Săptămâna aceasta, la Biblioteca Municipală se comemorează 123 de ani de la naşterea scriitorului Cezar Petrescu. Născut la 1 decembrie 1892, în comuna Cotnari, din Iaşi, într-o familie de profesori, face primele clase primare în localitatea natală, iar apoi va urma liceul în oraşul Roman. Pasionat de lectură, studiază operele marilor scriitori români, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga sau Barbu Ştefănescu, opere care îl vor influenţa mai târziu în lucrările sale.
Pe 1 ianuarie 1903, începe gimnaziul la Iaşi, unde îl are profesor de Limba Română pe scriitorul Calistrat Hogaş, după care îşi va continua studiile la Roman, unde profesorul său de Limba şi Literatura Română, Nicolae Apostol, va genera o puternică influenţă asupra sa şi se va reflecta şi în opera de mai târziu.
Un alt moment important din viaţa lui Cezar Petrescu: 1 ianuarie 1906, când îi scrie lui Nicolae Iorga o scrisoare, prin care îi prezintă şi schiţa “Scrisori”, cu intenţia de a fi publicată în revista “Floarea Darurilor”, pe care istoricul român o va publica mai târziu.
În Revista “Semănătorul” va debuta cu proza “Scrisori”. După ce va obţine diploma de Bacalaureat, îşi va continua studiile la Universitatea de Drept din Iaşi. Debutează în publicistică cu o serie de articole în Ziarul “Facla”, va colabora şi la Ziarul “Opinia” din Iaşi.
După ce obţine licenţa în Drept, lucrează ca girant de plasă la Mălin, din judeţul Suceava. Se îmbolnăveşte şi îşi petrece timpul alături de familia sa, urmând ca, după însănătoşire, să publice mai multe articole semnate sub diverse pseudonime în mai multe ziare. Are o serie de probleme cu autorităţile statului, pentru perioada de gestionare, este pasibil de închisoare şi are câteva tentative de sinucidere, dar este salvat de către colegii săi din Primărie.
Devine redactor al ziarului “Adevărul” şi “Dimineaţa”, din 1919, va conduce şi o scurtă vreme şi Periodicul “Bucovina” din Cernăuţi, coordonează şi o serie de periodice precum “Cuvântul”, “Gândirea”, unde publică şi o serie de schiţe şi nuvele.
În 1927 îi apare primul volum al romanului “Întunecarea”. De la 1 ianuarie 1928 este ales deputat în Parlamentul României. Continuă să publice romanul “Simfonia Fantastică” şi volumul „Omul care şi-a găsit umbra”, prima carte pentru copii este intitulată „Pif- Paf-Puf”. În diverse conferinţe susţinute subliniază importanţa conservării patrimoniului lăsat de Mihai Eminescu. Devine secretar în Ministerul Artelor, are din nou probleme cu autorităţile din cauza publicaţiilor din Ziarul România şi este anchetat de Poliţie. Trece printr-o tragedie în familie, când fiul său se sinucide după ce îşi împuşcă iubita, deoarece părinţii nu erau de acord cu căsătoria lor. Începe să traducă din autorii ruşi, publică şi o serie de piese de teatru. Pe 1 ianuarie 1955 este ales membru al Academiei Române. Din cauza unor probleme cardiace, încetează din viaţă la 9 martie 1961, fiind înmormântat la Cimitirul Belu din Bucureşti.
Articolul următor