Cu o lună şi zece zile înainte ca instanţa de la Timişoara să ne dea cu barda în cap, pronunţând falimentul la ARO, neîncheiat nici până astăzi, Mircea Geoană, preşedinte al PSD de un an la acel moment, era adus de Nicolescu la Câmpulung. Sosirea în târg a succesorului lui Adrian Năstase la şefia partidului, după eşecul acestuia din urmă la prezidenţialele din 2004, în faţa candidatului Alianţei „Dreptate şi Adevăr”, Traian Băsescu, se producea între alegeri. Nu era campanie. Nu oficial, deoarece, un partid, mai ales unul forţos ca PSD, care încheiase cu coada între picioare anul electoral 2004, teoretic, lupta să redobândească puterea pierdută la nivel naţional. O pierduse şi la nivel local, unde pesedistul George Bălan fusese zdrobit de cel care avea să zdrobească orice şansă de revenire a Câmpulungului după şocul închiderii ARO. Pe Bălan l-a ajutat să piardă însuşi partidul, fiindcă muncitorimea de la ARO, flămândă, cu vântul în buzunare şi cu datoriile crescând în caietele patronilor prăvăliilor de cartier, era alergică la PSD, la Nicolescu şi Văcăroiu, care au minţit, până s-a stins lumina, că ARO nu va muri.
Şi, totuşi, deşi Bălan pierduse Primăria de doi ani când Mircea Geoană a tras în plămâni parfumul teilor de pe bulevard, acesta a făcut pe gazda, conducând turul de imagine al şefului PSD pe traseul Hotelul „Muscelul” – parcul Pieţei Centrale. Fostul primar s-a înfipt lângă liderul pesedist, de parcă el conducea Câmpulungul şi organizaţia municipală a PSD, în timp ce superiorul său de la partid, Marin, era în planul secund. Ce-a căutat Geoană la noi, acum nouă ani, în preajma unui moment tragic pentru Câmpulung? Să „înroşească” la loc municipiul. Spre deosebire de scrutinele recente, când în toate campaniile, şi pentru locale, şi pentru parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale, politicienii de la centru s-au ţinut la distanţă de „oraşul ciumaţilor”, în 2006, turneele VIP-urilor politice încă aveau Câmpulungul inclus în itinerar. Geoană a fost primit în fieful pesedist de la Hotelul „Muscelul”, unde asistenţa n-a fost ca în vremurile bune ale PSD-ului, dar a fost. Câţiva primari de la comune, câţiva inşi de pe la partid, câţiva sindicalişti de la ARO s-au adunat la „Dialoguri cu Mircea Geoană”. Nicolescu, Tamagă, Marin, la prezidiu, în sală, câţiva consilieri, Ţâroiu mai brunet şi mai ondulat, dar fără funcţii şi atribuţii la conducerea municipiului, unde se zgâriau pe ochi Andrei şi Buta. În fine, s-a dialogat o oră, după care a urmat plimbărica pe bulevard, strângerile de mână cu pensionarii, mângâiatul pe creştet al bebeluşilor din cărucioare şi schimbatul de două vorbe cu tablagiii, care i s-au confesat mai-marelui PSD – confundat cu Tăriceanu – că nu muncesc, fiindcă: „S-a dus dracu’ uzina! Ne-am învăţat să stăm degeaba! Ne pregătim, că începe Campionatul de Table!” La sediul PSD, subalternii i s-au văitat şefului că au nevoie de materiale de construcţii pentru renovări. Vă daţi seama că, din mai 2006, dacă Geoană nu le-a dat, aşa au stat, sperând, pesemne, că va fi mai generos Ponta! Ponta care a venit de „n” ori la Piteşti şi Mioveni, fără, însă, să rişte să-şi irite nările la „gazaţii” de la Câmpulung.
După doi ani, Geoană a mai luat o dată colbul „comunei” în botul pantofilor. Era în campania pentru localele din 2008, când s-au „înroşit” parcarea Clubului ARO, Piaţa Primăriei, bulevardul, Grădina Publică, Terasa „Gladiola”, parcul Pieţei Mari. Alaiul n-a iertat nimic din zonele populate ieşite în cale pe traseul Primărie – sediul PSD. Mobilizarea avându-l ca maestru de ceremonii stradale pe acelaşi Nicolescu, al cărui mare talent era că scotea din bortă şi ultimul şobolan, pe care îl transforma într-un adept al social-democraţiei, era pentru Liviu Ţâroiu, cu care PSD a mers la localele de acum şapte ani. Duşi de braţ de nişte tovărăşici împrumutate de la o agenţie de modeling, greii de la centru şi uşureii de la municipiu, terciuiţi pentru a doua oară de Călin Andrei, au „măturat” aceiaşi pensionari, aceleaşi bătrânici cu paporniţele aerisite, aceleaşi mămici cu picii care au dat căruciorul pe grădiniţă. Într-un sfârşit, Ţâroiu a avut campanie, nu şi rezultat.
De ce am amintit de cele două descinderi puternice, în stilul PSD, ale lui Geoană la Câmpulung? Pentru că ardem de nerăbdare să vedem cum îl va întâmpina candidatul Marian Ţăranu, şef în târg al noii formaţiuni a ex-pesedistului preşedinte pentru o noapte, pe cel care a fost ministru de Externe, preşedinte OSCE, ambasador al României la Washington. Şi cu ce alai îl va plimba pe acelaşi traseu pe care Geoană şi tsunami-ul roşu s-au revărsat, de două ori, ce-i drept, fără efect la cei dependenţi de drogul „Ştii ce vrei: Călin Andrei!”
Articolul precedent