Păcat de arhitectura acestei construcţii impozante, aflate în „coasta” bisericii din Drăghici, care putea fi o emblemă a localităţii, dacă ar fi fost cu putinţă salvarea ei! Satul pierde o clădire cu o vechime de peste o sută de ani, al cărei statut de monument istoric n-a protejat-o de distrugerea ei aproape în totalitate. Cel puţin, partea dinspre drumul comunal desfăşurat ca o buclă, cu intrare şi ieşire în drumul judeţean care leagă satele Jugur şi Drăghici, este ruinată complet după prăbuşirea faţadei. Păcat, mare păcat – o spunem din nou – de această pierdere arhitecturală asociată cu un nume uriaş al localităţii: familia de filantropi Iorgulescu, ale căror acte de binefacere au profitat atât oraşului Câmpulung, cât şi satul Drăghici, care s-a ales cu şcoală şi biserică datorită acestor oameni cu aplecare către ajutorarea comunităţilor în mijlocul cărora au trăit.
În 1909, Gheorghe D. Iorgulescu a donat un teren de 170 metri pătraţi pentru construcţia sediului Primăriei Drăghici. În 1916 şi 1924, fratele său, Ghiţă D. Iorgulescu, a donat 4.783 metri pătraţi destinaţi construcţiei Şcolii Drăghici şi altor nevoi ale şcolii şi o sumă de bani pentru ajutorarea copiilor săraci din comună. Tot la Drăghici, Oprea D. Iorgulescu a oferit, în 1935, 7 ari Căminului Cultural din comună, iar ginerele său, Petre Titi Georgescu, a donat, în 1940, 25 ari pentru construcţia Bisericii Parohiale 2 Drăghici.
- Casa Iorgulescu, o ruină a cărei vedere îţi sfâşie sufletul
Existenţa Casei Iorgulescu începe cu anul 1925, după cum aflăm dintr-o cercetare a specialiştilor Muzeului Goleşti. „Casa reprezintă un model local al arhitecturii de forme naţionale, având ample decoruri exterioare la faţada principală.” Faţadă distrusă prin prăbuşirea turnului, a coloanelor şi a peretelui dinspre drumul comunal. „Stare foarte rea de conservare: umiditate ascensională, desprinderi ale tencuielii, pereţi laterali dreapta şi spate căzuţi, lemn degradat.”, notează Nicoleta Pascu, autoarea fişei întocmite în urmă cu şase ani.
În răgazul scurs, răul a devenit mai rău, locul dobândind aerul unui decor de film de groază atunci când vântul bate cu putere şi se aud zdrăngănind bucăţile de tablă desprinse şi alte resturi din interior. Asupra părţii de construcţie cu sală pare că s-a intervenit, pentru a se putea locui în interior, deşi vecinătatea cu hruba alăturată, expusă ploii, ninsorii şi rafalelor de vânt, dă fiori reci celui neînvăţat cu hibele locului.
- Actele de caritate ale fraţilor Iorgulescu
Iorgulescu, ce nume puternic pentru Câmpulung şi Mihăeşti! Câtă generozitate au arătat aceşti oameni faţă de locurile în care au trăit! Printr-un testament din 1934, Oprea Iorgulescu „îşi dona întreaga avere mobilă şi imobilă, care va rămâne la încetarea sa din viaţă, Primăriei locale, „spre folosul exclusiv al Fundaţiei „Oprea D. Iorgulescu”, Şcolii primare de băieţi nr.1 şi Şcolii primare de fete nr.2”, ambele şcoli fiind construite chiar de către el. Cercetând atent dosarul în care se află acel testament – scria istoricul Gheorghe Şovar în lucrarea „Filantropi argeşeni şi musceleni”, din care cităm -, am aflat că Oprea Iorgulescu, unul dintre cei mai înstăriţi locuitori ai judeţului Muşcel, cheltuise, cu câţiva ani înainte, 5 milioane de lei, o adevărată avere, pentru a construi un local de şcoală, pe locul în care funcţionase vechea şcoală primară de băieţi a Câmpulungului. În anul 1929, localul era gata, fiind inaugurat la 29 octombrie, în prezenţa a doi miniştri şi a oficialităţilor locale. (…) În noul local au funcţionat două şcoli, Şcoala primară de băieţi nr. 1 şi Şcoala primară de fete nr.2, iar condiţiile de funcţionare erau de-a dreptul moderne, existând chiar şi un cinematograf şcolar, conceput spre a fi accesibil tuturor şcolarilor din oraş. Localul a fost dăruit comunităţii de către Oprea Iorgulescu printr-un act de donaţie, citit de primarul oraşului într-o şedinţă a Consiliului Orăşenesc din 16 februarie 1934 şi acceptat cu mulţumiri şi recunoştinţă de către toţi consilierii urbei.”
