Clădirea aflată dincolo de gardul Grădinii Publice, în continuarea fostului Cinematograf „Muscelul”, se prezintă, pe bucăţi, într-un stadiu acceptabil, prost şi foarte prost, în funcţie de simţul gospodăresc şi veniturile familiilor care o populează. Cea mai degradată parte a imobilului este cea dinspre cinema-ul de altădată, unde aspectul mizer al exteriorului (bănuim că nici interiorul nu face notă discordantă), cauzat de nepăsarea proprietarei, Primăria Câmpulung, de a investi bani în renovare, este dublat de o nesimţire incalificabilă a locatarilor. Or fi săraci, dar faptul că trăiesc ca porcii, cu cocina dând pe dinafara construcţiei lipsite de curte şi gard, nu are legătură cu sărăcia, ci cu îngălarea, „calitate” care nu lipseşte din arsenalul de trăsături ale prea multor familii din locuinţele statului. Pe respectivii îi găseşti câţiva metri mai încolo de casă, lâncezind la soare, în parcul central defrişat barbar, savurând o prelungită cafea şi ţigară, de la micul dejun până la cină. Este de înţeles de ce n-au timp să facă curăţenie, ba mai şi sporesc împuţiciunea exterioară, adunând de pe la tomberoane mobilă veche şi te miri ce alte resturi de pus pe foc. Următoarea porţiune din clădirea de pe strada Dumitru Ionescu Berechet, deşi nereparată, măcar nu produce scârbă, ca la vecini, cu gunoiul dimprejur şi izul de mucegai răspândit în aerul fierbinte. Va ajunge, probabil, într-o stare mai bună, după ce locatarii vor reuşi să o cumpere, întrucât, din câte am înţeles, există o astfel de dorinţă şi un demers iniţiat în acest scop. Cea de-a treia parte a fostei case naţionalizate, intrate în patrimoniul unei proprietare indolente, care a ştiut doar să taxeze, nu şi să ofere condiţii (situaţie în care nu mai bagi toţi prăpădiţii în case noi, ci familii decente, cu serviciu, cărora le percepi o chirie pe măsură), este singura reabilitată. Întreaga faţadă aferentă parterului şi etajului arată potrivit zonei în care este amplasat imobilul cu o arhitectură de centru vechi. Povestea acestui colţ de casă a constituit, acum cinci ani, subiect în Consiliul Local, dezbătut cu zâmbetul pe buze, mai cu seamă că naratorul uniunii dintre o doamnă în pragul a şaptezeci de ani şi un june, nimeni altul decât revoluţionarul Marian Bomboe, mai tânăr cu 30 de ani decât consoarta, a fost consilierul local, pe atunci, Ion Lucaciuc.
Unul dintre consilierii din mandatul 2008-2012 anticipa că perechea va ajunge să serbeze “Nunta de Argint”
Cuplul ajuns în faţa Stării Civile din interes, nu dintr-o dragoste normală între un bărbat şi o femeie, a fost expus public în momentul în care Consiliului Local i-a fost înaintată cererea de cumpărare pentru locuinţa formată din două camere (una în suprafaţă de 13,21 metri pătraţi, iar cealaltă, de 14,46 metri pătraţi), dependinţe (o cabină WC 1/4 – 1,56 metri pătraţi, o cabină WC 1/4 – 1,63 metri pătraţi, oficiu-bucătărie, în suprafaţă de 3,20 metri pătraţi, şi o magazie de 12,94 metri pătraţi). După calculele vânzătorului, casa făcea 48.840 lei. Aproape o jumătate de miliard, în urmă cu cinci ani.
Cui aparţinea locuinţa? Unei chiriaşe în vârstă de 68 de ani, la acea vreme, pe nume Frăsina Holcă, titulara unui contract încheiat pe 5 martie 1990, cu E.G.C.L. Câmpulung. În momentul transferului fondului locativ către Primărie, închirierea a fost actualizată, pe 1 iunie 1999, şi prelungită, în timp, prin două acte adiţionale. Contractul a suferit a treia modificare în 2010, prin includerea în spaţiu a soţului titularei, Marian Lucian Bomboe, cu care tanti Vasilica, aşa cum este alintată respectabila cetăţeană, s-a căsătorit pe 3 mai 2010. În acelaşi an, Frăsina Holcă a depus două cereri la Primărie ca să cumpere bucăţica ei din casa spaţioasă.
