“Mitingul” a avut loc de curând, din cauza unui loc de joacă dezafectat de Primărie şi transformat într-un spaţiu care n-are o destinaţie anume. Un leagăn rupt, singurul care a supravieţuit dintre aparatele care au compus părculeţul, a fost ridicat, iar în locul lui au fost montate o bancă şi nişte scaune, pe care este bătaie între puştimea din cartier şi boşorogimea care îşi încălzeşte la soare “carcasa” afectată de reumatism. Mai ales acum, de când cu campania, moşii înregimentaţi politic dezbat cu înflăcărare sorţii fiecărui candidat, unii având această însărcinare chiar din partea partidelor. Să întreţină dihonia între vecini, cu “noutăţile” venite de la sediu, despre ce a făcut favoritul şi ce n-a făcut rivalul lui. Copiii obişnuiau să se folosească de masa cu pricina, acum asediată de bunicii cu gura mare şi idei idioate. Ronţăiau pufuleţi, seminţe, confecţionau brăţări, preparau sarmale din frunze şi pământ, când, deodată, s-au trezit alungaţi de vârsta a III-a. “Fugiţi pe stadion, că aici daţi cu mingea în maşini, faceţi mizerie, gălăgie!” Deşi nu făceau mai multă gălăgie şi mizerie decât ei, care-şi lăsau sticlele de bere şi mucurile de ţigară pe masa comună. Iar pe stadion n-au voie de la părinţi, în zonă fiind ursari, care îi buzunăresc pe cei mici. Într-o zi, o fetiţă a adus o coală de hârtie, pe care a scris “loc public”, a înfipt-o într-un băt, iar băţul a fost plantat lângă “talk-show-ul” în desfăşurare. În timp ce moşii morfoleau subiecte politice şi administrative, gaşca picilor din cartier i-a acoperit cu scandări despre dreptul lor de a folosi scaunele şi masa votanţilor pătimaşi.
Articolul precedent
Articolul următor