Documentarea de a doua zi a juristei şefe, primite ca „temă pentru acasă”, cu o seară înainte, la şedinţa de Consiliu, de la aleşii dornici să fie lămuriţi în privinţa posibilei pierderi a mandatului de către Liviu Ţâroiu, după ce a demisionat din comisia de specialitate, s-a nimerit să fie pe placul „împricinatului”. Adică textul legii abundă de portiţe de scăpare sub forma şovăielnicului „poate”, care nu înseamnă unul şi acelaşi lucru cu obligativitatea impusă de categoricul „trebuie”, încât PSD-istul are motive să puncteze o nouă victorie în războiul nervilor cu PNL-iştii. Cum Ţâroiu „poate” şi nu „trebuie” să facă parte din Comisia de Urbanism – calitate în care s-a implicat mai mult în demolări, decât în edificări urbanistice – „poate” să rămână consilier local, graţie unei scăpări a unei legi imbecile, cum avem cu duiumul. Cel puţin din punct de vedere moral, actul normativ ar fi trebuit să prevadă obligaţia, nu opţiunea, unui consilier local de a face parte dintr-o comisie de specialitate, pentru că acolo se desfăşoară, practic, „grosul” muncii lui de ales local. Nu la şedinţele televizate, unde bate câmpii electoral.
Ca omul să înţeleagă ce este cu aceste comisii şi de ce sunt ele importante: consilierii locali sunt împărţiţi în cinci comisii. Cele mai grele, Buget-Finanţe şi Urbanism, au câte cinci aleşi în componenţă, restul, Agricultură şi Industrie, Socială şi Juridică, trei de „căciulă”. La nivelul comisiilor, unul e preşedinte, altul e secretar, însărcinat, printre altele, şi cu ţinerea prezenţei colegilor, iar restul, adică unul sau doi, sunt simpli membri. După cum am spus mai înainte, în lucrul la aceste comisii constă „meseria” de ales local, nu în trăncăneala în lumina reflectoarelor, prin care mulţi se dau de gol că n-au trecut pe la dezbaterile netelevizate. Adică pe la serviciul propriu-zis de consilier local. Să luăm ca exemplu Comisia Socială. Când se întruneşte – nu se ştie când, deoarece astfel de amănunte nu sunt postate pe portalul Primăriei, sărac în informaţii utile pentru cetăţeni – membrii ei sunt obligaţi să-i primească pe petenţii solicitanţi de locuinţe, să zicem, şi să le asculte poveştile de viaţă (nu rezumatul, ca la şedinţa Consiliului Local). Să-i noteze în evidenţa lor de potenţiali beneficiari de spaţii locative. Să dispună anchete sociale serviciului specializat al Primăriei, iar, dacă se dovedeşte că au dreptul la o casă de la Primărie, să înainteze propunerea de repartiţie către Consiliu. Aşadar, munca se face la comisie, împreună cu şefii de servicii din Primărie de la care au nevoie de lămuriri, ca să nu se mai consume timpul în plen cu o flecăreală inutilă. Plus curentul electric, plus gazul, plus protocolul compus din apă şi cafea.
La Urbanism, o comisie din care făcea parte Ţâroiu, pe lângă frunzărirea documentelor, cei cinci erau obligaţi să facă teren, ca să vadă cine şi-a făcut vreo coşmelie pe domeniul public înainte să obţină aprobările, ştiind că la noi nu se poartă demolările la privat. Din păcate, în foarte multe cazuri, ai noştri lăsau impresia pe la şedinţe că au în faţă texte pe care atunci le vedeau prima oară, semn că au chiulit, au moţăit ori au clevetit la comisie, în loc să transpire în slujba comunităţii. I-a dat de gol şi Ghinea de câteva ori că nu servesc întâlnirile la comisie, în timp ce incriminaţii i-au întors „calomnia”, cum că vin degeaba, dacă n-au ce să dezbată, din cauză că slujbaşii Primăriei nu le pun la dispoziţie materialele care urmează a fi aprobate la sfârşit de lună.
De aceea, normal era ca, dându-şi demisia de la „locul de muncă”, adică de la Urbanism, Ţâroiu să nu mai aibă ce să caute în Consiliul Local. Pentru că este absurd ca un ales să încaseze indemnizaţie doar pentru prezenţa la şedinţele de Consiliu şi ridicatul mâinii. Chiar dacă jumătate, dacă nu chiar trei sferturi dintre ei, pentru asta sunt retribuiţi lunar cu 6 milioane. Dar dacă şefa Juridicului zice că legea îţi dă dreptul să fii plătit pentru figuraţie…
Figuraţia lui Ţâroiu ca viceprimar şi primar cică n-ar mai include decât două evenimente cu eşarfa aninată de-a curmezişul fizicului obişnuit cu biroul învingătorilor: Ziua Îndrăgostiţilor şi după 50 de ani de la eliberarea ţidulei de la Starea Civilă şi 1-8 martie, care, picând în campanie, s-ar putea să se lase cu o „atenţie, o măslină”, în locul anemicului ghiocel împărţit stradal. Ce chefuri trăgea PSD-ul pentru cucoanele din târg, când era pe val, avea primar şi pe „Marele Roşu” în fruntea judeţului! După ultimul zvon, s-ar putea ca „micul roşu” de la Câmpulung să nu mai facă figuraţie nici pe la localele de la vară. Cel puţin, nu din partea PSD, căci şefii de partid, sătui de improvizaţiile pezevenghiului din administraţia locală ar fi cerut găsirea unui înlocuitor. Nu e cazul ca Ţâroiu să dispere, căci mai sunt locuri vacante pe la partidele special înfiinţate pentru alegeri. PAM-ul lui Mircea Andrei şi Lucaciuc n-are om pentru Primărie, PNŢCD-iştii au lansat un apel public pentru cei care vor să candideze să se bage, că-l ajută ei (să se facă de băcănie), iar UNPR-ul lui Ionică Udrea nici că-şi putea dori ceva mai bun.