O poveste de demult, din tinerețea străbunicii Mirelei Mitroiu, a încântat publicul care a asistat la cea dintâi zi oficială a „popasului” costumelor sale populare la Muzeul Golești, mai „plimbate” într-un an decât cele ale colecționarilor de carieră. Mirela a aflat de la bunica din Mățău care a fost sursa de inspirație a unei ii sobre, în care predomină negrul: vestimentația suveranei României, ale cărei motive i-au rămas întipărite în memorie mamie sale, o musceleancă simplă, de la țară, venită special ca s-o vadă pe regină, cu ocazia unei vizite la Curtea de Argeș. Întoarsă acasă, a reprodus simbolul regal pe o ie îmbrăcată prima dată în momentul în care fiica Ecaterina s-a așezat la casa ei, lăsând satul natal Mățău pentru Boteni.
Că scriam despre „itinerarul” dintr-un an al costumelor din alcătuirea unei colecții care a stârnit interesul unor oaspeți din lumea largă. Portul popular moștenit și păstrat de Mirela Mitroiu de la înaintașii săi și ai soțului a fost expus, începând cu 1 decembrie 2025, la Biblioteca Municipală „Ion Barbu”, din Câmpulung, la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”, de la Pitești, la Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Câmpulung și Galeria „Arta”, din Câmpulung. Înainte de finalul anului 2026, exponatele sale – costume complete și piese individuale – au făcut o ultimă călătorie, la Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, unde vor zăbovi până în luna februarie a anului 2027. De ce Muzeul Golești? A fost dorința lui Gheorghe Mitroiu de a fi arătate vizitatorilor celui mai frumos complex muzeal din Argeș, prin urmare, Mirela a îndeplinit acest „testament” al soțului, organizând un eveniment omagial și în acest cadru potrivit unei expuneri de artă etnografică musceleană.
- Dorința soțului, de a expune costumele și la Muzeul Golești, îndeplinită de Mirela Mitroiu
Cristina Boțoghină, șeful Secției Istorie-Pedagogie a Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești, în calitate de gazdă a evenimentului, a povestit cum s-a „strecurat” prezentarea de costume populare a Mirelei Mitroiu în agenda de acțiuni a instituției de la Ștefănești. „Acum câțiva ani, am primit un telefon și un glas suav mi-a mărturisit două lucruri: este din Câmpulung Muscel și are o colecție minunată de costume populare, de la sfârșitul secolului al XIX, până în 1945, în muzeul casei. Dar nu acest lucru m-a atras, ci celelalte cuvinte rostite. Mi-a zis în felul următor: soțul dumneaei și-a dorit din suflet ca piesele pe care le-au colecționat împreună să fie expuse la Muzeul Golești. Acesta a fost îndemnul care m-a determinat să facem tot posibilul ca lucrările din muzeul domniei sale să ajungă la Muzeul Golești. Aceste piese deosebit de frumoase, realizate cu multă atenție, cu motive minunate și colorit foarte frumos, au aparținut familiei Mitroiu.”, a afirmat, în deschiderea acțiunii culturale, Cristina Boțoghină.
A doua temă a manifestării a constituit-o lansarea cărții „Tezaurul din lada de familie”, realizată printr-un coautorat de familie impus de evenimentul nefericit al dispariției lui Gheorghe Mitroiu înainte de finalizare. Așa că s-a ocupat soția de continuarea ei, adăugându-i câteva capitole bazate pe preocupările sale de colecționar pasionat de portul popular, manifestate și prin intermediul acestor expoziții organizate cu frecvență mai intensă de când a rămas singură. Și nu doar la Câmpulung, ci și la așezăminte culturale din județ, unde nu este chiar la îndemână să deplasezi „logistica” necesară, cum au fost manechinele gata îmbrăcate în costumele cele mai reprezentative din colecția sa.
„Tezaurul din lada de familie”, denumirea expoziției care a „împrumutat” titlul cărții, încântă privitorii și cu alte exponate meșterite de Gigi Mitroiu, la confecționarea cărora a beneficiat de ajutorul partenerei de viață, precum măștile și mărțișoarele, dar sunt prezente și cărțile și celebrele sale caricaturi.
- „Tezaurul din lada de familie”, o lucrare apărută grație strădaniilor Mirelei Mitroiu de a strânge materialul rămas nepublicat după moartea soțului
Marius Bascacov, reprezentatul editurii „Sui Generis”, care a tipărit cartea lansată în cadrul acțiunii expoziționale, spunea că „Tezaurul din lada de familie” este a patra colaborare sub semnătura lui Gheorghe Mitroiu. Apariția ultimelor două volume ale umoristului și graficianului a fost posibilă datorită strădaniilor soției de a aduna materialul rămas nepublicat, căruia, pentru realizarea ultimei lucrări, i-a adăugat informații utile celor interesați de studiul portului popular, prin descrierea provenienței, a motivelor și a cromaticii exponatelor salvate de la distrugere ori înstrăinare.
