Miniştrii unguri, care s-au perindat la conducerea Culturii, sunt cei care au închis robinetul finanţării pentru una dintre cele mai reprezentative clădiri ale judeţului, zice Dan Şipoteanu. Adică, din cauza maghiarilor înfipţi la şefia ministerului căruia i-am predat clădirea acum 12 ani, ca să ne-o înapoieze „la faţă păpuşă, la fund mătuşă”, n-au fost bani ca să fie continuată renovarea poticnită la un umil 30%. Procent care întrece „performanţa” de 25%, atinsă de regenerarea urbană. Cauza identificată de Şipoteanu e în ton cu discursul adoptat în general de românul şi musceleanul pur sânge, propulsat în sufletele concetăţenilor de subiecte „hot”: ţigani, interlopi, cămătari, maidanezi, otrăvurile deşertate de afacerişti fără scrupule în plămânii noştri, epoca „roşie”, care a pârjolit industria locală. Şipoteanu este cel care a spus-o, când Nicolescu încă era mare şi tare, că PSD ar trebui scos în afara legii. Cel puţin, în Argeş şi la Câmpulung.
Aşa că treaba asta cu „miniştrii unguri”, cu care a adăugat un strop de şovinism „tochiturii” de nenorociri abătute peste târg, e „apă de ploaie”, la cât poate Şipoteanu, care sigur ştie că orăşelul pe care nu se îndură să-l părăsească, în favoarea unui paradis tahitian, n-a prea fost clădit de musceleni. Prin sângele celui care a ras cocenii, mlaştinile şi coteţele orăşenilor de acum 60 de ani, pe hectare întregi, ca să le umple cu hale de producţie, a curs şi sânge de ungur. Naghi, care, dacă ar fi ajuns primar, i-ar fi făcut pe locuitorii Piteştiului să se uite cu jind la noi. Nu ne costă nimic să visăm cu ochii deschişi la un Câmpulung dichisit ca o grădină verde, proaspătă, cu parfum de trandafiri, cum nu vom avea în veci pe aceste locuri sortite decăderii.
Pe lângă „miniştrii unguri”, colegul de partid al lui Şipoteanu, George Bălan, a arătat cu degetul către ministrul muscelean Mircea Diaconu, căruia i s-a sesizat că avem o frumuseţe de clădire, Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, Palatul Culturii, cum este înregistrată la minister, pe care antecesorii săi au lăsat-o baltă. Şi, cu toate că i s-a scris despre imobilul doar făţuit, ca să se vadă bine de la stradă, Mircea Diaconu n-a făcut nimic. În două luni, cât a durat mandatul său de ministru, n-avea ce să facă, dar Bălan trebuia să se răcorească după ce liberalii l-au luat la întrebări despre maniera în care a predat clădirea oficialilor de la Cultură. Degeaba se înfoaie Inchiziţia penelistă, care caută să-l scoată pe Bălan responsabil, fiindcă monumentul a fost pus, totuşi, la dispoziţia forului suprem în materie de edificii istorice, nu pieţarilor din târgul săptămânal. Dacă nici Ministerul Culturii nu prezenta credibilitate…
Pentru Şipoteanu, care trăieşte cu gustul amar al perindării ungurilor pe la Cultura naţională, facem cuvenita precizare că municipiul nostru putea obţine bani cu nemiluita, graţie unui câmpulungean aflat într-o poziţie cheie. Directorul Unităţii de Management a proiectelor cu finanţare europeană din Ministerul Culturii este un câmpulungean get-beget. Bogdan Trâmbaciu, consilier pentru afaceri europene, lucrează de ani buni la Ministerul Culturii şi, cel mai important amănunt, îl are naş de cununie pe Călin Andrei. Şi cu toate acestea, cu unul de-al nostru şef peste domeniul ce gestionează proiectele finanţate de europeni, al cărui părinte spiritual era chiar primarul Câmpulungului, un leu n-a fost alocat pentru continuarea investiţiei pe care ministerul şi-a pus fundul, pe româneşte, şi aşa a ţinut-o 12 ani. Aşa că ce să mai dăm vina pe „miniştrii unguri”, dacă unul de-al nostru, al cărui celebru tată a condus Muzeul 40 de ani, n-a avut puterea de a mişca lucrurile! Chiar nu putea ministerul, unde unul dintre directori era finul lui Călin Andrei, care avea nevoie de sprijin, să introducă imobilul într-un astfel de program finanţat de UE, care a împroşcat jeturi de milioane de euro pentru cultură?! Uite că nu s-a putut, cu toate legăturile de familie dintre minister şi Primărie.
În schimb, „cârdăşia” Călin Andrei – Trâmbaciu senior – Trâmbaciu junior (coleg la minister cu Alexandru Oprea) a „produs” un director la Muzeul Municipal. Şi acesta livrat Câmpulungului de acelaşi minister şi tot de la proiecte europene. Nu ştiu dacă interesează pe cineva, dar închei, totuşi, cu un mărunţiş de informaţie. Trâmbaciu fiul câştigă, ca slujbaş la stat, peste 910 milioane de lei vechi pe an, ceea ce înseamnă că omul pleacă acasă, lunar, cu un salariu de 76 de milioane. Nu se plâng degeaba bugetarii că au chenzine ruşinoase.