Pişcoturi, şampanie, blesteme şi aleşi absenţi la ultima întâlnire a Consiliului Local în această formulă. A fost o şedinţă scurtă, de trei sferturi de oră, legiuitorii punându-se de acord să nu se mai împungă politic, pentru salvarea aparenţei de muncă în slujba comunităţii. N-au fost păcăliţi de atitudinea, chipurile, de fairplay nici ţâncii purtători de pamperşi, puşi să plătească gunoiul de cum li s-a eliberat certificatul de naştere. Era destul de electorală ordinea de zi, care, şi de această dată, abunda în pomeni acordate de la bugetul local celor cu mâna întinsă, pregătită a fi umplută cu taxele şi impozitele câmpulungenilor, devenite bătaia de batjocură a administratorilor finanţelor noastre. N-a rămas nesatisfăcută tranşa de milogi aferentă lunii mai, cu atât mai mult cu cât era întrunirea dinaintea alegerilor şi orice vot câştigat este la fel de preţios ca aurul pentru majoritarii liberali din Consiliu, care nu au certitudinea că vor da primarul, aşa cum se întâmpla când partidul, Primăria şi Câmpulungul erau ale lui Călin Andrei. Nu şi-au încrucişat săbiile gonflabile la ultima şezătoare de Legislativ şi pentru că n-au avut cu cine. A lipsit aşa-zisa Opoziţie din Consiliu, reprezentată la şedinţa de final de mandat de Maria Cotenescu şi Liviu Ţâroiu, care nici el nu voia să vină. Dar, gentilom, s-a gândit să n-o lase pe tovarăşa de doctrină ofrandă leilor liberali, privând judeţul de o aşa piesă valoroasă. L-a ţinut galanteria până la punctul „diverse”, când candidatul s-a retras, ca să scape de îmbrăţişări şi şampanie.
Unde erau aleşii Opoziţiei, care s-ar fi cuvenit să fie prezenţi pentru strângerea de mână formală şi ciocnirea unui pahar de şampanie, eventual, poza de grup la despărţire? Cu musca la arat prin lumea largă, lăsând campania pe seama celor care au mai mult de câştigat decât ei. Dumitrescu, probabil, neîmpăcat cu ideea că PSD a cedat în faţa lui Ţâroiu, se afla în Germania în momentul în care se votau ultimele 15 hotărâri ale acestei legislaturi. Ionică Udrea şi Dan Şipoteanu ar fi fost împiedicaţi să se alăture camarazilor de pierderea mandatului, optând să se înscrie în alt partid. Udrea era, oricum, la a doua nuanţă politică, trecând de la movul PPDD-ist, prin fuziunea cu UNPR, la roşul acestuia din urmă. De fapt, roşul PSD-ist, până la urmă, UNPR fiind în aceeaşi tabără. Nu s-a decolorat nici după trecerea la PAM, cu care patronul terasei de la piaţă şi-a îmbogăţit CV-ul politic, în care este de preferat să ai cât mai puţine partide, nu cât mai multe, ca să eviţi eticheta de „traseist”. În cazul lui Şipoteanu, am pierdut numărul partidelor. Cert este că el, care detesta roşul, pe care îl cerea scos în afara legii, taman cu roşu s-a împopoţonat la finalul unui mandat pe durata căruia a strigat că se lasă de politică. Fără cei doi, Consiliul Local a rămas în 17 membri, numai că acest lucru s-a întâmplat, nu în luna mai, ci în aprilie, când cei doi aleşi fără mandat au participat la şedinţă şi au şi votat. Cum a fost posibil? A fost, zice secretarul Ghinea, dacă n-a existat nicio reclamaţie… Dacă legea e un banc prost la Câmpulung…
Am lămurit chestiunea cu absenţii, s-o lămurim şi pe cea cu blestemele. Cea mai bisericoasă dintre aleşi, Maria Cotenescu, Monica pentru prieteni, l-a avertizat pe Ionel State, în plen, deci în public, în faţa Câmpulungului martor al unei scene parcă rupte din peisajul rural de acum două secole, că-l trăsneşte Dumnezeu. Care era motivul pedepsei divine trâmbiţate de gura consilierei în privinţa căreia ne îndoim că a fost făcută purtătorul de cuvânt al Judecăţii de Apoi? State şi-a dat cu părerea că ar fi indicat ca viitorul şef al Poliţiei Locale să aibă armata făcută, adică să fi pus mâna pe o armă în viaţa lui, ca să poată conduce serviciul cu pricina. O astfel de condiţie, puternic discriminatorie, pe care nici actualul coordonator al Poliţiei Locale n-o îndeplineşte, potrivit dezvăluirilor făcute în timpul şedinţei, evident că n-avea ce căuta între criteriile de concurs, fiind retrasă rapid de autor. Chiar dacă n-avea dreptate, legal vorbind, propunerea lui nu era deplasată din punct de vedere moral, fiindcă nu poate fi decât un avantaj călirea pe durata stagiului militar, care îl face pe om mai disciplinat, mai organizat, mai autoritar.
Faptul că State s-a legat de lipsa acestei calităţi la Auraş Ghiţă, deşi, după cum spunea liberalul, are 44 de ani, ca el, şi, pe vremea aceea, armata era obligatorie, a determinat-o pe Maria Cotenescu să profereze nişte vorbe care au semănat a blestem: nu îi este teamă că-l trăsneşte Dumnezeu? Aviz celor care fac, în general, condiţiile de concurs. După şedinţă, la sesiunea de pişcot şi şampanie, când State a întrebat-o dacă l-a blestemat cumva, consiliera s-a făcut că nu mai ştie ce prostii a vorbit. Să te închini, nu alta, în faţa unui comportament şocant de primitiv la o persoană care cască gura de pomană la slujbele bisericeşti, care te învaţă să fii mai bun şi mai tolerant, nu mai răzbunător.
Mai consemnăm pentru posteritate că ultimul preşedinte a fost decanul de vârstă Ion Dumitraşcu şi că el şi colegii (indiferent de partid) i-au uşurat considerabil misiunea cetăţeanului atunci când va merge la vot. Cei 19, dintre care niciunul n-a avut bunul simţ să renunţe la intenţia de a candida, au votat, în mandatul 2012-2016, hotărârile soldate cu cele mai mari prejudicii pentru comunitate.