În urma avariilor care au avut loc la conductele de alimentare cu apă a municipiului şi celor cinci comune vecine, autorităţile caută soluţii pentru o reţea de apă de rezervă. După ce au văzut că, în momentul în care aproximativ 50.000 de oameni rămân fără apă potabilă şi nu au o soluţie alternativă, cei de la Edilul caută rezolvarea acum, în ultimul ceas. Bineînţeles că ar exista mai multe variante, dar trebuie găsită cea optimă. Astfel, specialiştii în domeniu au stabilit că cea mai practică şi plauzibilă ar fi ca staţia de pompare din Vişoi ce aparţine Apelor Române să fie pusă în funcţiune.
Soluţia a fost la îndemână, dar nu a avut cine să o pună în practică
Autorităţile locale au dat din colţ în colţ când şi-au dat seama că nu au cum să dea apă oamenilor în momentul în care s-a întâmplat ca magistrala de aducţiune să se spargă. Abia atunci au realizat că au făcut cea mai mare greşeală când au abandonat toate sursele de alimentare. Au fost puţuri cu staţie de pompare lângă sediul Hidroelectrica, care au fost funcţionale până în anii ’90, dar pământurile au fost retrocedate odată cu puţurile şi cu staţia de pompare. Au mai fost bazinele care alimentau ARO şi CFS-ul, surse de alimentare de rezervă au existat tot timpul, dar au fost abandonate, pentru că s-a considerat că întreţinerea lor ar fi prea costisitoare. Iar, dacă se va întâmpla vreo avarie, vor vedea la vremea respectivă ce se va întâmpla. Vremea respectivă a sosit şi autorităţile au fost vinovate de faptul că au lăsat fără apă 50.000 de oameni. Acum, reprezentanţii Edilul, împreună cu Primăria, caută cele mai bune soluţii, atât din punct de vedere financiar, cât şi tehnic. Atât vicele Liviu Ţâroiu, cât şi directorul general al Edilul CGA, Melania Voinescu, au spus că cea mai bună soluţie se află chiar sub ochii lor. Râul Târgului poate oferi volumul de apă necesar consumului municipiului şi comunelor vecine, fără nicio problemă. Staţia de pompare a Apelor Române de la bărăjelul din dreptul supermarchetului Wolf este sursa. Am luat legătura cu specialişti din cadrul Hidroelectrica şi am aflat că, într-adevăr, aceasta ar fi cea mai practică soluţie pentru o alimentare de rezervă. Garanţiile de continuitate a unei reţele de apă sunt date de soluţia de pompare a apei din Râul Târgului, care se poate face de la staţia existentă în dreptul fostului supermarket.
Este vorba un baraj de dimensiuni mai mici, cu o uşoară retenţie, şi se poate face transferul de apă către Staţia de Tratare din Calea Pietroasă cu ajutorul conductelor existente. Staţia de pompare există, conductele sunt trase până la Calea Pietroasă şi, parţial, sunt funcţionale. Ar trebui doar reabilitate tronsoanele care nu funcţionează în parametrii normali. Este soluţia cea mai bună şi cea mai rapidă, potrivit specialiştilor. Într-adevăr, pompele sunt depăşite din punct de vedere tehnologic, dar investiţia nu ar trebui să fie atât de mare, având în vedere nevoia Câmpulungului pentru o reţea de apă de rezervă. Mai mult decât atât, această soluţie este de durată în comparaţie cu celelalte propuse.
Puţurile de la ARO ar putea fi o soluţie provizorie, de moment
Pe seama alimentării cu apă de rezervă s-au făcut multe comentarii şi una dintre soluţiile propuse a fost şi cea a pompării apei din puţurile de la ARO. Într-adevăr, aici a existat o staţie de pompare, cu laborator de analize, dar debitul de apă ar fi destul de mic şi nu ar putea asigura consumul pentru municipiu şi pentru cele cinci comune vecine care au contract cu Edilul. Ar putea asigura doar o soluţie provizorie pentru maxim 48 de ore, iar apa ar trebui dată cu raţia de către furnizorul de utilităţi.
Mulţi au spus că aceste puţuri de la ARO ar fi o alternativă, dar se dovedeşte că nu este atât de rentabilă pe cât a considerat şi consilierul Iustinian Stănescu. Acesta a apreciat că investiţia s-ar cifra la suma de 25.000 de euro şi ar putea fi gata în 35-40 de zile. Am aflat că lucrările ar putea fi gata în circa 40 de zile dacă ar acţiona o firmă puternică, cu muncitori specialişti, iar pregătirea tehnico-materială ar fi la standarde înalte. Aceste condiţii nu sunt îndeplinite nici pe departe de Edilul şi, prin urmare, nu ar putea avea finalitate în acest interval de timp, iar costurile ar fi mult mai mari de 25.000 de euro. Ca soluţie tehnică dată ar fi înţeparea conductei principale şi cu ajutorul unui racord şi al unui joc de vane să se efectueze transportul apei din puţuri către Staţia de Tratare din Calea Pietroasă. În prezent, mai există staţia de pompare şi, pe vremuri, când încă mai funcţiona uzina, a beneficiat şi de un laborator de analize care preleva probe de două ori pe zi. Acum ar trebui făcută decolmatare, denisipare, refacerea circuitului şi intervenţie, iar costurile se preconizează a fi mult mai ridicate decât s-ar aştepta oricine. Dacă baza tehnico materială ar fi pregătită, ar fi posibil ca lucrările să se facă în 40 de zile. Trebuie respectat un grafic de execuţie riguros, iar toate fazele să fie efectuate operaţional. Se poate realiza ca o alimentare de rezervă, dar nu una care să ofere o alternativă pe o durată mai mare.
O altă soluţie, mai costisitoare şi cu termen de execuţie mult mai mare, ar fi construirea unui sistem de conducte de la puţuri şi până în Staţia de Tratare din Calea Pietroasă. Atunci, nu ar mai fi dependentă de conductele de aducţiune, dar nu ar vrea nimeni să facă o investiţie enormă pentru o soluţie provizorie.
De reţinut că apa din puţurile de la ARO ar fi curată după operaţiunile de denisipare şi decolmatare, dar legea îi obligă pe furnizori să o treacă prin Staţia de Tratare, în orice condiţii. Ar trebui să se preia probe periodic, pentru că în zonă se pot întâmpla accidente, precum deversări sau infiltraţii, iar apa se poate contamina.
Staţia de pompare de lângă Herişanu nu mai este activă. Trebuie investit în tehnologie şi costurile nu sunt deloc de neglijat.