A intrat dihonia între două familii care locuiesc într-o comună învecinată, din cauza unui petic de pământ. Una dintre ele moşteneşte o suprafaţă considerabilă de câteva generaţii, oamenii provenind dintr-o familie cu stare, posesoare de pământuri în localitate. Urmaşii s-au pomenit cu pământul şi cu casa aşa cum sunt ele în zilele noastre, averea fiind, aşa cum am precizat, în posesia familiei din moşi-strămoşi. Cum posesia nu înseamnă şi proprietate dovedită cu acte, localnicii au rămas fără o parcelă pe care era amplasat gardul, din pricina unui scandal cu vecinii. De mai mult timp, din motivele obişnuite la ţară – pământul continuând să fie, de secole, principala cauză a certurilor la sat – între vecini s-a stricat armonia. Reclamanţii, zice lumea, s-ar înrudi de departe cu actualul lider al comunităţii, care i-a şi ajutat în conflictul cu vecinii posesori ai unei
averi imobiliare care a stârnit oftica celorlalţi. La solicitarea acestora din urmă, alesul şef a controbăit în actele Primăriei şi aşa a aflat că familia descendentă a unor moşieri din comună are acareturile construite pe domeniul public al localităţii, deşi aşa au fost din bătrâni şi n-au deranjat pe nimeni. Succesorii acestora doar au reabilitat casa bătrânească şi au refăcut gardul pe acelaşi amplasament. Oamenii s-au trezit cu somaţie de la Primărie că au ocupat abuziv avutul obştesc şi, într-un final, au dărâmat gardul, la sesizările vecinilor cărora, pe moment, le-a trecut supărarea. Când incidentul cu împrejmuirea, care a fost refăcută cu 20 de centimetri mai în interiorul bătăturii, a devenit “istorie”, consătenii au cerut ajutorul şefului comunei, părându-li-se că şi un perete al casei ar fi tot pe terenul public. Prin urmare, ar fi cazul să-l notifice să-şi bage casa în curte. Musceleanul de pe bulevard