Cei dintâi creştini stăruiau în învăţătura apostolilor (Fapte 2.42); ei se adunau deseori şi li se lămurea Cuvântul lui Dumnezeu în lumina Domnului Isus Hristos. În toate timpurile, adevăraţii credincioşi s-au hrănit cu Cuvântul lui Dumnezeu şi l-au preţuit. Numai cei superficiali nu-l preţuiesc, nu sunt înrădăcinaţi în el şi de aceea orice vânt de învăţătură îi ia şi-i duce cu el. Cine însă cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu şi este bine întemeiat şi încredinţat în el, acela stă tare şi neclintit. Biblia are mare însemnătate pentru credincioşi. Iar dacă se întâmplă să nu citească din ea, atunci se hrănesc din cuvinte de care-şi aduc aminte din ea, cuvinte pe care le-au strâns în inima lor ca pe o comoară scumpă. Fiecare citeşte în Cuvântul lui Dumnezeu pentru sine, iar cei care au familie citesc împreună cu familia şi pun genunchii la pământ împreună ca să se roage. Cuvântul lui Dumnezeu este de preţ în familia celui credincios, pentru că mai întâi cel credincios îl preţuieşte cum se cuvine. Citind Biblia ca om credincios, îţi formezi o cugetare nouă. Cuvântul lui Dumnezeu ia gândurile care nu sunt potrivite cu el şi pune în loc gândurile lui Dumnezeu. De aceea, pentru cel mai mare folos al sufletelor noastre este scris în Scriptură: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11). Dumnezeu ne-a dat şi Cuvântul Lui. Ce minunat este acest dar! „Mă bucur de Cuvântul Tău ca unul care găseşte o pradă mare” (Psalmul 119.162). „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celui fără vicleşug” (Psalmul 119.130). Cuvântul ne este hrană, lapte duhovnicesc şi curat. Minunat dar!
-Ce tot citiţi în cartea aceea? zice câte cineva. Ai citit-o o dată, s-a terminat!
-De unde! O mie de ani dacă am trăi şi dacă în fiecare zi am citi din Biblie, tot nu este prea mult. Pâinea ne hrăneşte în fiecare zi.
Cuvântul lui Dumnezeu devine atât de preţios pentru unii, încât se scoală mai devreme, ca să aibă timp să citească ore întregi. Iar Cuvântul ne vorbeşte tocmai despre Domnul Isus Hristos. Primind Cuvântul, putem face experienţa că este Cuvântul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, cum zice Pavel în 1 Tesaloniceni 2.13, „care lucrează în voi, care credeţi”. Apostolul spune că Dumnezeu lucrează în noi prin Cuvânt, sau Cuvântul lucrează în noi. Cuvântul primit prin credinţă lucrează în inimile şi în vieţile noastre. El face lucruri pe care niciun om nu le poate lucra. El răneşte şi tot el vindecă, el judecă şi tot el scapă, el condamnă şi tot el eliberează. El zdrobeşte pacea cea neadevărată a nepăsării noastre, ca să ne dea o pace nouă, întemeiată pe Isus Hristos şi pe sângele Lui. El ne schimbă inima şi face toate noi în viaţa noastră. Să recurgem întotdeauna la regula corectă de interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu: luând seama la ceea ce scrie mai sus şi mai jos, ca să scoatem înţelesul adevărat. Acelaşi miel pe care evreii îl înjunghiaseră de Paşti, şi al cărui sânge le dădea siguranţă, trebuia mâncat după aceea fript. Semnificaţia acestui fapt este că, după ce, ca oameni păcătoşi, am ajuns să ne încredem în jertfa Domnului Hristos şi s-o luăm prin credinţă ca făcută anume pentru fiecare dintre noi, trebuie să ne hrănim sufletele tot cu Mielul lui Dumnezeu; hrana noastră trebuie să fie Domnul Isus şi Cuvântul Lui, care ne mărturiseşte despre El. Dacă n-ar lucra Dumnezeu Însuşi, oamenii nu s-ar încredinţa că El îi iubeşte. Simţindu-se vinovat, omul n-ar putea să-şi ridice fruntea spre Dumnezeu; când cugetul trezit îl mustră, când vina lui îi stă în faţă, nu poate avea îndrăzneală la Dumnezeu. În starea aceasta n-ar putea decât să zică: „Pe mine să mă iubească Dumnezeu? Nu se poate!” Dumnezeu ne-a iubit şi a dovedit aceasta în jertfa Domnului Isus. Este mare lucru să te ştii iubit de Dumnezeu şi, oricare ar fi împrejurările, să fii sigur: Dumnezeu te iubeşte. Domnul Dumnezeu este neschimbat în dragostea Lui; chiar când ai apuca pe o cale care nu-I este plăcută, El nu Se va schimba în felul Lui de a fi. Fiul risipitor s-a încăpăţânat şi a vrut să fie de capul lui, dar şi atunci dragostea tatălui n-a încetat. Când a venit acasă, dragostea tatălui s-a şi arătat într-un chip mişcător. Când nimeni nu te înţelege, când toţi te vorbesc de rău, ştii că este o inimă care te înţelege, care te iubeşte, şi atât îţi este de ajuns. „Dumnezeu este dragoste”, esenţa Lui este dragoste. Deci în dragostea pe care ne-o poartă, El nu Se schimbă faţă de noi. Veţi spune: „Da, dar noi greşim deseori; să ne mai iubească Dumnezeu?“. Este însă greşeală şi greşeală. Greşeala unui copil al lui Dumnezeu se arată într-un fel, iar greşeala unui om care a rămas doar sub influenţa evangheliei se arată în alt fel. Greşeala unui copil al lui Dumnezeu îi aduce tulburare în inimă şi lacrimi în ochi: „Cum am răspuns eu, Doamne, dragostei Tale! Mă doare că L-am întristat pe Duhul Tău cel sfânt!”. Celălalt însă zice: „Nu este nimic; aşa greşesc toţi, aşa păcătuiesc toţi”. Scriptura are cuvinte şi pentru cei serioşi şi pentru cei neserioşi. Celor serioşi le dă cuvinte de îmbărbătare: „Copilaşilor, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor: pe Isus Hristos cel neprihănit” (1 Ioan 2.1). Celui uşuratic îi spune: „Deşteaptă-te, tu, care dormi, scoală-te dintre cei morţi şi Hristos te va lumina” (Efeseni 5.14). Pentru cei sinceri şi smeriţi, copii ai lui Dumnezeu, Scriptura are cuvinte de mângâiere: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9). Aceasta o spune celui credincios, pe care îl doare inima pentru păcatul lui; dar pentru cei adormiţi are alte cuvinte. „Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4.16). Aceasta este totuna cu: rămâi convins că Dumnezeu te iubeşte, oricare ţi-ar fi starea. Când eşti copilul Lui, prin orice ai trece, rămâi convins că Dumnezeu te iubeşte. Poate te găseşti în împrejurări fericite, poate te găseşti în împrejurări grele, oricând şi oriunde Dumnezeu ştie de tine şi tu îţi poţi spune: „El mă iubeşte”. Lucrul acesta să fie aşa de adânc înfipt în sufletul nostru, încât nimeni să nu-l poată scoate de acolo, nici chiar unele greşeli ale tale.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3 Câmpulung Muscel
Articolul precedent
Articolul următor