O fetiţă grav bolnavă din comuna Poienarii de Muscel, satul Groşani, este umilită de autorităţile din sistemul sanitar. Bianca Maria Caran are mai multe malformaţii congenitale, care o împiedică să se deplaseze şi să se hrănească normal. Ajunsă, cu chiu, cu vai, la vârsta de 12 ani şi pasată de la un spital la altul, în toată această perioadă, fetiţa arată ca un copil de şase ani, cântărind în jur de 14 kilograme. Cu toate acestea, a fost scoasă de pe lista celor cu handicap grav şi nu mai are dreptul la un însoţitor. Părinţii sunt sărmani şi au nevoie de ajutor pentru ca Bianca Maria să fie operată şi să devină un copil normal, la fel ca ceilalţi patru frăţiori ai ei.
A avut probleme încă de la naştere
Potrivit părinţilor, necazurile fetiţei au început la scurt timp de la naşterea sa. „Când avea o lună, mi-a fost frică să-i fac baie şi am chemat o vecină să mă ajute. I-am pus atunci mâna pe cap şi am dat de o gâlmă. Am dezbrăcat-o de toate hăinuţele şi am văzut la o mânuţă o gâlmă şi mai mare, apoi o alta la şold. Am chemat medicul de familie, a văzut-o şi mi-a zis să mă duc cât mai repede cu ea la spital, că va fi mai rău. Am fost la Câmpulung, am stat două săptămâni şi mi-a băgat-o pe perfuzii. Mi-au zis că n-au ce să-i facă şi să mă duc la Piteşti. Mi-au dat o salvare, m-am dus şi am stat şi acolo o săptămână şi ceva. Au tăiat-o pe la mâini şi pe la picioare şi, în final, mi s-a spus că n-au ce să-i facă şi să plec cu ea la Bucureşti. M-am dus şi la Bucureşti şi a stat fetiţa în spital mai bine de două luni, cu picioarele în ghips. Nu ştim ce boli i-au găsit, că noi nu ştim carte, scrie în acte, dar şi la Bucureşti mi-au zis la urmă că nu au ce să-i facă. Ziceau ceva de o infecţie în sânge. N-am avut posibilitatea să mă duc mai departe s-o caut, pentru că suntem amărâţi. Am cinci copii şi trăim din alocaţia lor. Ce mă afectează cel mai mult e că nu poate să mănânce. Ea, sărăcuţa, împinge mâncărica cu degetul cel mic în guriţă şi o înghite nemestecat. Ca să nu mai spun că, atunci când merge la şcoală, oboseşte foarte rău, pentru că o dor picioarele, are două operaţii la şold. I se macină picioruşele. Din ce merge, din ce o doare mai rău. Nu vreau altceva decât să se facă bine. Să meargă şi ea şi să mănânce ca orice copil! Are 12 ani, dar pare o fetiţă de 6 ani! Nu are decât 14 kilograme! Ar vrea şi ea să se joace, să alerge, dar nu poate! Ca să nu mai zic că râd copiii de ea la şcoală!”, ne-a declarat Marinela Caran, mama fetiţei.
I s-a suspendat dreptul la însoţitor
În cei 12 ani de viaţă, Bianca Maria a petrecut mult timp prin spitale, fiind diagnosticată cu disostoză mandibulo-facială, anchiloză temporo-mandibulară, displazie de şold bilateral, cifoscolioză, hipotrofie staturo-ponderală, malnutriţie proteino-energetică moderată şi alte osteocondrodisplazii specificate, başca afecţiuni respiratorii şi digestive, ea fiind suspectă şi de tuberculoză. A fost operată de două ori la şold, însă fetiţa continuă să se deplaseze cu greutate, având şi piciorul drept mai lung decât cel stâng. Chiar dacă problemele de sănătate sunt grave şi evidente, în 2011, părinţii micuţei au aflat că i s-a retras dreptul de însoţitor. Decizia a fost a unei comisii din Piteşti, care, deşi la evaluările ulterioare a considerat că micuţa are nevoie de îngrijiri speciale, acum, aceeaşi comisie a stabilit că brusc toate bolile micuţei au trecut, iar aceasta s-a vindecat. „Nu primeşte decât alocaţie dublă, 90 de lei, fără un leu. Nu mai are dreptul la pensie de însoţitor din 2011, pentru că cei de la comisie, de la Piteşti, au zis că e un copil sănătos. A avut opt ani, dar acum mi s-a spus că nu mai am acte. Trebuia să stau cu ea internată în spital şi să aduc acte cum că boala s-a agravat. Dar pot eu să internez copilul ăsta cu forţa în spital ca să le aduc acte la mână?! Fără şmecherii nu se poate! E un copil cu handicap şi trebuia să mă ajute de la Piteşti. Am fost cu ea la comisie şi i-au dat un măr. Fetiţa a început să împingă cu mânuţa ce rupea din el, în guriţă. Au zis că e copil sănătos! Vă întreb pe dumneavoastră, ăsta e copil sănătos?! Anul acesta, în martie, mă duc iar la comisie, dar mă duc degeaba, că nu-mi dau nimic.”, crede Marinela Caran.
