Toţi primarii care au băgat ţiganii în centru au fost nişte jigodii!

„Din punct de vedere moral, toţi primarii care au băgat ţigani în centru au fost nişte jigodii!”, este afirmaţia cu care şi-a şocat colegii din Consiliul Local Nicolae Dumitrescu, pe care îl despărţeau două scaune de unul dintre cei care au ajutat la stabilirea unei familii de rromi pe strada principală, peste drum de Pargasat. Viceprimarul Liviu Ţâroiu a fost nevoit să semneze autorizaţia de construire, a cărei eliberare a fost trenată mai bine de o jumătate de an, până când nu s-a mai putut, aleşii riscând o plângere penală pentru abuz în serviciu. Marius Păun, proprietarul casei care se conturează pe colţ, pe locul parcului din intersecţia de la Spitalul Municipal, a cumpărat cei 221 de metri pătraţi (conform actului de vânzare-cumpărare, 250 de metri pătraţi) de la persoane particulare. Solicitantul are toate actele posibile, PUD-ul aprobat de Consiliul Local, avizul de la Comisia de Monumente, toate aprobările de la companiile de utilităţi, CEZ, GDF Suez, Edilul, tot ceea ce se cere de către Primărie în vederea obţinerii autorizaţiei de construire. De fapt, Primăria Câmpulung este instituţia care l-a încurajat să construiască, în momentul în care i-a emis certificat de urbanism de informare, potrivit căruia pe teren se poate construi. Este o realitate cu care va trebui să ne împăcăm: ţiganii cu bani, cu foarte mulţi bani, pe care nu trebuie să-i justifice, fiindcă nu le cere nimeni socoteală, cumpără terenuri şi case în „buricul târgului” şi nimeni n-are cum să-i împiedice. Proprietatea, un drept al tuturor, este garantată prin lege, care nu face diferenţa între român, ţigan, ungur,  turc, etc.                     

 

Subiectul noii construcţii, care a început să deranjeze dinainte de apariţia primei bucăţi de cărămidă în peisaj, a fost abordat din nou la recenta întrunire a Consiliului Local Câmpulung, deşi discuţiile nu vor schimba cu nimic situaţia de fapt. Consilierul local Nicolae Dumitrescu, ale cărui declaraţii le vom prezenta în continuare, a precizat public, în plenul şedinţei Legislativului municipal, că-şi asumă întreaga responsabilitate pentru afirmaţiile cu accente virulente la adresa unora dintre componenţii etniei, care va ajunge, într-o bună zi, să ne domine şi numeric. Deocamdată, ne domină cu averile, Câmpulungul fiind plin de ţigani putred de bogaţi, ne domină cu atitudinea care inspiră teamă populaţiei majoritare şi ne domină cu lipsa educaţiei de orice fel şi, în primul rând, a celor mai elementare reguli de convieţuire socială. Că sunt şi excepţii, nu contestă nimeni, dar sunt prea puţine pentru a schimba percepţia oamenilor despre minoritatea al cărei “gros”, în municipiu, pare a fi dat de ursărimea care înaintează, cu proprietăţile, către zona zero. 