La şedinţa ordinară a Consiliului Local Câmpulung, din 28 octombrie 2010, pe a cărui masă de lucru a ajuns solicitarea chiriaşei, Ion Lucaciuc, în calitatea sa de membru al Comisiei Sociale, a descris, în linii mari, cazul, pentru ca: „Să prevenim, să luăm măsuri sau, eventual, să-i învăţăm şi pe alţii cum să procedeze. Doamna Holcă s-a căsătorit, anul acesta (n.r. 2010), cu soţul dumneaei, în vârstă de 30 şi ceva de ani. Nu este o problemă, să nu creadă cineva că atac instituţia familiei. Soţul doamnei a solicitat, la început, în cadrul Comisiei Sociale, să fie trecut în contractul ei de închiriere, ca s-o îngrijească şi să rămână în spaţiu. Pentru că dânsul are o prietenă, vrea să se căsătorească… Nu s-a găsit soluţia juridică, întrucât nu au grad de rudenie. A fost refuzat, după care domnul Bomboe a găsit această soluţie şi s-a căsătorit cu doamna. Între timp, a apărut şi acel sentiment puternic, care i-a făcut să se unească.” În completarea lui, colegul de partid la acel moment, Marinică Fologea, consilier local PRM ca şi Lucaciuc, a precizat: „(…) Nu ţine de legal, ţine de moral. Nu ştiu eu dacă a luat-o de nevastă, c-o iubeşte, sau a luat-o de nevastă, ca să-i ia casa.”
În ciuda situaţiei inedite, fostul primar Călin Andrei afirma că era imposibil să nu i se dea curs cererii, mai cu seamă că a fost sesizat şi prefectul. „Domnilor colegi, cu regretul că această familie nu este în mijlocul nostru, poate o puteam ajuta şi cu alte stimulente, cu dorinţa sinceră ca la sărbătorirea “Nunţii de Argint”, a 25 de ani de la căsătorie, domnul primar să ofere acele stimulente care trebuie, vă supun spre aprobare acest proiect de hotărâre, cu menţiunea să se treacă şi terenul aferent, în cotă-indiviză, aşa cum prevede legea.”, a conchis preşedintele de şedinţă, Ion Lucaciuc.
Procesul de divorţ începe în această lună
Acum cinci ani, casa ridicată în 1916, cu pereţii putreziţi din cauza unei ciuperci teribile, în permanenţă umezi, cu WC-uri comune, lipsită de bucătărie, a fost vizitată de o echipă a ziarului nostru. Soţii Bomboe-Holcă, găsiţi la domiciliu, ne spuneau că vor plăti preţul în rate, pe durata a 20 de ani. „N-au vrut să mă primească în spaţiu, deşi tanti Vasilica a făcut cerere pentru mine. Am dosar din anul 2002, dar mi s-a comunicat că nu au locuinţe. Am cunoscut-o prin cineva pe tanti Vasilica şi ea mi-a zis că este dispusă să mă ia în spaţiu. Mi-a făcut cerere, dar nu s-a aprobat. Foarte greu… am făcut şi eu nişte compromisuri…”, ne-a spus Marian Bomboe cum a ajuns să se însoare cu o femeie care putea să-i fie mamă.
Imaginea părţii de construcţie pentru care bărbatul a făcut „compromisuri”, ca să-l cităm, este astăzi total schimbată. În bine, în sensul că faţada a fost reparată, zugrăvită şi arată a casă de oameni decenţi. Iar ratele curg pe mai departe, valoarea casei ajungând, într-un final, la 1,2 miliarde de lei vechi. Marian Bomboe este pe punctul de a-şi separa drumul (în acte) de pensionara ajunsă astăzi la vârsta de 73 de ani. Cererea de divorţ a reclamantului a fost înregistrată la Judecătoria Câmpulung la jumătatea lunii martie a acestui an, primul termen al procesului fiind fixat pentru data de 9 septembrie 2015. În afară de despărţirea pe cale legală a soţilor, acţiunea mai are ca obiect şi „atribuire beneficiu contract de închiriere”, cei doi nefiind proprietari până la achitarea integrală a preţului.
Revoluţionarul Marian Bomboe s-a remarcat ca o prezenţă activă la toate manifestările de protest de la Bucureşti, declanşate de beneficiarii avantajelor conferite de certificatele de luptători la revoluţie în momentul în care „s-a închis robinetul”.