„Am început, în 2020, cu „Zâmbete peste ani” (n.r. lansată pe 22 aprilie 2021). A apucat să vadă ieșită de sub tipar „Scrisori din Dlugopole” (n.r. lansată pe 25 mai 2024), o carte care s-a vrut altfel și s-a realizat altfel. Din păcate, afișul pentru prezentarea cărții din Câmpulung s-a numit „Cartea Nelansată”, din cauză că autorul nu mai era printre noi.”, a afirmat editorul. Următoarea apărută după moartea lui Gigi Mitroiu a fost „ARO, de ce nu ai fost cu ochii 4×4?”, prezentată publicului pe 10 mai 2025. Cea mai recentă este „Tezaurul din lada de familie”. „Doamna Mirela, prietena noastră, a făcut tot posibilul ca să-i strângă materialele, pentru a le pune în această carte. Mi-a spus că mai are niște materiale pe undeva. O să vedem ce ne oferă viitorul. Să sperăm că putem să ținem vie memoria lui Gheorghe Mitroiu.”, a transmis acesta.
„Sunt foarte bucuroasă și, totodată, onorată să mă aflu astăzi în mijlocul dumneavoastră, la Muzeul Golești, un loc minunat, un loc încărcat de istorie, cultură și tradiție. Soțul meu și-a dorit foarte mult această carte, din care a scris jumătate, dar nu a apucat să o termine, deoarece Dumnezeu l-a chemat la ceruri. A trebuit să continuu eu ceea ce a început prin acest proiect, în care se regăsesc operele lui scrise, mărțișoarele, măștile tradiționale. Eu am venit cu o completare referitoare la portul popular din Muscel, pe care îl vedeți expus aici.”, a precizat Mirela Mitroiu legat de conceperea unei cărți cu semnificație personală, dar și de ajutor pentru cei care vor să afle amănunte despre piesele expuse permanent acasă, în micul său muzeu de lângă Grădina Publică „Merci”.
- Costum cu inspirație regală, lucrat de o femeie simplă din Mățău încântată de vestimentația Reginei Maria
Câteva amănunte despre costumele care se evidențiază în cadrul colecției au fost furnizate de deținătoarea lor și cu prilejul vernisajului de la Muzeul Golești. „Această colecție de costume populare datând din anii 1890-1945 o am moștenire din familia mea, de la străbunici, de la bunici, de la mama mea, eu fiind a patra generație și, dacă Dumnezeu îmi ajută, o s-o duc mai departe către a cincea generație, fiul meu. Au o cromatică bogată, fiind realizate în culori specifice zonei Boteni, de unde mă trag eu. Am costume pe negru, grena, roșu și albastru, culori specifice Boteniului. Dar am și costume din alte zone, Mățău, de unde era bunica mea maternă, Davidești și Câmpulung Muscel. Nu am adus la Muzeul Golești toată colecția de costume de acasă, unde, în urmă cu zece ani, am înființat, împreună cu soțul meu, un muzeu de artă populară. Vă invit pe această cale, dacă ajungeți la Câmpulung Muscel, să îi treceți pragul. Am avut vizitatori nu numai din zona noastră a Muscelului, ci și din străinătate și chiar de peste Ocean.”, a povestit Mirela Mitroiu despre originea iilor, fotelor, cămășilor, betelor și maramelor rămase de la bătrânii din familia ei și a soțului.
Apoi, ea s-a referit la două exponate foarte dragi sufletului său, după cum mărturisea, ambele lucrate în familia ascendenților mamei sale, care erau mățăuani. „Străbunica mea, auzind că vine Regina Maria la Curtea de Argeș, și-a luat familia și au pornit din Mățău, cu căruța, peste dealuri, la Mănăstirea Curtea de Argeș. În momentul în care a apărut Regina Maria îmbrăcată într-un costum superb, având ca model Coroana Regală, străbunica a memorat modelul și, când a venit acasă, s-a apucat de cusut. În câteva luni, ia a fost gata, iar prima apariție, îmbrăcată în acea ie, a fost la căsătoria fiicei ei, bunica mea (n.r. Ecaterina Grigore, născută la Mățău și căsătorită la Boteni). Este un costum foarte greu, care cântărește în jur de 5 kg. Ia este cusută pe pânză de casă, țesută la război, cu fir de bumbac, fir aurit, arnici și împodobită cu paiete, iar ca model avem Coroana Regală, stilizată, așa cum a văzut-o străbunica. Majoritatea costumelor sunt cusute și țesute noaptea, la lumina opaițului, întrucât ziua mergeau la lucru. Fota este țesută cu mult fir metalic, auriu și argintiu, cu motiv geometric rombul. Marama este țesută în război, cu fir de borangic, mătase și fir aurit și motive florale.”, a descris aceasta un costum vechi de peste un secol.
