După ce-au primit trei degete dintr-un foc, prin norma de hrană zilnică aprobată, poliţiştii locali trag nădejde că vor prinde întreaga mână binefăcătoare a Consiliului Local. După principiul „nu e prost cel care cere, ci acela care dă”, angajaţii serviciului nu sunt de condamnat că ridică pretenţii menite să le transforme munca în plăcere. O fi prevăzută de lege masa pentru comunitari, dar tot legea stabileşte că noi, contribuabilii apăraţi de Poliţia Locală, le plătim prânzul zilnic, plus gustările pentru tura de noapte, dacă bugetul local îşi permite. După cum se vede treaba, consilierii municipali au găsit de cuviinţă că 3 miliarde de lei vechi anual, care vor hrăni gurile a 36 de salariaţi, nu este un efort prea mare, dată fiind motivaţia umanitară a cheltuielii. Adică salarii mici, în acord cu prestaţiile invizibile reclamate chiar de finanţator, Consiliul Local. Este adevărat că un salariu minim pe economie nu poate asigura beneficiarului şi familiei sale un trai decent, nici măcar la limita supravieţurii, dacă nu intră în casă al doilea venit, cel al soţiei. Dar, chiar cu aceste remuneraţii execrabile, însuşi coordonatorul Poliţiei Locale a recunoscut public că locurile de muncă în cadrul serviciului erau atractive şi până la decizia aleşilor de a le dubla chenzinele. O posibilă explicaţie pentru atractivitatea postului poate consta în faptul că sunt locuri de muncă sigure, cu venit sigur, pentru care n-ai cine ştie ce de făcut. Te îmbracă statul/comunitatea, mai nou, îţi dă şi de mâncare, iar cu munca nu te „omori”, pentru că n-ai competenţe. Şi n-au competenţe, pentru că, din 36 de angajaţi ai Poliţiei Locale, doar 14 sunt poliţişti locali posesori de certificate de calificare, atestat profesional, certificat de absolvire a cursurilor de formare şi perfecţionare iniţială pentru poliţiştii locali, cu durata de trei luni, la Centrul de Formare şi Perfecţionare a Poliţiştilor „N.Golescu” Slatina. Restul sunt agenţi contractuali, cu atribuţii de pază. Cu banii de hrană puteau fi susţinute aceste cursuri pentru toţi agenţii Poliţiei Locale, care, în lipsa atestatului respectiv, rămân la fel de inutili ca până acum. Aşadar, pică varianta recuperării cheltuielii cu masa zilnică din amenzile aplicate pentru mizerie, anomaliile din construcţii, parcările anapoda şi ce mai depistează ei pe teren. În afară de banii de mâncare, obţinuţi cu uşurinţă de la aleşi, comunitarii cer şi altele. Şi, fiindcă doleanţele lor nu sunt puţine, le vom prezenta treptat.
Având competenţe mai mult de scriitori, comunitarilor le trebuie un sediu spaţios, pentru redactarea documentelor
Liderul de sindicat al Poliţiei Locale Câmpulung, Marian Negreanu, le-a prezentat consilierilor municipali, la şedinţa de la sfârşitul lunii mai, o listă de revendicări pe care aceştia sunt solicitaţi să le satisfacă. Prima dintre ele: acordarea unui spaţiu pentru sediul Poliţiei Locale, iar motivul îl reprezintă documentele care trebuie întocmite într-un loc adecvat (raport de activitate, proces-verbal de predare-primire serviciu, predare-primire de infractori, proces-verbal de control corporal şi control bagaje persoane, luare de declaraţii făptuitorului, proces-verbal de contravenţii, întocmirea şi completarea mandatelor de aducere a persoanelor la Judecătorie, proces-verbal de folosire a mijloacelor de apărare din dotare, proces-verbal de însoţire a persoanei la sediul Poliţiei Locale, proces-verbal de constatare în diferite situaţii – sustragere, distrugere, etc., raport de verificare a integrităţii mijloacelor de semnalizare rutieră – semafoare, marcaje, marcaje rutiere, starea indicatoarelor, proces-verbal în situaţia asigurării transporturilor speciale şi a celor agabaritice, proces-verbal în cazul accidentelor cu victime, depozitarea echipamentului, armamentului, a mijloacelor de apărare din dotare şi a documentelor de serviciu).