Trei ani mai târziu, Oprea Iorgulescu se stingea din viaţă, „răpus, poate, şi de durerea pierderii unicei sale fiice, Florica, tragedie produsă înainte de întocmirea actului de donaţie şi a testamentului.”
Şi fraţii lui Oprea Iorgulescu, Gheorghe şi Ghiţă, au făcut donaţii în comuna Drăghici, unde locuiau. În 1909, Gheorghe D. Iorgulescu „dăruieşte comunei Drăghici un teren în întindere de 170 metri pătraţi, situat între locul Primăriei şi hanul său, la marginea şoselei Mihăeşti – Drăghici – Hârtieşti, pentru a se construi pe acel teren localul primăriei. Actul s-a încheiat la 6 iulie 1909, la Judecătoria rurală Drăghici.”
În 1916, Ghiţă D. Iorgulescu a oferit comunei un teren de 2.700 de metri pătraţi pentru construcţia unui local de şcoală. „Un alt act filantropic al lui Ghiţă D. Iorgulescu – scria istoricul Gheorghe Şovar – s-a încheiat în anul 1924, tot în beneficiul şcolii din Drăghici, care fusese construită în urma primei sale donaţii. Acesta dona Comitetului Şcolar al comunei Drăghici tot terenul din jurul actualului local al şcolii de băieţi, în suprafaţă de 36 arii, cu pomi roditori, în scopul „de a face elevii şcolii experienţă de pomicultură şi grădinărie sau a se construi pe el, la nevoie, alte clădiri şcolare, şi în niciun caz să nu fie înstrăinat.”
„Mai donez două catedre, două sobe de fier format „Godin” pentru uzul şcoalei, cum şi împrejmuirea din jurul şcoalei, care e făcută cu spezele mele în cursul anului acesta. Pe lângă aceste donaţiuni, mai donez suma de lei 20.000 lei (…), depusă la Banca Populară „Sprijinul” din comuna Drăghici, sub numele „Fondul Gică Gh. Iorgulescu”, cu scopul ca venitul anual al acestui fond să fie întrebuinţat de Comitetul Şcolar la ajutorul elevilor săraci şi silitori, în îmbrăcăminte şi cărţi.
După încetarea din viaţă a mea şi a soţiei mele Elena Gh. D. Iorgulescu, Comitetul Şcolar e obligat ca din venitul anual să destineze suma de 300 lei pe fiecare an pentru facerea unui parastas, în ziua de 29 decembrie, iar restul venitului va fi întrebuinţat tot pentru ajutorul elevilor silitori şi săraci.”, este un fragment al documentului încheiat pe 7 august 1924.
Comuna Drăghici a beneficiat şi de sprijinul lui Oprea Iorgulescu, donator al unei suprafeţe de 7 ari teren în favoarea Căminului Cultural „Lumina”, subordonat Fundaţiei Regale Principele Carol, din Bucureşti.
Iar ginerele său, avocatul câmpulungean Petre Titi Georgescu „donează Parohiei II din comuna Drăghici, judeţul Muscel, suprafaţa de 25 ari teren din căminul casei sale, aflat în acea comună, cu scopul ca acea parohie, nou înfiinţată, să construiască, pe terenul donat, localul viitoarei biserici. Donatorul ruga ca, printre ctitorii bisericii, să fie trecută şi răposata sa soţie, Florica.”, potrivit unui act din 1940, aparţinând fondului Tribunalul Judeţului Muscel, act autentic nr. 227/1940, pe care Gheorghe Şovar l-a preluat în lucrarea sa.