Revederea la 50 de ani trecuți de la absolvirea primei promoții a Liceului Industrial Câmpulung a avut și momente intense de tristețe că jumătate dintre colegii celor reuniți sâmbătă, 12 septembrie 2026, nu mai sunt în viață. 17 dintre cei 33 de absolvenți au plecat din această lume, unii foarte devreme, din păcate, sala fiind simțitor mai goală și față de întâlnirea precedentă, la 40 de ani de la încheierea cursurilor liceale, pe fondul despărțirii de cei dispăruți în deceniul scurs de atunci. Însăși profesoara Marta Teodorescu, un om puternic, după cum mărturisea, nu și-a putut reține lacrimile în momentul evocării amintirii colegilor de cancelarie, majoritatea trecuți în veșnicie. În rol de amfitrion al evenimentului, dirigintele nemaifiind nici el printre noi, Marta Teodorescu i-a avut alături pe profesorii Sofia Baciu, ajunsă la vârsta de 92 de ani, și Gheorghe Buzatu, de 85 de ani, toți trei impresionanți prin longevitate și exemplul de formatori de atâtea generații de oameni de calitate, realizați profesional. Nici reuniunea de astăzi n-a fost ocolită de sentimentul nostalgiei după școala de odinioară, din care ieșeau oameni cu o conștiință a muncii și cu o bază serioasă de cunoștințe teoretice și practice. În acest tipar se încadrează și absolvenții de acum 50 de ani, astăzi pensionari septuagenari, cu preocupări de bunici, pe care îi ține obiceiul de a se vedea și într-un cadru festiv, în afara întâlnirilor aleatorii prin oraș.
- Strigarea catalogului, într-o atmosferă de tristețe
Respectând tradiția unei revederi consumate în amfiteatrul școlii, unde schimbul de mesaje are un iz mai sobru, diferit de ceea ce se întâmplă la localul unde foștii colegi petrec câteva ceasuri povestind despre viața lor, profesoara Marta Teodorescu a strigat catalogul. Mulți absenți… majoritatea plecați pe drumul fără întoarcere, unii de timpuriu, fapt care l-a determinat pe profesorul Gheorghe Buzatu să-și încheie cuvântul adresat foștilor săi elevi cu un îndemn destinat actualilor conducători ai Învățământului să introducă în programul școlar o disciplină axată pe o educație a propriei sănătăți.
Revenind la evenimentul de la Liceul Industrial, actualul Colegiu Tehnic, realizăm o trecere în revistă a celor pregătiți în această școală în perioada 1971-1976: Gheorghe Albuleț, Florin Arsene, Ion Baștea, Gheorghe Bărbieru, Aurelia Bleotu, Doina Bunda, Dan Ceapraz, Maniela Cicu, Ion Ciufu, Tiberiu Cosac, Ion Damian, Mihai Damaschin, Dan Ene, Gabriel Fleșaru, Petrică Godeanu, Gheorghe Ionescu, Dan Isbășoiu, Ion Lazea, Gabriela Manole, Gheorghe Marica, Grigore Mălureanu, Ion Milea, Ion Oancea, Lucian Onofre, Ion Pantilie, Gheorghe Râpea, Nicolae Simionescu, Liliana Spătaru, Doru Stanciu, Nicolae Stanciu și Nicolae Stoica. La acel moment, liceul era condus de profesorul Ion Baciu. Prima promoție a Liceului Industrial l-a avut ca diriginte pe profesorul Gheorghe Poștoacă, iar ca profesori pe Marta Teodorescu, Sofia Baciu, Ion Țărăngoi, Mihai Ivașcu, Ion Cățoiu și Gheorghe Buzatu.
- Marta Teodorescu: „Și pentru mine a fost tot prima promoție și primul an într-un liceu”
Cu mulțumiri pentru prezența foștilor absolvenți care au avut disponibilitatea de a sărbători cei 50 de ani trecuți de la încheierea vieții de licean, prof. Marta Teodorescu mărturisea că este încercată de amintiri dragi legate de această promoție, care a fost și prima sa generație de elevi de liceu. „Ne bucurăm că Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să fim cât de cât sănătoși, să prindem vârsta și să ne putem revedea. Să ne amintim cu regret de acești foști colegi ai noștri și, de asemenea, și de distinșii profesori.”, au fost cuvintele care au adus lacrimi în ochii Martei Teodorescu, emoționată de câți dintre foștii săi elevi mai sunt prezenți doar în gândul celor care respectă tradiția revederilor mai mari ori mai mici. Căci, după 40 de ani, o parte dintre ei și-au îndesit întâlnirile, prilej de a aduce în actualitate secvențe plăcute din anii de liceu.
„Vă doresc toate cele bune în viață! Ați fost prima mea promoție, aici am fost pentru prima oară în activitate la liceu. Și pentru mine a fost tot prima promoție și primul an într-un liceu. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne mențină măcar așa cum suntem acum. Pe unii dintre dumneavoastră i-am văzut mai des, pe alții mai puțin sau deloc, dar nu sunteți mult schimbați. Fizic, arătați foarte bine.”, spunea prof. Marta Teodorescu, recunoscătoare Celui de Sus pentru cei 84 de ani și pentru prilejul de a fi prezentă la o revedere specială. Ce-i drept, cu unii dintre foștii elevi se întâlnește deseori pe stradă ori la cumpărături și este la curent cu parcursul profesional și familial al acestora. Dar cu cei distanțați de Câmpulung s-a reîntâlnit doar în acest cadru, în care a aflat vești plăcute ori triste.