Prin înşiruirea de documente redactate de oamenii din subordinea lui Ghiţă, liderul de sindicat a vrut, probabil, să le arate aleşilor câte materiale au de scris poliţiştii locali. Deşi, cinstit vorbind, nu fac zilnic astfel de hârtii, ci când se întâmplă fapta, transportul agabaritic, accidentul cu victime, când sunt prinşi infractorii (adică destul de rar). Cât despre amenzi, la Piteşti, Poliţia Locală aplică într-o singură săptămână atâtea amenzi câte dă Poliţia Locală Câmpulung într-un an. Dar, cum am precizat, ai noştri nu sunt şcolarizaţi şi n-au atestate de competenţă precum colegii de la Piteşti.
Revenind la pretenţia de sediu, acum câţiva ani, a fost discuţia ca localii să fie mutaţi – ca să aibă spaţiu „gârlă” şi să scrie toţi 36, în acelaşi timp, documentele enumerate de sindicalist – în clădirea Şcolii 5, rămasă fără utilitate după desfiinţarea unităţii de învăţământ. Ce-au mai strâmbat din nas comunitarii când au auzit că trebuie să plece din Primărie! Chipurile, aici erau aproape de Poliţia Municipală, cu care colaborează în caz de surprindere a unui eveniment la care ei nu pot interveni cu sancţiuni. În fine, ideea cu Şcoala 5 a fost abandonată, dar acum cer din nou sediu. Probabil, nu atât de îndepărtat ca fosta instituţie şcolară.
Aleşii să respecte durata de valabilitate a garderobei poliţiştilor locali
Ce mai reclamă reprezentantul angajaţilor Poliţiei Locale? Dotarea precară cu echipament şi nerespectarea termenului de valabilitate. În anexa 1 a regulamentului-cadru sunt prezentate articolele care compun uniforma poliţiştilor locali şi a personalului contractual cu atribuţii în domeniul pazei bunurilor şi a obiectivelor de interes local, fiecare însoţite de durata maximă de uzură. Punându-le în faţa aleşilor lista cu piesele garderobei de serviciu, este evident că şi poliţiştii noştri vor acelaşi lucru. Cu excepţia accesoriilor de piele, restul au o durată de viaţă sub trei ani, după cum se poate observa din enumerarea componentelor ţinutei de serviciu.
-Costum de vară – 2 ani;
-Costum de iarnă – 3 ani;
-Şapcă pentru costum de vară – 2 ani;
-Şapcă pentru costum de iarnă – 3 ani;
-Basc – 2 ani;
-Şepcuţă cu cozoroc – 2 ani;
-Pălărie (femei) – 2 ani;
-Căciulă – 3 ani;
-Cravată – 1 an;
-Fular – 3 ani;
-Cămaşă – 1/2 an;
-Cămaşă-bluză – 1 an;
-Scurtă de vânt – 2 ani;
-Pulover – 2 ani;
-Costum de intervenţii de vară – 2 ani;
-Costum de intervenţii de iarnă – 2 ani;
-Pelerină de ploaie – 3 ani;
-Geacă/scurtă îmblănită – 3 ani;
-Mănuşi din piele – 3 ani;
-Pantofi de vară de culoare neagră – 1 an;
-Pantofi de iarnă de culoare neagră – 2 ani;
-Ghete/bocanci din piele de culoare neagră – 2 ani;
-Centură din piele – 6 ani;
-Curea din piele – 6 ani;
-Portcarnet – 6 ani;
-Portbaston din piele – 6 ani;
-Emblemă pentru şapcă, basc, căciulă, pălărie şi şepcuţă – 1 an;
-Ecuson – 1 an;
-Insignă pentru piept – 1 an;
-Epoleţi (fără perioadă);
-Portcătuşe din piele – 6 ani;
-Fes – 1 an;
-Vestă – 1 an;
-Tricou – 1/2 an.
Odată expirată durata de uzură, precizează legea, sau în caz că încetează raportul de muncă, articolele de uniformă nu pot fi înstrăinate.