimitirul Bellu în Bucureşti, alături de familie. Potrivit acestuia, „în urmă cu câţiva ani, a existat un contact între cele două Primării, Câmpulung şi Rokiskis, lituanienii dorind să se asigure că Livia Maiorescu, Contesă de Dymsza, a murit, într-adevăr, la Câmpulung; din păcate, partea română s-a mulţumit să confime.”
A treia temă abordată a avut, de asemenea, legătură cu Câmpulungul. Nicolae Iorga, marele istoric, spunea Radu Petrescu, a îndrăgit foarte mult această zonă şi şi-a dedicat o parte din timp studiului unor documente vechi, ale Obştei Moşnenilor câmpulungeni, pisanii. „A avut bucuria să-l revadă aici pe bunicul meu, Gheorghe Cotenescu, care i-a fost secretar particular, apoi l-a ajutat să poată iniţia cursurile de vară de la Văleni, l-a ajutat la înfiinţarea Partidului Naţionalist Democrat, condus iniţial de Iorga şi A.C. Cuza, doi profesori universitari, l-a ajutat înfiinţând organizaţia pe plan local în Muscel, apoi a devenit deputat de Muscel şi, firesc, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, a avut probleme, sprijinind logistic grupul de partizani „Haiducii Muscelului”, condus de Colonelul Arsenescu.”
Sobrietatea evenimentului a fost asigurată şi prin momentele artistice susţinute de Corul Veteranilor de Război din Piteşti, Teodora Ciurezu (vioară) şi Gheorghe Ciurezu (pian). Simpozionul a inclus mai multe vizite la obiective şi monumente comemorative: la Cimitirul Flămânda, la Monumentul Eroilor Polonezi ridicat în cinstea celor nouă eroi decedaţi între 1939 şi 1944, la Câmpulung, unde s-au depus coroane şi a fost oficiată o slujbă de către părintele Petru Păuleţ, la Monumentul şi crucea ridicate în amintirea Mişcării de Rezistenţă anticomunistă „Haiducii Muscelului”, la Mausoleul Mateiaş, apoi la Reşedinţa Patriarhală de la Dragoslavele, unde a fost internat Mareşalul Eduard Smigly-Rydz, comandantul suprem al armatei poloneze, refugiat în România. Evadarea acestuia s-a produs cu ajutorul lui Romuald Najsarek, comandantul polonez al lagărului de internare pentru soldaţi din Câmpulung Muscel.