„Alt costum care, la fel, îmi este foarte drag provine din Mățău, fiind lucrat tot de străbunica mea, cu altiță, în nuanțe de bleu, dintr-o pânză de casă fină. Este cusut cu mătase bleu, fir aurit, arnici și împodobit cu paiete și simboluri bisericești. Străbunica mea, crescând în familie de preoți, a vrut să coasă și o ie cu simboluri bisericești. Întâlnim motive geometrice și florale, dar și porumbei în zbor, iar pe mâneca-altiță a cusut chenare cu bobițe de struguri. Pe piept sunt coloane verticale, iar, în interiorul lor, „ochiul”, care ne veghează de sus. Acest costum a fost îmbrăcat numai la sărbătorile mari: Paște, Crăciun, împărtășanie, sfințitul bisericilor etc. Fota este cu romburi și mult fir metalic.”, a adăugat Mirela Mitroiu.
Lângă portul transmis în familia ei, a așezat piesele rămase din neamul soțului: costumul de ginere al tatălui lui Gigi Mitroiu, care era din Davidești și care s-a căsătorit cu Elisabeta, originară din Bistrița Năsăud. Dată fiind obârșia musceleană și ardeleană a soțului, era firesc ca ambele „rădăcini” să fie reprezentate prin veșmintele scoase din „lada de familie” și aduse la Muzeul Golești.
Unul dintre bunurile valoroase, sentimental vorbind, este o fotografie care îi înfățișează pe bunicii lui Gheorghe Mitroiu, așezată pe o carpetă și un ștergar țesute la război de bunica Mirelei. Iar sub tabloul de familie sunt straiele care le-au aparținut.
- Bunica maternă Ecaterina i-a cultivat dragostea pentru lucrul de mână
Pentru a ilustra și îndeletnicirile deprinse în copilărie, în casa bunicilor, Mirela Mitroiu a așezat între mărturiile talentului literar și plastic al partenerului de viață câteva mostre ale priceperii sale în execuția de goblenuri. „Această pasiune am deprins-o de când eram mică. Crescând printre gheme, ațe, canuri etc., într-o familie de lucrători în războiul de țesut, cusut carpete, croșetat, lucrul cu andrelele, torsul lânii, am învățat și eu de mică și am prins drag de acest meșteșug. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de bunica maternă, Ecaterina, care mă ținea în poală când țesea la război, îmi arăta cum lucra, îmi spunea ce este o suveică, ce sunt pedalele pe care apasă cu piciorul, ițele, speteaza etc. Eram foarte încântată și, încet-încet, am început și eu să țes la război. Primele mele piese țesute au fost preșurile din materiale textile refolosite și tăiate, pe care încă le păstrez. Pe măsură ce creșteam, m-a învățat să cos carpete, să torc lâna și, la 20 de ani, am cusut prima mea ie, pe roșu, cu model floral, cu ac persan, pe gherghef. Mai târziu, am cusut o ie pe nailon, pe negru, cu steluțe și împodobită cu fluturi. De la mama mea am învățat să cos chilim de pus pe perete și goblen.”, povestește despre plăcerea căreia îi dedică timp, rezultatele fiind reunite în expoziții de goblenuri în Câmpulung.
- Gerard Călin, șeful Secției Aer Liber – Etnografie: „Am mers la casa din Câmpulung… e un adevărat muzeu acolo”
Dintre cei care au adresat mesaje participanților la dubla acțiune, ne vom opri la Gerard Florin Călin, director al Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” în perioada în care Mirela Mitroiu a expus aici, pe 15 ianuarie 2026, de Ziua Culturii Naționale. „Ne-am cunoscut acum un an… o doamnă inimoasă, la prima impresie, foarte vorbăreață și fără emoții și am zis: hai să colaborăm! Mi-a spus că are o colecție de costume populare, de măști populare, de mărțișoare lucrate de soț, la fel, caricaturile. Am mers la casa din Câmpulung, e un adevărat muzeu acolo, și am ales vreo 30 de obiecte, pe care le-am expus la Biblioteca Județeană, cu promisiunea că vom face o expoziție și la Muzeul Golești, mai mare, mai generoasă. Mulțumim că ați venit la muzeu, doamna Mitroiu ne-a adus o parte din zestrea Muscelului și să știți că toate costumele sunt autentice și destul de vechi. Găsim motive vechi, tradiționale românești, pe aceste fote și ii și are mult mai multe acasă. Trebuie să vizitați și casa din Câmpulung. Îmi place să o numesc o expoziție în memoria Gheorghe Mitroiu Mușcel, care a făcut destul de multe și a lăsat multe lucruri în spate. Partea cu cartea e o surpriză pentru noi, nu credeam că va fi prezentată astăzi cartea.”, a transmis specialistul Muzeului Golești, șeful Secției Aer Liber – Etnografie, accentuând invitația destinată Mirelei Mitroiu de a reveni și cu alte bunuri scoase din „lada de zestre”.
Colega acestuia, Cristina Boțoghină, spunea că a fost tentată să aducă lada de zestre cu totul, fiind ea însăși un obiect deosebit. „Cu altă ocazie va ajunge, cu siguranță, în muzeul nostru, pentru că este foarte frumos realizată, într-o dimensiune mai mare, cu o pictură foarte interesantă.”, i-a ispitit gazda evenimentului pe invitații Mirelei cu amănunte despre lait-motivul reprezentat de lada din bătrâni, descoperită de aceștia în paginile cărții sale.
