1.3 C
Campulung Muscel
12/11/2024

De ce îşi permit privaţii să-şi bată joc de lucrările cu statul

Magda BĂNCESCU

Fără să vrea, cei doi lideri câmpulungeni ai partidului de guvernământ, deţinător al unei majorităţi neatinse vreodată, în municipiu, de PNL, de unul singur, au continuat ideea lansată cu o săptămână înainte de colegul Dumitrescu: urgenţa dotării ADP-ului. Un ADP înzestrat cu utilaje de lucru, după înnoirea şefimii serviciului public, poate, într-un scenariu optimist, oferi lucrări de calitate, diversificate şi într-o cantitate care să-i producă privitorului sentimentul de satisfacţie că banii lui servesc confortului public. Primarul punea vrednicia ADP-istă – un pic nedozată în materia toaletării de arbori, parcă prea brutale -, simţită de câmpulungeni, după includerea în schema de personal a unor responsabili noi, pe seama proaspetelor angajări. Chiar Ţâroiu recunoştea, în spirit de glumă, că hărnicia îi ţine şase luni, după care… mai vedem, a lăsat acesta să se înţeleagă că „toaletează” şi el conducerea serviciului, dacă nu ţine ritmul care, momentan, îl mulţumeşte. Sărăcia care persistă în curtea ADP-ului, în materia uneltelor de lucru, era deplânsă de când viceprimar era Sorin Buta, în 2004-2008, care n-a reuşit să-şi convingă partenerul de coaliţie să cumpere, vorba aceea, o mătură. Asta pentru că banii se puneau la păstrare pentru „Kretzulescu”. Cu Ţâroiu la „butoane”, ca viceprimar şi primar, s-au simţit ceva intenţii de utilare a logisticii ADP-iste, dar achiziţiile întreprinse sunt, fără discuţie, insuficiente, pentru a face faţă valului de nesimţire câmpulungeană şi musceleană, care lasă urme peste tot. 

Fără maşini performante, degeaba pui biciul pe muncitori, ca să facă lună trotuarele şi străzile, dacă prestaţiile lor produc un disconfort comparabil celui cauzat şi când nu fac nimic în privinţa curăţeniei. Într-una dintre zilele săptămânii trecute, lucrătorii au avut pe agenda de intervenţie Bulevardul I.C. Brătianu. Şi anume ridicarea resturilor acţiunii de deszăpezire, strânse la trotuar, în special, şi amestecate cu mizeria de zi cu zi. Curăţenia a constat într-o vânturare cu mătura a grămezilor din care s-a ridicat o pulbere albă în aerul dimineţii a cărui răcoare n-o mai simţeai de atâta prăfărie. Nu că nu te mai vedeai om cu om pe trotuarele învăluite într-o ceaţă înecăcioasă, dar atmosfera lăptoasă a generat un plus de prudenţă şi celor de la volan. Atât de mult praf au putut ridica de pe stradă şi trotuar măturătorii ADP-ului, care au îmbâcsit cu frenezia lor matinală – înaintea ceasului opt al dimineţii – ce s-a putut: trecători, maşini, curţile localnicilor, arbori, vitrinele spaţiilor comerciale. Degeaba au măturat ăia vârtos, dacă rezultatul final a însemnat un deranj pentru cei din jur, care s-au întrebat, fireşte, de ce Primăria nu scoate pe teren maşina de curăţenie stradală, pentru o treabă executată profesionist. De aceea spuneam că nu este suficient să faci, ci să faci ca lumea, dacă tot depui un efort în contul salariului care nu mai e unul de mizerie, de vreme ce angajările la ADP s-au lăsat cu vociferări din partea celor care n-au prins un post. 

Dotarea ADP-ului a fost abordată de şefii PSD Câmpulung în alocuţiunile lor cu tentă mai mult administrativă decât politică în contextul lucrărilor „lălăite” de fericiţii câştigători ai contractelor cu Primăria. Primarul, care încasează papara cetăţenilor pentru lâncezeala şantierelor, scuză ritmul de melc infirm al constructorilor locali prin lipsa personalului. Firmele n-au cu cine lucra, iar rezilierea contractelor celor care nu respectă termenele de finalizare echivalează cu o cheltuială în plus pentru autorităţile locale. Altfel spus, reluarea procedurii aduce autoritatea contractantă la începutul investiţiei. Adică întocmirea unui nou proiect pentru „restul de executat”, proiect care costă şi nu puţin, organizarea altei achiziţii publice pentru găsirea altui executant, plus timpul propriu-zis al continuării operaţiunilor abandonate de precedentul. Aşadar, întreruperea contractelor nu este o opţiune avantajoasă pentru administraţia locală, aspect pe care îl speculează şi constructorii, care îşi permit să se mişte în reluare, ştiind că nu păţesc nimic. Culmea ironiei întreţinută de legi de tot râsul este că instituţia care comandă lucrarea şi o plăteşte din banii contribuabililor nici măcar penalităţi nu le poate impune acestor contractanţi superficiali, pentru că sancţionaţii le contestă în instanţă şi mai şi câştigă.    

Asta i se întâmplă în prezent Primăriei, care, vorba mucalită a primarului, „a stat capră” în faţa executantului parcului din Vişoi, care trebuia să predea proiectul la 15 octombrie 2018. Şi acesta era tot un termen depăşit, căci locul de joacă din vecinătatea Bisericii de Lemn trebuia să răsune de veselie vara trecută. După o toamnă şi o iarnă câştigate de patron, care face Primăria să joace cum cântă el, ruperea înţelegerii nefiind o variantă convenabilă autorităţilor, iată că nici zilele frumoase de primăvară nu găsesc lucrarea recepţionată. Omul de afaceri are răgaz până la sfârşitul lunii martie ca să-şi onoreze obligaţiile asumate prin contractul încălcat mult şi bine. Un răgaz al ruşinii, care, în condiţiile existenţei unei „liste negre” cu firmele care şi-au bătut joc de investiţiile pe bani publici, l-ar exclude din rândul abonaţilor la lucrările cu statul. „Lista neagră” este soluţia, admite Liviu Ţâroiu, care a păţit-o şi cu parcările de pe Alexandru cel Bun. Alt contract, altă firmă neserioasă, tot locală, care a executat lucrarea doar pe partea stângă, cum curge râul. Primăria i-a reziliat contractul, iar urmarea afacerii ratate constă într-o povară pe spatele ADP, care preia investiţia neterminată. Aşa şi cu parcul. Dacă l-ar fi uşuit de pe şantier pe privatul care s-a lungit cu îndrăzneală, năpasta pica pe ADP, care, vorba lui Ţâroiu, n-are oameni, n-are utilaje, n-are de niciunele. 

La acest capitol trebuie lucrat, susţine senatorul Marin, care a dat un exemplu din experienţa de la Comisia de Transporturi, unde au loc frecvent discuţii legate de mişcarea nepermis de greoaie a constructorilor, rapizi doar când vine vorba să prindă contractul. Marin a făcut o comparaţie cu CNAIR, care a investit în utilaje, pentru a continua diferenţa de lucrări lăsate baltă de particulari. Fără altă licitaţie, fără complicaţii. Lucru pe care senatorul îl recomandă a fi aplicat şi în cazul ADP-ului.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!