Iată ce spune Nicolae Dumitrescu despre cazul concret de pe strada Republicii, în care fostul parc situat peste drum de Policlinica Pargasat a fost „înghiţit” de locuinţa cumpărătorului respectivei parcele. „Pe vremuri, când Poliţia avea sediul în apropierea Şcolii 2, exista un părculeţ, în care necăjiţii, înainte să fie băgaţi la „berbec”, se duceau şi se odihneau puţin pe nişte băncuţe. După vremurile ce-au urmat, când nimeni nu ştia mare lucru despre acel părculeţ, eu, personal, m-am interesat la Primărie despre el. Mi s-a spus: „Este domeniu – nu mai ţin minte dacă public sau privat – al Primăriei.” „Este în regulă. Dacă este al Primăriei, să rămână al Primăriei.” Ei bine, între timp, n-a mai fost al Primăriei. Ştiu de ce, dar nu vreau să insist pe această chestiune, pentru că au fost atât de multe retrocedări dubioase, făcute absolut subiectiv, că a vrut pixul unora. E părerea mea, cine nu este de acord poate să facă orice. Între timp, această proprietate a devenit privată, a intrat în posesia nici nu ştiu cum îl cheamă, ştiu că este de etnie rromă. Dar nu asta e problema. Dacă intrăm în amănunte acum, indiferent de cine şi cât pot fi acuzat, îmi asum întreaga responsabilitate pentru ce voi spune. Acel teren este atât de mic şi vă rog să treceţi pe acolo şi să vă uitaţi, încât construcţia care se va face acolo nu va avea nicio palmă de curte. Oamenii care vor locui acolo şi care, fără îndoială, vor avea şi copii unde vor avea curte? Vă spun eu. Cum este şi la OZN, cum este pe strada Petre Ţuţea, asta vom vedea acolo! Ce vedem şi în alte părţi.”, a fost expozeul lui Nicolae Dumitrescu, motivat nu de culoarea sângelui care curge prin vinele proprietarului, ci de îngrijorarea că, pe strada care taie municipiul, vom avea parte de scene cum sunt în Tabaci, sub podul de la „Dan Barbilian”, pe strada Lascăr Catargiu, pe Constantin Brâncoveanu, alte zone centrale împânzite de corcoaţele rromilor. Plus ciurda de copii revărsată mai tot timpul în afara curţii şi câte şi mai câte alte inconveniente care supără văzul, auzul şi mirosul.                

 

Consilierul PSD a avut în intenţie să amintească intervenţia unui coleg, lansată la o şedinţă anterioară, prin care atrăgea atenţia asupra disproporţionalităţii majore între indicele de natalitate al românilor şi al ţiganilor. „N-am nimic cu ei. Sunt ţigani de toată isprava, extraordinari, muncesc, îşi fac treaba. Eu am treabă cu ceilalţi care nu ştiu cum se cheamă.”, preciza Nicolae Dumitrescu, referindu-se, după descriere, cel mai probabil, la ursari. Şi a explicat ce are cu aceştia. „Copiii nu merg la şcoală, peste tot îi vezi făcându-şi nevoile în stradă, de la copii, până la nevestele cu fustele largi. Atâta vreme cât legea mă obligă pe mine să le respect drepturile minoritare, eu n-am drepturile mele de convieţuire socială?! Ei cum mi le respectă mie dacă fac ceea ce fac?! Vedeţi bine cum, încet-încet, urcă spre centru. Curând, veţi fi vecini în Primărie cu ei. Cum este posibil aşa ceva? Aş vrea să fie notat în procesul-verbal să ne spună arhitectul dacă este corect ca această construcţie făcută acolo, având în vedere spaţiile extraordinar de mici între aceasta şi construcţiile existente… Nu ştiu proiectul, dar am fost informat că va depăşi în înălţime clădirile de lângă. Este corect din punct de vedere al legilor în construcţii să se întâmple aşa ceva?”, a continuat discursul consilierului Dumitrescu. 

Ce doreşte acesta? Arhitectul şef al municipiului şi Serviciul Tehnic să-l informeze dacă respectiva construcţie îndeplineşte sau nu normele tehnice de executare. „Că din punct de vedere moral, toţi primarii care i-au băgat în centru au fost nişte jigodii, indiferent, de-a lungul timpului, de la cine a plecat şi unde s-a ajuns, este altă discuţie. Aceasta este o chestiune de componentă morală a primarului care a băgat ţigani în centrul oraşului. Cei care au băgat aşa ceva vor fi judecaţi de oameni, de Dumnezeu.”, a răbufnit acelaşi Nicolae Dumitrescu. 