- Sofia Baciu: „Vă mulțumesc că ați păstrat un loc pentru mine în inimile voastre”
„Sunt mai emoționată decât dumneavoastră, spunea prof. Sofia Baciu. Nu numai elevii se emoționează, ci și profesorii. Dragi foști elevi, sunt copleșită de emoție și de o bucurie imensă să vă revăd după o jumătate de veac. Privindu-vă acum, la 92 de ani ai mei, vă mulțumesc că ați păstrat un loc pentru mine în inimile voastre. Dacă sfaturile noastre, de-a lungul vremii, v-au fost de folos, sunt pe deplin mulțumită și împlinită. Vă doresc multă sănătate, bucurii și petrecere frumoasă!”, le-a urat prof. Sofia Baciu foștilor săi elevi.
- Gheorghe Buzatu: „Perioada în care v-ați pregătit a fost prielnică în sensul că era o disciplină destul de rigidă, cu ținuta obligatorie, cu program de activități, cu orientare profesională”
După cele două doamne distinse și elegante, Gheorghe Buzatu a încheiat scurtul moment rezervat mesajelor cu o confesiune care a cuprins și melancolie după trecutul profesional, și mâhnire pentru scăderea calității actualelor generații de elevi.
„A trecut o perioadă destul de lungă, însă timpul fiind așa de scurt, emoțiile sunt foarte mari din orice punct de vedere, mai ales când apar primele momente de revedere, de amintiri, care durează în timp. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție și pentru organizare.”, afirma acesta, anunțând un eveniment similar al clasei la care a fost diriginte: 505, de forjori – prelucrări la cald.
„Colectivul desemnat urmează să se ocupe, luând exemplu de la clasa dumneavoastră. Îmi amintesc cu multă evlavie, mult interes, mult discernământ felul în care a fost organizat în cadrul școlii acest liceu cu cinci ani. A fost singura încercare, durata este destul de mare, deoarece cunoștințele respective pot fi cumulate. Însă interesant este că teoria s-a împletit cu practica în cadrul întreprinderii care a dat posibilitatea ca fiecare să se orienteze către un domeniu. Îmi pare rău și de foștii colegi, care au dispărut pe rând, ca și de foștii elevi. Perioada în care dumneavoastră v-ați pregătit a fost prielnică în sensul că era o disciplină destul de rigidă, cu ținuta obligatorie, cu program de activități, cu orientare profesională. Întreprinderea a fost un sprijin deosebit pentru noi în ceea ce privește formarea.”, spunea Gheorghe Buzatu, accentuând importanța pregătirii practice a elevilor, care aveau ocazia să aplice în cadrul fabricii cunoștințele predate la ore.
„S-a ajuns la un anumit nivel între întreprinderile din țară, drept pentru care forma politică nu a mai dat posibilitatea să se desfășoare aceste activități și s-a distrus totul. S-a trecut la o democrație în care a lipsit o parte de restricții mai deosebite, astfel încât oamenii să fie puși la muncă. Adică munca să fie în adevăratul sens, nu să ne facem că muncim. Noi avem posibilități foarte mari în țară să avem condiții de trai mai bune, însă această înțelegere a timpului liber a fost greșită, în primul rând, din partea conducerilor țării. Suntem la un nivel deosebit al sistemului de informare, asupra căruia își pune prima amprentă inteligența artificială. Mă impresionează și ne impresionează pe toți modul în care societatea, la ora actuală, indiferent de vârstă, are posibilitatea să se informeze la timp, în orice domeniu. Această inteligență este cu două tăișuri. O parte din noi înțelegem greșit și o folosim pentru a dezinforma și a păși pe căi greșite, dar 90%, după mine, este favorabilă nouă. Păcat că, în perioada respectivă, când noi eram activi, acum 50 de ani, nu am avut această posibilitate. Dar, pentru acea perioadă, am avut și noi suficiente surse ca să ne formăm. O dată, formarea este dată de școală, dar, în bună parte, este realizată prin studiu individual, în condițiile pe care le are fiecare, în domeniul său. Această pregătire trebuie să continue. Este necesar să mai citim o carte, să mai ascultăm o muzică, să mai participăm la biserică, să spunem o rugăciune. Biserica este cea care a format, în mod deosebit, disciplina oamenilor. Trebuie să dăm și copiilor noștri o mică atenție în ceea ce privește participarea la o slujbă la biserică, să știe „Tatăl nostru” și să știe când să-l zică, pentru că dacă lipsește înseamnă că suntem niște oameni pierduți.”, a susținut Gheorghe Buzatu.
El mai spunea că ar introduce în școală „o disciplină de nutriție, de educare a felului în care trebuie să mâncăm și ce să mâncăm. Dacă noi n-am cunoscut ce înseamnă să mănânci o bucată de pâine, ce înseamnă să mănânci o bucată de zahăr, când, cum și cât, acest lucru ne defavorizează, mai ales la vârsta înaintată. Din ce în ce vedem consecințele. Trebuie să avem grijă de noi în continuare, fiecare cum știe. Vă mulțumesc foarte mult, am o impresie frumoasă despre dumneavoastră și despre liceul care a funcționat atunci. În continuare, din punct de vedere material, liceul se păstrează integral, dar lipsesc elevii.”, a încheiat profesorul Gheorghe Buzatu.
După momentul festiv, absolvenții au mers la cimitir pentru a aprinde o lumânare la căpătâiul profesorilor și al colegilor dispăruți între timp, apoi au continuat întâlnirea la o masă aniversară, la Restaurantul „Rustic”.