Se poate îneca oricând cu mâncare
La un moment dat, când copila avea 10 ani, părinţii au fost îndrumaţi către un spital din Timişoara pentru o intervenţie chirurgicală la mandibulă, însă au renunţat la operaţie din cauza riscurilor, spun ei. „Am fost cu ea la spital, la Timişoara. M-au trimis de la Bucureşti. Acolo mi-au spus că nu poate să deschidă fetiţa gura, că e foarte grav ce are. M-au pus să dau o iscălitură, că nu ştiu ce se întâmplă, că trebuie tăiată pe la gât, pentru că e riscul foarte mare. Are maxilarul sudat şi cu timpul o să-i închidă gura de tot şi n-o să mai poată bea apă nici cu paiul. Era şi slabă, nu avea decât 11 kilograme, la 10 ani, când am fost cu ea. Ne-a fost frică şi am renunţat. Acum, piciorul o toacă, că nu are os la şold, guriţa nu poate s-o deschidă, să mestece mâncarea aşa cum trebuie, e vai de ea sărăcuţa! Abia mănâncă acum de pe vârful linguriţei, că nu poate s-o bage în guriţă. Mi-e şi frică s-o lăsăm singură. Trebuie să fim cu ochii pe ea, că se poate îneca oricând cu mâncare. A păţit-o odată cu o bucăţică de pâine. Noroc că am fost lângă ea şi i-am dat una după ceafă de i-a sărit bucata din gât, că altfel se sufoca. Trebuie neapărat să se opereze că i se închide guriţa de tot! Noi n-avem posibilităţi, poate ne ajută cineva s-o ducem să se facă bine!”, ne-a mai mărturisit bunica fetiţei.
Primăria ajută, dacă aduc documentul corespunzător
Cei de la Primăria din localitate ştiu despre acest caz, însă nu pot ajuta familia Caran decât în momentul în care fetiţa va avea din nou dreptul la însoţitor. „În momentul în care am venit eu la Primărie, tatăl fetiţei cu handicap era angajat ca însoţitor. În urmă cu câţiva ani, au încercat s-o opereze pe la Timişoara, însă au existat unele neînţelegeri, nu ştiu exact ce s-a întâmplat acolo, şi nu s-a mai făcut intervenţia chirurgicală. După acest episod, s-a întrerupt angajarea tatălui la Primărie pentru că nu au mai adus certificatul de handicap corespunzător. În situaţia în care vor veni cu acest document, este normal ca tatăl să fie sprijinit şi angajat din nou ca însoţitor pentru copil. Fetiţa este la şcoală, pe clasa a VI-a, o văd zilnic, dar nu e vina Primăriei că nu s-a eliberat certificatul de handicap.”, consideră primarul Ion Banzea. Între timp, părinţii fetiţei se străduiesc să pregătească toată documentaţia pentru a obţine certificatul de handicap al fetiţei. Ei vor ca Bianca Maria să fie evaluată corect de o comisie de la minister şi nu de cea din Argeş, în care nu mai au încredere. Totodată, părinţii speră să fie ajutaţi de oameni cu suflet, astfel încât copila lor să fie operată şi să devină, pe cât se poate, normală.