Liviu Ţâroiu, actual primar din punct de vedere al atribuţiilor, dar fără funcţia oficială, a avut o încercare de a-şi spune opinia, întrucât el a fost cel care i-a semnat autorizaţia de construire proprietarului casei care se ridică în vecinătatea Muzeului de Etnografie şi Artă Populară, a Policlinicii Pargasat, a Bisericii Domneşti, a Şcolii 2, a viitoarei pensiuni de peste drum de Vila „Paul”. Dar Dumitrescu a refuzat să-l asculte: „N-aveţi ce să-mi spuneţi, nu v-am cerut niciun fel de sfat.” „O replică.”, a insistat Liviu Ţâroiu. „Probabil că aveţi interes să-mi daţi o replică. Pe mine nu mă interesează replica dumneavoastră. Lăsaţi-mă să termin ce am de spus. Eu am spus doar atât: primarii care au făcut aşa ceva au fost nişte jigodii! Îmi asum această afirmaţie pe care am făcut-o. V-aş ruga, pe viitor, cei care veţi administra, cei care veţi veni la conducerea Primăriei, mai este un an şi se fac alegeri, veniţi în Primărie ca să vă puneţi în slujba oamenilor care v-au votat, nu pentru a urmări interese personale şi de grup!”, a continuat Nicolae Dumitrescu să „tune” la adresa colegilor. 

 

Pe 6 octombrie 2014, lui Marius Păun, cumpărătorul terenului din strada Republicii, nr.6, i s-a eliberat de către Primăria Câmpulung certificatul de urbanism în vederea construirii locuinţei formate din parter şi etaj. După aproape şapte luni, pe 23 aprilie 2015, omul a intrat în posesia autorizaţiei de construire. De fapt, două autorizaţii: una pentru construirea casei şi alta pentru construirea împrejmuirii, ambele cu o valabilitate de 24 de luni. La o lună distanţă de momentul în care a primit documentul care îi permite să-şi ridice locuinţa, vila s-a şi înălţat cu un nivel.              

Preşedintele Comisiei de Urbanism a Consiliului Local, Lucian Ionescu, a recunoscut public că s-a încercat amânarea cu lunile a acestui punct sensibil. „S-a verificat şi trecerea unei conducte de apă pe sub acel teren, tocmai pentru a împiedica…”, a fost mărturisirea frapantă a consilierului liberal. Dar dosarul solicitantului era perfect legal, Planul Urbanistic de Detaliu fusese aprobat în Consiliul Local, deci, n-aveau cum să-i zădărnicească demersul. „Un primar şi o garnitură destoinică pe lângă primar o mie de ani îl duc mai încolo şi nu-i dau autorizaţie.”, a conchis Nicolae Dumitrescu, cu toate strădaniile altui component al Comisiei de Urbanism de a lămuri că Păun a avut toate avizele necesare, dosarul era “beton”, iar cei care îi puneau beţe în roate riscau o acuzaţie de abuz în serviciu. 

 

Terenul de lângă construcţia care se ridică vertiginos este scos la vânzare. Este vorba despre o moştenire de familie, cu o suprafaţă de 350 de metri pătraţi, pentru care proprietarul stabilit la Bucureşti de 50 de ani cere un preţ de 40.000 de euro. Acesta ne-a indicat, telefonic, care sunt vecinătăţile imobilului scos la vânzare, cu excepţia celei pe care se înalţă vila lui Păun. Ne-a spus scurt că nu ştie cine îşi face casă lângă el. Şi terenul imediat următor este liber de construcţii, dar, în lipsa unei informaţii certe privind o eventuală intenţie de înstrăinare, ne abţinem de la supoziţii. Totuşi, dintr-o sursă credibilă, care cunoaşte „mişcările” din zona cu pricina, locul oferit la vânzare se pare că a trezit interesul unui faimos clan de rromi din Vâlcea, înrudit cu nişte ţigani de pe la noi. Şi nimeni n-are cum să se opună să cumpere atâta timp cât legislaţia în vigoare este respectată. Dacă cei care au un cuvânt de spus în comunitatea locală, reprezentanţii societăţii civile, ţineau la centrul Câmpulungului şi-l voiau ferit de plăpumi şi covoare întinse pe gard, de cetele de puradei mozoliţi agăţaţi de sacoşele trecătorilor, de pirandele cu fustele fluturând pe trotuarele din zona istorică, trebuiau să procedeze ca în ţările civilizate: înfiinţarea unei societăţi, care să cumpere terenurile şi casele disponibile şi problema se rezolva lejer, fără să atragă atenţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Însă, la noi, unii afacerişti i-au ajutat să ajungă de la periferii în “inima” târgului, vânzându-le terenuri ultracentrale.