La doi ani distanţă de momentul în care îi ameninţa că-i târăşte prin tribunale pe aleşi, pentru tupeul de a-i fi refuzat un vot de principiu, ca să el înceapă demersurile de a obţine statutul de „parc industrial”, omul de bază al patronului ARO le întinde mâna a împăcare. Nu tuturor, ci succesorului în atribuţii al lui Călin Andrei, cu care simte acesta că poate ajunge la o înţelegere. Privite din afară lucrurile, căci în interior n-a avut acces decât Liviu Ţâroiu, Sergiu Filip, căci el este personalul central al relatării, pare că a renunţat la atitudinea arogantă afişată în septembrie 2013, cu câteva zile înainte de accidentul de mediu din curtea lui, mai precis la depozitul mult toleratului său chiriaş pasionat de deşeuri. Uitarea şterge sau atenuează intensitatea unor stări de revoltă trăite de câmpulungenii în care n-au murit bunul simţ, decenţa şi dorinţa de a-şi pune pe cei dragi la adăpost de nenorocirile împrăştiate de acest gen de afacere în momentul în care i-au auzit pretenţiile industriaşului posesor al lui ARO. Cerea vot favorabil pentru „parcul industrial” ca să aibă facilităţi la taxe şi impozite, când el îl găzduia pe unul care ne băga lent moartea în oase!
Când consilierii au îndrăznit să-i refuze doleanţa, în privinţa căreia, probabil, amicul Călin Andrei îi dăduse asigurări că este ca şi rezolvată, Legislativul neieşindu-i până atunci de sub papuc, directorul lui Raţiu, responsabil de platforma de la Câmpulung, a părăsit sala valvârtej, cu promisiunea unei întâlniri în instanţă. A doua zi după „ieşirea” lui Sergiu Filip, a ieşit la rampă, în lumina reflectoarelor cu care avea încheiate contracte de publicitate, însuşi locatarul cu hobby toxic, de la care i s-a tras gazdei respingerea. Pentru că, de fapt, asta era buba cangrenată ce a generat „amputarea” intenţiilor lui Sergiu Filip, care aspira la titulatura de „parc industrial” pentru tarlaua lipsită de industrie, populată de o cireadă de Joiene. Refrenul lui Filip a fost împrumutat de Tofan, care şi el chema la judecată Consiliul şi ziarul care i-a tulburat zilele liniştite în care decurgea business-ul de la Câmpulung. Asta a fost acum doi ani, pe la sfârşitul lui septembrie, dar vorbele unuia şi altuia răsună atât de clar de parcă ar fi fost rostite ieri.
Moldoveanul s-a dus, Filip a rămas şi la el au rămas şi otrăvurile moldoveanului, care îi dăunează afacerii imobiliare cu spaţii de închiriat, precum şi dezideratului de „parc verde” născut pe „pământul însemnat”. Uite că s-a adeverit încă o vorbă ieşită din gura aurită a Evenimentului Muscelean, aşa cum s-a adeverit şi cu insolvenţa în care şi-a băgat firma moldoveanul, care a pus coada pe spinare, lăsând în urmă miile de tone de deşeuri. Aşa cum s-a adeverit că dosarul incendiului va rămâne fără vinovaţi şi fără sancţiuni. La acea vreme, am anticipat că Primăria se va trezi în situaţia de a debarasa curtea unui privat de substanţele periculoase şi va trebui să o facă, fiind vorba de o chestiune gravă, care priveşte sănătatea şi siguranţa comunităţii locale. Şi am avut dreptate.
Directorul de la Landmark Management a trimis o invitaţie la Primărie, iar Liviu Ţâroiu a dat dispoziţie să fie chemaţi la discuţii şi consilierii municipali. Prin urmare, aleşii au fost sunaţi şi convocaţi la o întâlnire luni, 7 septembrie. S-au găsit să se sacrifice trei dintre seniori liberali (că sunt mai mulţi în Consiliu): Iustinian Stănescu, Ion Dumitraşcu şi “domnul Marian”. Ciobanu sau Vlad. Au ajuns la poartă, la fosta uzină, unde nimeni nu ştia nimic. A coborât din biroul său la pază directorul, căruia cei trei i-au comunicat scopul prezenţei lor la ARO: întâlnirea între reprezentanţii administraţiei locale, ai Consiliului Local, ai Gărzii de Mediu, ai firmelor Landmark Management şi Global Eco Center. Directorul a ridicat din umeri, cum că nu are idee despre ce vorbesc cei trei. Consilierii au făcut cale-ntoarsă la Primărie şi au cerut să vadă invitaţia, care, într-adevăr, era adresată lui Liviu Ţâroiu.
Acesta a fost, de altfel, singurul care a trecut de poartă, ca să afle că Landmark doreşte o asociere cu Primăria în disputa cu Global Eco Center! Ce vrea proprietarul ARO? Firmele care au produs deşeurile colectate de moldovean şi depozitate pe platformă să vină la Câmpulung şi să le ridice. Numai că Agenţia şi Garda de Mediu n-au fost deloc încântate şi s-au opus. Atunci, bucureşteanul a apelat la ajutorul lui Ţâroiu, ca, la rândul lui, să apeleze la prefect. De fapt, să-i forţeze pe „producătorii” de deşeuri să le retragă din hala lui Raţiu. Viceprimarul l-a asigurat că din partea lui are tot sprijinul, mai cu seamă că Landmark a făcut ceva paşi, înaintând acţiuni penale împotriva furnizorilor de deşeuri. Totuşi, consilierii aflaţi la poartă, invitaţi de Ţâroiu dintr-o eroare, de ce n-au fost poftiţi înăuntru dacă tot veniseră? Filip chiar a făcut pe neştiutorul în faţa lor, ca să nu-i primească la întrevederea dintre el şi Ţâroiu, fiindcă n-a fost de faţă nici Garda de Mediu, nici Tofan. Ori nu i-a trecut supărarea, ori are nevoie de la Primărie de ceva mai mult decât o intervenţie la prefect. De exemplu, să plătim noi, comunitatea, căratul deşeurilor.