La o terasă din oraş s-a strâns o gaşcă de amici, ca să urmărească o finală internaţională de fotbal, între două echipe tari. Prietenii, directori şi foşti directori de şcoală, profesori de Sport şi de alte materii, dar ahtiaţi după fotbal, au pus monopolul pe terasă, fiind clienţii cărora li s-a permis să rearanjeze localul, numai să le fie lor bine. Au unit trei mese postate în faţa plasmei generoase, ca să vadă mai bine, să se manifeste mai bine, să facă galerie şi ce se mai face la un meci urmărit la televizor. În fine, atmosfera în local era cam ca pe stadion. Ce patimi, ce agitaţie, ce tensiune a produs partida urmărită cu sufletul la gură de grupul gălăgios, care avea şi un interes material – deh, ca profesorii obişnuiţi atunci când nu curge chenzina să pice la robinetul meditaţiilor – fiindcă unul sau unii investiseră şi la pariuri sportive. “Dacă mai dau ăştia un gol, câştig la pariuri”, este expresia care l-a dat de gol pe unul dintre domnii profesori, roşu ca racul fiert, de nervi că rezultatul nu ţinea cu buzunarul lui. Dintre toţi, unul, deşi cadru didactic şi om de fotbal, părea că a abandonat scopul pentru care se afla cu gaşca la terasă. Tipului îi place fotbalul, dar, pare-se, îi plac mai mult femeile. Îi plac rău de tot femeile, dacă a lăsat baltă partida în favoarea a două piţipoance ieşite seara la local, taman când era meci mare la tv, ştiind că este rost de agăţat în pub-urile pline ochi de bărbaţi. După câteva ocheade cu junele decoltate, profesorul, el însuşi un tip bine, cu trecere la doamne şi domnişoare, a capitulat cu fotbalul şi a început un shooting cu duduile, separat şi la “grămadă”, cu sfaturi despre poziţiile care le avantajează, pe Facebook şi în arhiva personală. Musceleanul de pe bulevard