La o zi după ce i-a picat în mână motivarea sentinţei civile a Tribunalului Argeş, care confirmă că hotărârea Consiliului Local de a-l schimba pe Liviu Ţâroiu din funcţie este legală, corectă, morală şi normală, până la urmă, în condiţiile formării unei alte majorităţi politice, pesedistul a şi împrăştiat vestea recursului. Adică nici n-a pus bine mâna pe hotărârea pe care urma s-o conteste, că a şi atacat-o! A doua zi după ce a obţinut-o! Acest fapt ne face să-l bănuim că avea recursul „pe ţeavă”, construit pe marginea precedentelor hotărâri ale instanţei, de respingere a unor acţiuni similare, cum au fost cele declanşate de Prefectură împotriva Consiliilor Locale Coşeşti şi Poienarii de Muscel. În cele două comune muscelene, viceprimarii PSD au fost daţi jos cu câteva luni înaintea lui Ţâroiu, numai că au avut decenţa să stea în banca lor. Adică nu s-au războit pentru „ciolan” cu colegii consilieri, intuind eşecul. Şi că nu are sens, de vreme ce majoritatea din Consiliu este împotriva lor. Până acum, la o săptămână şi două zile distanţă de momentul anunţului perdantului, potrivit căruia a atacat decizia nefavorabilă, pe portalul Curţii de Apel Piteşti nu este înregistrată nicio acţiune în acest sens.
Ţâroiu, un fel de răpitor carnivor al politicii locale îmbâcsite de „fripturişti”, unul mai flămând ca altul după funcţia mustind de avantaje, s-a făcut una cu scaunul eliberat de Călin Andrei. Iar în biroul de primar se simte ca acasă, bănuind, pesemne, că prin votul câmpulungenilor n-are nicio şansă să se întoarcă în iatacul plin de amintiri frumoase, în care au moţăit patru primari post-decembrişti (aleşi).
Ajutat de „camarila” juridică din Primărie, care îi dă înainte cu caracterul ne-executoriu al hotărârii instanţei de contencios administrativ, fostul viceprimar a rămas înţepenit în funcţia pierdută oficial pe 26 octombrie 2015. Şi tot oficial a pierdut-o şi pe 22 decembrie 2014, când Consiliul Local i-a dat liber, după şase ani şi jumătate de făcut umbră lui Andrei. Nerecunoscut ca viceprimar nici de aleşi, nici de tribunal, Liviu Ţâroiu vine la serviciu, semnează acte în prostie, face pe şeful, considerând că prelungirile în care joacă momentan, până la soluţionarea recursului, echivalează cu perioada în care avea puteri de primar depline. Asta deşi, moral, cel puţin, este un simplu consilier local, care n-are ce căuta în Primărie decât pentru documentarea materialelor de şedinţă, la întâlnirile Comisiei de Urbanism din care face parte şi la întrunirile Consiliului Local. Atât. Dacă era un om cu obraz, aştepta acasă să se încheie definitiv un proces pierdut din start. Dar cum n-a făcut-o, ne întrebăm, firesc, ce sau cine îl ţine locului? Te pomeneşti că vrea să sărbătorească un an încheiat de când “dă la gioale” unui Câmpulung care nu-l vrea ca primar!
Mai nou, Ţâroiu dă vina pe partid, care nu i-ar fi cerut să se retragă. Dar dacă i-o cere PSD-ul, pune bocceaua în băţ şi ia calea pribegiei. Însă, îşi asigură suporterii ex-viceprimarul, nu este cazul. O fi ceva adevăr în justificările ruşinoase ale fostului secund al lui Andrei, „îmbătat” de autoritatea funcţiei, după care i-a curs saliva şiroaie şase ani, dar, mai mult decât partidul, nu vrea el să plece. Şi atât de fierbinte este dorinţa de a rămâne în vârf de Primărie, încât tare ne e teamă că, în momentul despărţirii – adică atunci când va pierde şi la Curtea de Apel Piteşti – intră în „greva foamei”. Slavă Domnului că s-a inventat doar „greva foamei”, nu şi „greva setei”!