Sunt concetăţeni care nu ratează nicio adunare, pentru a lua cuvântul şi a ţine speech-uri interminabile despre ce au făcut ei la viaţa lor, cât de important este ce fac ei, ce copii realizaţi au, cu şcoli, departe de Câmpulung, dezideratul oricărui părinte rămas “să stingă lumina”. Din această categorie a lătrătorilor care lungesc durata unui eveniment în al cărui centru nu se află, dar se bagă, se află şi următorul individ, cea mai moralistă oaie din târg, care este şi tată, şi soţ, şi slujbaş exemplar, cum altul nu mai există în Câmpulung. Credincios, cu frică de toţi sfinţii din calendar, pupător de mâini la toţi popi care îi ies în cale, când porneşte la bulevard, fiindcă slujba la stat cu care s-a pricopsit datorită faptului că instituţia era obligată să aibă acest post în schemă, îi permite să bată oraşul în lung şi-n lat. Insul este perfecţiunea întruchipată, care a făcut copii perfecţi şi are o nevastă “atât de perfectă”, încât nu ratează nicio felină cu care i se intersectează traseul, fie dimineaţa, la ducere, fie după amiaza, la întoarcere, sau chiar în timpul programului, când bănănăie ca o muscă fără cap. Într-o dimineaţă, bugetarul, familist convins de punga goală că este cazul să stea în banca lui, s-a întâlnit cu o damă venită din sens invers, grăbită spre serviciu. Cum se cunoşteau, şi-au dat bineţe şi fiecare şi-a văzut de drum. Blondina are un mers săltat, care atrage privirile pietonilor şi şoferilor. Cum amărăşteanul n-o văzuse decât din faţă, a simţit nevoia unei imagini complete. Fără ruşine şi fără să-i pese că-l putea vedea vreun cunoscut, s-a întors cu tot corpul ca să se uite la damă din spate. Şi s-a tot uitat ca prostul, el, predicatorul moralei lui peşte, căruia trasul cu coada ochiului nu-i oferea orizontul dorit. Aşa că s-a uitat ţărănoiul ca după tren, în gară, cum se depărtează “tentaţia”.
Articolul precedent