31.9 C
Campulung Muscel
17/07/2024

ADEVĂRATUL SENS AL VIEŢII!

Propovăduind Evanghelia Iertării

 

Perfecţiunea zidirii făpturii umane, desigur că aparţine lui Dumnezeu, însă de felul cum este păstrată şi întreţinută această învestiţie a Sfintei Treimi în omul creat din iubire, depinde foarte mult de fiecare în parte. Când viaţa omului este curată şi trăită după poruncile lui Dumnezeu, frumuseţea sufletului jubilează pe chipul trupului, scoţând în evidenţă bucuria Harului Duhului Sfânt. Tot la fel de adevărat este că un suflet prins în mreaja păcatului şi a patimilor, este un suflet chinuit şi acest lucru se reflectă în exterior, aceasta fiind, urâţenia unei veţuiri lipsită de prezenţa Duhului Sfânt. Când omul nu-şi înţelege menirea lui pe acest pământ, când nu înţelege sensul vieţii, rătăceşte şi se pierde de cele mai multe ori în raţiuni filozofice născocite de minţi umane, în ecuaţii, unde Dumnezeu lipseşte cu desăvârşire. Nu se supără Dumnezeu pe omul care cercetează şi caută răspuns la problemele vieţii din moment ce omul a fost creat raţional, se întristează Domnul doar de încăpăţinarea şi refuzul omului de a-L recunoaşte pe El ca Dumnezeu, care mai devreme sau mai târziu se face descoperit. Lucrurile sunt foarte simple, dar din păcate noi le complicăm. Evanghelistul Matei spune clar: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Din partea noastră ni se cere să vrem să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu, de felul cum ni se vor adăuga „celelalte” de care avem nevoie, se va îngriji Domnul. Dacă nu-L vom accepta pe Dumnezeu în viaţa noastră vom fi asemenea poporului de care aminteşte Proorocul Ieremia, care zice: „Două lucruri şi rele, făcut-a poporul Meu: ei M-au părăsit pe Mine, izvorul apei celei vii şi şi-au săpat fântâni surpate, care nu pot să ţină apă” (Ieremia 2,13). Aceasta se întâmplă când nu vrem să auzim de Dumnezeu în viaţa noastră, vom fi mereu în rătăcire şi căutare, vom fi oameni trişti şi vom cădea în laţul vrăşmaşului. Să ne venim în fire asemenea fiului risipitor şi ne vom regăsi statutul nostru de fii ai Domnului după har. Să dăm slavă Domnului pentru toate realizările şi momentele de bucurie din viaţa noastră, iar pentru  necazurile şi greutăţile din viaţă, să avem credinţa şi nădejdea că nu suntem singuri. Rugăciunea să ne fie pe buze în permanenţă şi nu numai atunci când peste noi vine ispita vrăjmaşului. Aşa suntem mulţi dintre noi, de frica bolii, a necazurilor şi suferinţelor, cerşim cu îndurare mila Domnului, ca mai apoi, după foarte puţină vreme, să revenim la starea noastră păcătoasă. Bine spune proverbul „Interesul poartă fesul”. Dar şi aşa, măcar să avem curajul şi credinţa de a ne ridica de fiecare dată când cădem. Nu ne va întreba Domnul la judecată de ce am căzut, dar de ce nu ne-am ridicat din păcat cu siguranţă ne va întreba. Noi să ne dorim îndreptarea şi ni se va descoperi ce trebuie să facem, numai să vrem. Aţi observat că de multe ori numai ce gândeşti şi lucrul dorit se înfăptuieşte şi aceasta se întâmplă, pentru că Dumnezeu ştie gândurile noastre. Paza minţii să fie vigilentă şi atentă la toate gândurile care năvălesc peste noi. Păcatul se naşte în minte şi apoi se concretizează în faptă. Problema se pune aşa: dacă păcatul rămâne doar în mintea noastră, vom fi răspunzători doar noi în faţa lui Dumnezeu, cum frumos spune Sfântul Efrem Sirul „Cel ce păcătuieşte cu gândul, va da răspuns numai pentru sine, iar cel ce păcătuieşte cu fapta, va da răspuns pentru cei pe care i-a smintit şi i-a uimit”. Sminteala este mai mare decât păcatul de mii de ori. Pe noi poate ne amăgim, dar pe Dumnezeu niciodată. Aşa că să luăm seama la ce gândim, la ce vorbim, la ce privim, la ce auzim,  dar mai ales la ceea ce înfăptuim, dacă dorim să ne mântuim sufletul. Faptele noastre bune înobilează sufletul şi-i dă frumuseţea divină, păcatul însă, întunecă sufletul şi răutăţile aduc întristare pe chipul nostru. Să fim oameni mulţumitori şi bucuroşi pentru tot ce ne-a dăriut Dumnezeu în viaţa noastră şi prin generozitatea care ne caracterizează ca şi buni creştini, să avem buna dispoziţie de a face şi pe cei de lângă noi oameni bucuroşi. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi! 

 

Protosinghelul Serafim Caiea,  stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!